Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 516/2013. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 516/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-12-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 516/2013

Ședința publică de la 12 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. - președinte Tribunal

Judecător T. Ț. - Președinte Secția Penală

Judecător G. I.

Grefier I. O.

Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror

V. G.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul D. N. D. împotriva Încheierii din data de 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat J. R. F., apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul învederează instanței că își menține recursul formulat.

Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului împotriva Încheierii din 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În opinia sa, această soluție este nelegală și netemeinică, temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală nefiind întrunite și nu au fost îndeplinite nici la luarea măsurii. Apărătorul mai arată, că încheierea instanței de fond este neîntemeiată și nu a fost motivată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi țara sau localitatea. În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că inculpatul în cazul în care va fi liber se va sustrage de la urmărirea penală, instanța nu poate să anticipeze ce va face inculpatul dimpotrivă el își ia angajamentul că va respecta toate obligațiile ce îi revin în cazul în care se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive. Faptele pentru care este cercetat nu sunt grave, nu prezintă pericol public pentru societate, ceilalți inculpați sunt în libertate, iar pentru egalitate de tratament se impune ca și inculpatul D. să fie pus în libertate.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. b Cod procedură penală, precum și cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, raportat la împrejurarea că inculpatul nu este la o primă abatere, fiind condamnat anterior și pentru alte infracțiuni.

Apărătorul inculpatului recurent, în replică, învederează instanței că inculpatul nu s-a sustras și a fost atras de către ceilalți inculpați în săvârșirea faptelor, este bolnav de hepatită și nu mai poate fi ținut în arest.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.

Asupra recursului penal de față,

Constată că prin Încheierea din data de 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 13, în baza art. 300²Cod procedură penală raportat la art. 160^balin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului D. N. D..

În adoptarea acestei soluții prima instanță a constatat că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea acestuia de libertate, față de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prejudiciul cauzat și care nu este recuperat precum și urmările faptelor, care au pus în pericol siguranța circulației trenurilor. Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar timpul scurs de la momentul la care s-a pus în executare mandatul de arestare preventivă nu poate fi considerat un termen rezonabil în raport de care arestarea preventivă să-și fi atins scopul.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul D. N. D. solicitând lăsarea sa în libertate.

În expunerea motivelor de recurs se relevă, în esență, că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul este bolnav, iar pentru egalitate de tratament, se impune lăsarea sa în libertate la fel ca și a celorlalți inculpați.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, T. apreciază că recursul formulat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:

În cauza de față inculpatul a fost arestat în temeiul art. 143, art. 148 alin. 1 lit. a și f, art. 149¹ Cod procedură penală, fiind cercetat și ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g, alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, respectiv de distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 276 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

În prezentul recurs, T. reține că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f. Cod procedură penală, în sensul că din materialul probator administrat în cauză există indicii temeinice în sensul celor prev. de art. 68/1 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă incriminată de legea penală, sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și în continuare se justifică în mod rezonabil plasarea în arest preventiv a acestuia, respectiv menținerea privării de liberate, menținere care nu înfrânge principiile prevederilor CEDO.

T. consideră că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică este realizată în cauză, luând în considerare modalitatea concretă de săvârșire a faptei precum și persistența infracțională a inculpatului care a mai avut incidență cu legea penală, respectiv a primit o condamnare tot pentru infracțiunile prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i prin Sentința penală nr. 140/29.03.2013 a Judecătoriei Alba Iulia și a fost sancționat cu amendă administrativă de 7 ori tot pentru săvârșirea unor fapte similare.

Starea de sănătate invocată de inculpat prin apărător ales, nu poate constitui un temei al punerii în libertate, în contextul art. 139/1 Cod procedură penală, acesta putând fi tratat sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice, astfel că în raport de gravitatea faptelor se impune menținerea lui în stare de arest preventiv.

Într-o societate civilizată în care funcționează ordinea de drept, în urma unor astfel de fapte, se impune o reacție preventivă fermă, care în speță nu poate fi decât măsura arestării preventive, singura de natură să-l împiedice pe inculpat să comită noi acte infracționale.

Față de cele expuse, T. va respinge în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat prezentul recurs, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. N. D., aflat în prezent în Arestul I.P.J. A., împotriva Încheierii din data de 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 13.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 13.12.2013.

Președinte, Judecători,

C. M. T. Ț. G. I.

Grefier,

I. O.

Red. C.M.

Tehnored. I.O./ 2 ex./ 12.12.2013

Judecător fond – T. O.

ROMÂNIA

T. A.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 516/2013