Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 16/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier D. H.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
G. V.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 294/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, privind pe condamnatul P. F. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. E., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria A..
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei A.. Arată că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a modificat obiectul cererii din contestație la executare în cerere privind intervenirea unei legi penale mai favorabile, condamnatul solicitând instanței deducerea unui număr de 5/6 zile din pedeapsa în executarea căreia se află, zile în care a fost reținut de autoritățile franceze în vederea predării către România.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria A..
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestație și deducerea celor 5/6 zile din pedeapsa în executarea căreia se află, învederând totodată că mai are 27 de zile până la termen.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Constată că prin sentința penală nr.294/2014, Judecătoria A. a respins cererea formulată de condamnatul P. F. R., fiul lui I. și D., născut la data de 12.01.1980, deținut în P. A., privind aplicarea a legii penale mai favorabile.
A făcut aplicarea art.275 alin.2 Cod proc.pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 17.01.2014 sub dosar nr._, condamnatul P. F. R., născut la data de 12.01.1980, fiul lui I. și D., aflat în executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1032/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, a solicitat deducerea celor 5-6 zile pe care le-a executat.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că a fost reținut în Franța la data de 9 sau 10 aprilie 2010, iar mandatul de începere a executării pedepsei s-a emis din data de 15.04.2010, motiv pentru care apreciază că se impune deducerea celor 5-6 zile executate.
Prin rezoluția dată în camera de consiliu din data de 05.02.2014, judecătorul investit cu soluționarea dosarului a dispus, transpunerea cauzei de pe completul penal P 10, pe completul penal P 10 sesizări, schimbarea obiectului stabilit inițial, în contestație la executare, în intervenirea unei legi penale noi, și preschimbarea termenului de judecată, din data de 13.03.2014, la data de 13.02.2014.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 1032/13.09.2010 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin nerecurare, numitului Porumberscu F. R. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. Instanța reține că această pedeapsă rezultantă este rezultatul contopirii în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. b) Cod penal și art. 34 lit. b) Cod penal, între pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 4, 209 al. 1 lit. e și g C.pen, cu aplic. art. 37 lit.b C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic art.37 lit.b. C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.b C. pen.; fapte comise în 16.05.2009, pedepse aplicate prin sentința penală nr. 747/2009 în dosarul nr._ de J. Petroșani, definitivă prin nerecurare, conform deciziei penale nr.127/A/2010 din 29.03.2010 a Tribunalului Hunedoara, când s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 883/2010 de Judecătoria Petroșani: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e și g C.pen, cu aplic. art. 37 lit.b C. pen. ( faptă din 03.01.2008); 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i C.pen, cu aplic. art. 37 lit.b C. pen. (faptă comisă în 04.07.2009), pedepse aplicate prin sentința penală nr. 80/2010 în dosarul nr._ de J. Petroșani, definitivă prin neapelare, când s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 106/2010 de Judecătoria Petroșani.
În baza acestei hotărâri definitive de condamnare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu numărul 1119/04.10.2010 al Judecătoriei D. emis în dosarul nr._ (fila 11 dosar).
Instanța de fond a reținut că de esența aplicării legii mai favorabile în cazul pedepselor definitiv judecate aplicate pentru o singură infracțiune sau pentru pluralitate de infracțiuni este a se determina în cadrul unei operații mentale abstracte limitele maxime de pedeapsă aplicabile pentru o situație de fapt calificată juridic, în urma aplicării dispozițiilor penale ale legii noi. În acest sens, în mod etapizat, instanța a arătat că va proceda mai întâi la compararea pedepselor individuale efectiv aplicate în baza legii vechi și la reducerea acestora în situația în care depășesc limita maximă de pedeapsă aplicabilă în baza prevederilor noii legi penale. Ulterior, într-o etapă secundară, în situația pluralității infracționale, instanța va determina maximul de pedeapsă aplicabil pluralității infracționale în urma folosirii mecanismelor penale ale legii noi – pluralitate raportată la pedepsele individuale determinate în prima etapă, conform celor arătate mai sus.
În măsura în care pedeapsa finală astfel rezultată pentru pluralitatea infracțională, în baza noii legi penale, este inferioară pedepsei rezultante finale date spre executare în baza legii vechi instanța va proceda la reducerea acestei pedepse până la limita valorii obținute potrivit legii penale noi.
O asemenea interpretare se impune dat fiind caracterul excepțional al instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv judecate, care reprezintă totodată o atingere adusă principiului autorității de lucru judecat, și prin urmare trebuie aplicată în mod minimal, cu maximă rigoare. Prin instituția respectivă se intenționează a se da eficiență principiilor legalității și al umanismului dreptului penal, astfel încât nicio persoană condamnată să nu execute o pedeapsă superioară limitei maxime de pedeapsă, determinate prin concursul dispozițiilor legii penale noi, aplicabile pentru starea de fapt ce a constituit temeiul condamnării. D. fiind însă caracterul minimal al instituției, care rezultă din exigența respectării autorității de lucru judecat al hotărârilor penale definitive, nu se va putea opera în această procedură la o reindividualizare a pedepselor, a încadrării juridice date faptelor, inclusiv sub aspectul tratamentului aplicat pluralității infracționale. Astfel, finalitatea instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv aplicate este strict aceea de a înlătura executarea părții din pedeapsa finală care ar depăși limita maximă a pedepsei la care s-ar putea ajunge pentru aceeași situație de fapt, calificată juridic în lumina noilor prevederi penale. Prin urmare, o cerere de aplicare a legii mai favorabile devine admisibilă numai în măsura în care pedeapsa finală, dată spre executare depășește pedeapsa finală ce ar putea fi aplicată în cauză, potrivit noului Cod penal. În acest scop, pentru a se evalua incidența legii penale mai favorabile, se impune determinarea în mod abstract a pedepsei aplicabile stării de fapt din speță - prin stabilirea mai întâi a pedepselor individuale – ținând cont de toate stările, situațiile de agravare sau atenuare aplicabile în cauză și care intră în noțiunea de încadrare juridică sau sunt într-o strânsă legătură cu aceasta: formă continuată, recidivă postcondamnatorie, tentativă, circumstanțe reale, evaluate în lumina noilor dispoziții penale. În măsura în care pedepsele efectiv aplicate sunt superioare celor maxime care ar rezulta potrivit noii legislații penale, pedepsele vor fi reduse la acest maxim. Ulterior, dacă în cauză există o pluralitate infracțională în etapa a doua se va stabili pedeapsa rezultantă maximă aplicabilă pluralității infracționale existente în cauză, conform noului Cod penal. Numai în măsura în care acest maxim este inferior pedepsei rezultante date spre executare se va proceda la admiterea cererii și reducerea pedepsei la maximul antemenționat.
Analizând situația petentului condamnat Porumberscu F. R., potrivit primei etape a analizei, procedând la compararea pedepselor individuale efectiv aplicate în baza legii vechi, instanța a constatat că faptele pentru care acesta a fost condamnat au corespondent în legea nouă, iar pedepsele stabilite se încadrează în limitele maxime prevăzute de Noul Cod penal, astfel că nu se impune reducerea acestora, iar cererea petentului va fi respinsă.
Împotriva sentinței a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria A. solicitând în temeiul art. 597 alin.7, art.598 și art.599 C.pr.pen. coroborat cu art.425 ind.1 C.pr.pen. admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 294/2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei A..
În motivarea contestației, P. de pe lângă Judecătoria A. a arătat în esență că instanța de judecată datorită greșitei recalificări a cererii a procedat la judecată analizând condițiile prev. de art.6 alin.1 C.pen. fără a analiza în vreun fel cererea cu care a fost legal investită raportat la prev. art.598 C.pr.pen.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrărilor dosarului precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că prezenta contestație este fondată, pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 17.01.2014 sub dosar nr._, condamnatul P. F. R., născut la data de 12.01.1980, fiul lui I. și D., aflat în executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1032/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, a solicitat deducerea celor 5-6 zile pe care le-a executat.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că a fost reținut în Franța la data de 9 sau 10 aprilie 2010, iar mandatul de începere a executării pedepsei s-a emis din data de 15.04.2010, motiv pentru care apreciază că se impune deducerea celor 5-6 zile executate.
Deși cererea nu a fost motivată în drept, cazul invocat este expres prev. de art.461 lit.d C.pr.pen. din 1969 cu corespondent în noul Cod de procedură penală la art.598 alin.1 lit.d.
Astfel cererea petentului în mod corect a fost calificată inițial ca o contestație la executare și trebuia judecată după procedura prev. de art. 597 și urm. C.pr.pen., citarea condamnatului aflat în stare de deținere fiind obligatorie.
Cum instanța de fond, urmare recalificării, în mod netemeinic, contestație la executare în cerere privind intervenirea unei legi penale mai favorabile a judecat cererea potrivit procedurii prev. de art.23 din Legea nr.255/2013, fără citarea condamnatului, Tribunalul constată că în cauză nu au fost respectate dispozițiile privind citarea.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.b C.pr.pen., va admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 294/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Va desființa sentința atacată și va dispune rejudecarea cauzei de către completul care a pronunțat sentința atacată.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu al contestatorului în sumă de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 294/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Desființează sentința atacată și dispune rejudecarea cauzei de către completul care a pronunțat sentința atacată.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu al contestatorului în sumă de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.
Președinte,
M. E. F.
Grefier,
D. H.
Red. F.M.E.
Tehnored. D.H./2 ex./ 26 Martie 2014
Judecător fond – M. L. C.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Hotărâre din... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 366/2015.... → |
|---|
