Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 431/2014. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 431/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 27-10-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 431/2014

Ședința publică de la 27 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. E. F.

Grefier D. H.

Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror

G. V.

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul G. S. ns. la data de 02.06.1976 deținut în Penitenciarul A. împotriva sentinței penale nr.1267 din data de 30.07.2014 pronunțată de J. A..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. L. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Contestatorul învederează instanței că își menține contestația formulată.

Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate.

Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației și în rejudecare, admiterea cererii privind intervenirea legii penale mai favorabile în temeiul art. 595 Cod procedură penală. Arată că pedeapsa de 13 ani închisoare urmează a fi redusă la 12 ani în cazul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie și reducerea pedepsei de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, arătând că chiar dacă cele două pedepse sunt peste maximul special prevăzut de legea nouă, aplicând concursul de infracțiuni rezultanta ar fi mult mai mare.

Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii.

Asupra contestației penale de față;

Prin sentința penală nr.1267 din 30.07.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 Cod procedură penală și art.4 din Legea nr.187/2012 a respins cererea formulată de condamnatul G. S., fiul lui V. și T., ns. la 02.06.1976, deținut în Penitenciarul A., privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Petentul condamnat se află în executarea pedepsei rezultante de 16 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 255/2013 pronunțată de J. A., def la data de 13.05.2013 prin decizia penală nr. 177/213 a Tribunalului A., urmare a contopirii pedepselor de:

-6 ani închisoare și măsurile de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei și confiscarea armelor Baikal și Marakov, a amortizoarelor și a muniției aferente, aplicată prin sentința penală nr. 666/2004 a Tribunalului C., definitivă la data de 04.02.2005, pentru săvârșirea la data de 08.07.2003 a infracțiunii de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 176 Codul Vamal;

-5 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei și confiscarea armelor Baikal și Marakov, a amortizoarelor și a muniției aferente, aplicată prin sentința penală nr. 666/2004 a Tribunalului C., definitivă la data de 04.02.2005, pentru săvârșirea în perioada iulie-septembrie 2005 a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. și ped. de art. 279 alin.3 lit. a C.pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea în luna noiembrie 2008 a infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C .pen. rap. la art. 288 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. prin sentința penală nr. 2037/2011 pronunțată de J. B. rămasă definitivă la data de 28.03.2012 prin decizia penală nr. 299/R/2012 a Curții de Apel B.

-un spor de 3 ani și 4 luni

În baza acestei hotărâri definitive de condamnare a fost emis mandatul de executare nr. 240/2013 de către J. A..

Față de starea de fapt reținută, văzând în drept dispozițiile art. 6 Cod penal, instanța a apreciat cererea petentului de aplicare a legii penale mai favorabile, ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

De esența aplicării legii mai favorabile în cazul pedepselor definitiv judecate aplicate pentru o singură infracțiune sau pentru pluralitate de infracțiuni este a se determina în cadrul unei operații mentale abstracte limitele maxime de pedeapsă aplicabile pentru o situație de fapt calificată juridic, în urma aplicării dispozițiilor penale ale legii noi. În acest sens, în mod etapizat, instanța va proceda mai întâi la compararea pedepselor individuale efectiv aplicate în baza legii vechi și la reducerea acestora în situația în care depășesc limita maximă de pedeapsă aplicabilă în baza prevederilor noii legi penale. Ulterior, într-o etapă secundară, în situația pluralității infracționale, instanța va determina maximul de pedeapsă aplicabil pluralității infracționale în urma folosirii mecanismelor penale ale legii noi – pluralitate raportată la pedepsele individuale determinate în prima etapă, conform celor arătate mai sus.

În măsura în care pedeapsa finală astfel rezultată pentru pluralitatea infracțională, în baza noii legi penale, este inferioară pedepsei rezultante finale date spre executare în baza legii vechi instanța va proceda la reducerea acestei pedepse până la limita valorii obținute potrivit legii penale noi.

O asemenea interpretare se impune dat fiind caracterul excepțional al instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv judecate, care reprezintă totodată o atingere adusă principiului autorității de lucru judecat, și prin urmare trebuie aplicată în mod minimal, cu maximă rigoare. Prin instituția respectivă se intenționează a se da eficiență principiilor legalității și umanismului dreptului penal, astfel încât nicio persoană condamnată să nu execute o pedeapsă superioară limitei maxime de pedeapsă, determinate prin concursul dispozițiilor legii penale noi, aplicabile pentru starea de fapt ce a constituit temeiul condamnării. D. fiind însă caracterul minimal al instituției, care rezultă din exigența respectării autorității de lucru judecat al hotărârilor penale definitive, nu se va putea opera în această procedură la o reindividualizare a pedepselor, a încadrării juridice date faptelor, inclusiv sub aspectul tratamentului aplicat pluralității infracționale. Astfel, finalitatea instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv aplicate este strict aceea de a înlătura executarea părții din pedeapsa finală care ar depăși limita maximă a pedepsei la care s-ar putea ajunge pentru aceeași situație de fapt, calificată juridic în lumina noilor prevederi penale. Prin urmare, o cerere de aplicare a legii mai favorabile devine admisibilă numai în măsura în care pedeapsa finală, dată spre executare depășește pedeapsa finală ce ar putea fi aplicată în cauză, potrivit noului Cod penal.

Analizând situația petentului condamnat G. S., potrivit primei etape a analizei, procedând la compararea pedepsei individuale efectiv aplicate în baza legii vechi, instanța a constatat că faptele pentru care acesta a fost condamnat au corespondent în legea nouă, iar pentru unele dintre infracțiunile săvârșite s-ar impune reducerea pedepselor, respectiv:

-13 ani închisoare și măsurile de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei și a confiscării de la petent a boxului metalic și a levierului metalic, înregistrate la poziția nr. 23/2008 în registrul de corpuri delicte al judecătoriei D., pentru săvârșirea la data de 08.04.2003 a infracțiunii de tâlhărie, prev.și ped. de art. 211 alin.1, alij. 2 lit. c și alin.2 ind. 1 lit. a C.pen.; fapta este prev de art. 233, art 234 alin 3 Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 12 ani; în consecință cu privire la aceasta s-ar impune reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă de 12 ani

-12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359/2004 a Tribunalului B., definitivă la data de 11.04.2006, pentru săvârșirea la data de 27.02.2004 a infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.a, i, art. 176 lit. c,d C.pen.; fapta este prev de art. 32 rap la art 189 alin 1 lit d și e Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 25 ani (12 ani și 6 luni în condițiile infracțiunii săvârșite în forma tentativei); în consecință cu privire la aceasta nu se impune reducerea pedepsei

-8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359/2004 a Tribunalului B., definitivă la data de 11.04.2006, pentru săvârșirea la data de 27.02.2004 a infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen.; fapta este prev de art. 234 alin 1 lit a și f Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 10 ani; (5 ani în condițiile infracțiunii săvârșite în forma tentativei) în consecință cu privire la aceasta s-ar impune reducerea pedepsei la 5 ani

-9 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei și confiscarea armelor Baikal și Marakov, a amortizoarelor și a muniției aferente, aplicată prin sentința penală nr. 666/2004 a Tribunalului C., definitivă la data de 04.02.2005, pentru săvârșirea la data de 12.09.2003 a infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen.; fapta este prev de art. 32 rap la art 188 Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 20 ani (10 ani în condițiile infracțiunii săvârșite în forma tentativei); în consecință cu privire la aceasta nu se impune reducerea pedepsei

-10 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei și confiscarea armelor Baikal și Marakov, a amortizoarelor și a muniției aferente, aplicată prin sentința penală nr. 666/2004 a Tribunalului C., definitivă la data de 04.02.2005, pentru săvârșirea la data de 24.03.2004 a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i și art. 176 lit. c C.pen.; fapta este prev de art. 32 rap la art 189 alin 1 lit e Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 25 ani(12 ani și 6 luni în condițiile infracțiunii săvârșite în forma tentativei); în consecință cu privire la aceasta nu se impune reducerea pedepsei

În consecință, în urma primei etape a analizei pedeapsa ar trebui redusă pedeapsa pentru unele din infracțiunile care intră în cadrul concursului așa cum s-a arătat mai sus.

Analizând instanța potrivit celei de a doua etape pedeapsa care s-ar putea aplica condamnatului în concret, făcând aplicarea dispozițiilor art. 39 Cod penal și 43 Cod penal care reglementează concursul de infracțiuni și recidiva potrivit Cod penal actual, instanța a ajuns la concluzia că pedeapsa ar fi evident mai mare decât cea efectiv aplicată în baza Cod penal din 1969, chiar și în condițiile în care s-ar reduce pedeapsa pentru cele două infracțiuni sus menționate.

În ce privește măsurile de siguranță impuse prin sentințele mai sus menționate, acestea au corespondent în Cod penal actual prin urmare nu se impune înlăturarea lor.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat contestație în termenul legal condamnatul G. S..

În susținerea orală a motivelor de contestație, condamnatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se admite cererea, întrucât în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei față de noile dispoziții ale legii penale mai favorabile.

Analizând legalitatea și temeinica sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de condamnatul contestator, precum și din oficiu, potrivit art.425 ind.1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.penală, T. constată că prezenta contestație este fondată urmând a fi admisă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

T. constată că judecătorul de primă instanță în mod nelegal a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul G. S., deținut în Penitenciarul A. cu referire la pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.255/2013 pronunțată de J. A., constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.

Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal ,,Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.’’

Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Din economia acestor prevederi legale rezultă că privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare partea din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă.

În concluzie, verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sancțiuni definitiv aplicate, comparația se va realiza numai între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă. Reducerea va opera numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim.

Prin urmare, singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze, în faza de executare, dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la felul și cuantumul pedepsei este acela al celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.

În lumina acestor considerații teoretice, T. constată că prin sentința penală nr. 255/2013 pronunțată de J. A., contestatorul G. S. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare urmare contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:

-un spor de 3 ani și 4 luni

Referitor la condițiile de incriminare a faptelor sub legea penală veche și sub legea penală nouă și la pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, se constată că infracțiunea de tâlhărie, prev.și ped. de art. 211 alin.1, alij. 2 lit. c și alin.2 ind. 1 lit. a C.pen. este incriminată în noul Cod penal la art. 233, art 234 alin 3 Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 12 ani; în consecință cu privire la aceasta se impune reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă de 12 ani

Se impune reducerea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359/2004 a Tribunalului B., definitivă la data de 11.04.2006, pentru săvârșirea la data de 27.02.2004 a infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen. întrucât pedeapsa maximă ce se poate aplica pentru această faptă conform art. 234 alin.1 lit.a și f. C.penal în forma tentativei este de 5 ani;

T. constată că pedepsele de 12 ani închisoare, 9 ani închisoare și 10 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.penal din 1969 rap. la art.174, art.175 lit.i și art.176 lit.c C.penal nu depășesc maximul special de 12 ani și 6 luni închisoare, prevăzut de legea nouă (art.189 C.penal), astfel că nu se impune reducerea acestora.

Nu se impune însă reducerea celorlalte pedepse aplicate inculpatului pentru infracțiunile de contrabandă calificată, de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, întrucât acestea nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă astfel cum a stabilit, în mod corect, prima instanță.

Referitor la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni se reține:

Potrivit art. 39 alin. 1, lit. b din Codul penal când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Aplicând aceste dispoziții legale la prezenta cauză și contopind pedepsele astfel cum au fost reduse, concluzionăm că celui condamnat i se poate aplica o pedeapsă rezultantă de 28 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa de bază de 12 ani închisoare plus o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 48).

Se constată, astfel, că în cazul faptelor concurente definitiv judecate, cu privire la contestatorul condamnat, în aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, respectiv pedeapsa de 28 ani și 4 luni închisoare, context în care pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală și potrivit dispozițiilor legii noi, astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea, nefiind favorabilă sub acest aspect.

Față de aceste considerente, T., în baza dispozițiilor art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală va admite contestația formulată de contestatorul G. S. ns. la data de 02.06.1976 deținut în Penitenciarul A. împotriva sentinței penale nr.1267 din data de 30.07.2014 pronunțată de J. A. pe care o va desființa în întregime și, soluționând cauza:

Va admite cererea formulată de contestator privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului G. S. prin sentința penală nr.225/2013 pronunțată de J. A. rămasă definitivă la data de 13.05.2013 prin decizia penală nr.177/2013 a Tribunalului A. și va repune în individualitate pedepsele, astfel:

-13 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.și ped. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin.2 ind. 1 lit. a C.pen.;

-12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.a, i, art. 176 lit. c,d C.pen.;

-8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen.;

-6 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 176 Codul Vamal;

-5 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. și ped. de art. 279 alin.3 lit. a C.pen.;

-9 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen.;

-10 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării petentului de pe teritoriul României după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i și art. 176 lit. c C.pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C .pen. rap. la art. 288 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

-3 ani și 4 luni închisoare spor

În baza art.6 alin.1 C.pen. raportat la art.233 și art.234 alin.3 C.pen. va reduce pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin.2 ind. 1 lit. a C.penal din 1969 la 12 ani închisoare.

În baza art.6 alin.1 C.pen. raportat la art.32 și art.234 lit.a și f C.pen. va reduce pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen. din 1969 la 6 ani închisoare.

Va constata că prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr.1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, condamnatului i s-ar aplica o pedeapsă rezultantă de 28 ani și 4 luni închisoare care depășește pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/2013 pronunțată de J. A..

Va constata că persoana condamnată G. S. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare.

Va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și perioada deja executată din 01.02.2009 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.240/2013 emis de J. A. și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de contestatorul G. S. ns. la data de 02.06.1976 deținut în Penitenciarul A. împotriva sentinței penale nr.1267 din data de 30.07.2014 pronunțată de J. A. pe care o desființează în întregime și, soluționând cauza:

Admite cererea formulată de contestator privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului G. S. prin sentința penală nr.225/2013 pronunțată de J. A. rămasă definitivă la data de 13.05.2013 prin decizia penală nr.177/2013 a Tribunalului A. și repune în individualitate pedepsele, astfel:

-12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.a, i, art. 176 lit. c,d C.pen.;

-8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C .pen. rap. la art. 288 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

-3 ani și 4 luni închisoare spor

În baza art.6 alin.1 C.pen. raportat la art.233 și art.234 alin.3 C.pen. reduce pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin.2 ind. 1 lit. a C.penal din 1969 la 12 ani închisoare.

În baza art.6 alin.1 C.pen. raportat la art.32 și art.234 lit.a și f C.pen. reduce pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen. din 1969 la 6 ani închisoare.

Constată că prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr.1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, condamnatului i s-ar aplica o pedeapsă rezultantă de 28 ani și 4 luni închisoare care depășește pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/2013 pronunțată de J. A..

Constată că persoana condamnată G. S. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și perioada deja executată din 01.02.2009 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.240/2013 emis de J. A. și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27.10.2014.

Președinte,

M. E. F.

Grefier,

D. H.

Red. FME

Tehnored. D.H. / 2 ex./05.12.2014

Judecător fond – V. M.

T. A.

Secția penală

Dosar nr._

COPIA MINUTEI DECIZIE PENALE NR. 431/2014

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea formulată de contestator privind aplicarea legii penale mai favorabile.

-12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.a, i, art. 176 lit. c,d C.pen.;

-8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. c, alin.2 lit. b C.pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C .pen. rap. la art. 288 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

-3 ani și 4 luni închisoare spor

Constată că persoana condamnată G. S. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și perioada deja executată din 01.02.2009 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.240/2013 emis de J. A. și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27.10.2014.

Președinte,

ssindescifrabil

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 424/2014.... →

Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 431/2014. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 431/2014. Tribunalul ALBA