Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 454/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier N. C. PORUȚ
Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror
G. V.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul P. N. G. împotriva sentinței penale nr. 1399/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator asistat de av. C. M., apărător desemnat din oficiu, cu delegație de asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul învederează instanței că își menține contestația formulată, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate.
Apărătorul condamnatului solicită instanței admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, aplicarea legii penale mai favorabile în ce privește pedepsele aplicate condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect a fost respinsă cererea condamnatului în raport de faptul că pedepsele aplicate acestuia se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
T.
Asupra contestației de față
Constată că prin sentința penală nr.1399/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 Cod procedură penală și art.4 din Legea nr.187/2012 s-a respins cererea formulată de condamnatul P. N. G., fiul lui N. și D., ns. la 2.05.1989, CNP_, deținut în P. A., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea sentinței s-a reținut că petentul contestator se află în executarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 912/2012 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 23.01.2013 prin nerecurare, urmare a contopirii pedepselor de:
-1 an închisoare aplicată prin sentința sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 181 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
-7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 189 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
-7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 211 alin 2 lit. b, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
În baza acestei hotărâri definitive de condamnare a fost emis mandatul de executare nr. 1328/2013 la data de 23.01.2013 de către Judecătoria Rm. V..
Față de starea de fapt reținută, văzând în drept dispozițiile art. 6 Cod penal, instanța a apreciat cererea petentului de aplicare a legii penale mai favorabile, ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Petentul a solicitat analizarea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele său conform dispozițiilor Codului Penal intrat în vigoare la data de 1.02.2014.
De esența aplicării legii mai favorabile în cazul pedepselor definitiv judecate aplicate pentru o singură infracțiune sau pentru pluralitate de infracțiuni este a se determina în cadrul unei operații mentale abstracte limitele maxime de pedeapsă aplicabile pentru o situație de fapt calificată juridic, în urma aplicării dispozițiilor penale ale legii noi. În acest sens, în mod etapizat, instanța va proceda mai întâi la compararea pedepselor individuale efectiv aplicate în baza legii vechi și la reducerea acestora în situația în care depășesc limita maximă de pedeapsă aplicabilă în baza prevederilor noii legi penale. Ulterior, într-o etapă secundară, în situația pluralității infracționale, instanța va determina maximul de pedeapsă aplicabil pluralității infracționale în urma folosirii mecanismelor penale ale legii noi – pluralitate raportată la pedepsele individuale determinate în prima etapă, conform celor arătate mai sus.
În măsura în care pedeapsa finală astfel rezultată pentru pluralitatea infracțională, în baza noii legi penale, este inferioară pedepsei rezultante finale date spre executare în baza legii vechi instanța va proceda la reducerea acestei pedepse până la limita valorii obținute potrivit legii penale noi.
În condițiile în care s-au reținut dispozițiile art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969 având în vedere dispozițiile deciziei nr. 14/16.06.2014 a ICCJ, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul prevăzut de legea nouă nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prev de art. 320/1 alin 7 Cod. pr. pen. din 1969 reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.
O asemenea interpretare se impune dat fiind caracterul excepțional al instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv judecate, care reprezintă totodată o atingere adusă principiului autorității de lucru judecat, și prin urmare trebuie aplicată în mod minimal, cu maximă rigoare. Prin instituția respectivă se intenționează a se da eficiență principiilor legalității și al umanismului dreptului penal, astfel încât nicio persoană condamnată să nu execute o pedeapsă superioară limitei maxime de pedeapsă, determinate prin concursul dispozițiilor legii penale noi, aplicabile pentru starea de fapt ce a constituit temeiul condamnării. D. fiind însă caracterul minimal al instituției, care rezultă din exigența respectării autorității de lucru judecat al hotărârilor penale definitive, nu se va putea opera în această procedură la o reindividualizare a pedepselor, a încadrării juridice date faptelor, inclusiv sub aspectul tratamentului aplicat pluralității infracționale. Astfel, finalitatea instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv aplicate este strict aceea de a înlătura executarea părții din pedeapsa finală care ar depăși limita maximă a pedepsei la care s-ar putea ajunge pentru aceeași situație de fapt, calificată juridic în lumina noilor prevederi penale. Prin urmare, o cerere de aplicare a legii mai favorabile devine admisibilă numai în măsura în care pedeapsa finală, dată spre executare depășește pedeapsa finală ce ar putea fi aplicată în cauză, potrivit noului Cod penal.
În acest scop, pentru a se evalua incidența legii penale mai favorabile, se impune determinarea în mod abstract a pedepsei aplicabile stării de fapt din speță - prin stabilirea mai întâi a pedepselor individuale – ținând cont de toate stările, situațiile de agravare sau atenuare aplicabile în cauză și care intră în noțiunea de încadrare juridică sau sunt într-o strânsă legătură cu aceasta: formă continuată, recidivă postcondamnatorie, tentativă, circumstanțe reale, evaluate în lumina noilor dispoziții penale. În măsura în care pedepsele efectiv aplicate sunt superioare celor maxime care ar rezulta potrivit noii legislații penale, pedepsele vor fi reduse la acest maxim. Ulterior, dacă în cauză există o pluralitate infracțională în etapa a doua se va stabili pedeapsa rezultantă maximă aplicabilă pluralității infracționale existente în cauză, conform noului Cod penal. Numai în măsura în care acest maxim este inferior pedepsei date spre executare se va proceda la admiterea cererii și reducerea pedepsei la maximul antemenționat.
Analizând situația petentului condamnat P. N., potrivit primei etape a analizei, procedând la compararea pedepselor individuale efectiv aplicate în baza legii vechi, instanța a constatat că faptele pentru care acesta a fost condamnat au corespondent în legea nouă, iar pedepsele stabilite se încadrează în limitele maxime prevăzute de Codul penal, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Astfel:
-Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 181 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969 = corespondent art. 194 alin 1 Cod penal – pedeapsa maximă 7 ani
-Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 189 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969 = corespondent art. 205 alin 1 Cod penal – pedeapsa maximă 7 ani.
-Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 211 alin 2 lit. b, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969 = corespondent art. 234 alin 1 lit. d Cod penal – pedeapsa maximă 10 ani
Având în vedere consecințele care decurg din analiza primei etape, instanța a apreciat că nu se impune parcurgerea următoarelor etape, dat fiind finalitatea juridică care rezultă din considerentele expuse.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat contestație în termenul legal condamnatul P. N. G..
În susținerea orală a motivelor de contestație, condamnatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se admite cererea, întrucât în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei față de noile dispoziții ale legii penale mai favorabile.
Analizând legalitatea și temeinica sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de condamnatul contestator, precum și din oficiu, potrivit art.425 ind.1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.penală, T. constată că prezenta contestație este fondată urmând a fi admisă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
T. constată că judecătorul de primă instanță în mod nelegal a respins cererea condamnatului P. N. G., deținut în P. A. cu referire la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 912/2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. urmare contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:
- 1 an închisoare aplicată prin sentința sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 181 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969;
- 7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 189 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969;
- 7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 211 alin 2 lit. b, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969.
Referitor la condițiile de incriminare a faptelor sub legea penală veche și sub legea penală nouă și la pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, T. reține următoarele:
Infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969 are corespondent în art. 205 alin 1 Cod penal, pedeapsa maximă 7 ani. T. constată că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală de condamnare definitivă pentru infracțiunea de lipsire de libertate nu depășește maximul special de 7 ani închisoare, prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 alin 2 lit. b, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969 are corespondent în art. 234 alin 1 lit. d Cod penal, pedeapsa maximă 10 ani, astfel că nu se impune reducerea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru această infracțiune.
Referitor la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 C.penal din 1969, T. constată că potrivit legii vechi se incrimina fapta prin care se cauzau vătămări care necesitau pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.
Conform art. 194 Noul Cod penal este incriminată fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.
Prin urmare, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-a pricinuit inculpatul părții vătămate (55 zile de îngrijiri medicale) T. constată că în raport de Noul Cod penal care incriminează infracțiunea de vătămare corporală și conform căruia numărul de zile de îngrijiri medicale este de cel mult 90 de zile, fapta inculpatului nu mai este prevăzută de legea penală
Potrivit art.4 C.penal „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârii judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
Astfel, în baza art.4 C.pen. va constata dezincriminată infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.penal din 1969.
Referitor la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni se reține:
Potrivit art. 39 alin. 1, lit. b din Codul penal când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicând aceste dispoziții legale la prezenta cauză și contopind pedepsele după excluderea pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, concluzionăm că celui condamnat i se poate aplica o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa de bază de 7 ani închisoare plus o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 7 ani).
Se constată, astfel, că în cazul faptelor concurente definitiv judecate, cu privire la contestatorul condamnat, în aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, respectiv pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare, context în care pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală și potrivit dispozițiilor legii noi, astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea, nefiind favorabilă în acest sens.
Față de aceste considerente, T., în baza dispozițiilor art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală va admite contestația formulată de contestatorul P. N. G. ns. la data de 22.05.1989 deținut în P. A. împotriva sentinței penale nr.1399 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. pe care o desființează în întregime și, soluționând cauza:
Va admite cererea formulată de contestator privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată condamnatului P. N. G. prin sentința penală nr.912/2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. rămasă definitivă la data de 23.01.2013 prin nerecurare și va repune în individualitate pedepsele, astfel:
-1 an închisoare aplicată prin sentința sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 181 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
-7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 189 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
-7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 211 alin 2 lit. b, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
În baza art.4 C.pen. va constata dezincriminată infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.penal din 1969.
Va constata că prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr.1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, condamnatului i s-ar aplica o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare care depășește pedeapsa rezultantă de 7 închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912/2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V..
Va constata că persoana condamnată P. N. G. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și perioada deja executată din 04.01.2011 la zi.
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.1328/2012 emis de Judecătoria Râmnicu V. și va dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de contestatorul P. N. G. ns. la data de 22.05.1989 deținut în P. A. împotriva sentinței penale nr.1399 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. pe care o desființează în întregime și, soluționând cauza:
Admite cererea formulată de contestator privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată condamnatului P. N. G. prin sentința penală nr.912/2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. rămasă definitivă la data de 23.01.2013 prin nerecurare și repune în individualitate pedepsele, astfel:
-1 an închisoare aplicată prin sentința sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 181 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
-7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 189 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
-7 ani închisoare aplicată prin sentința 210/2011 pronunțată de Judecătoria Rm. V., definitivă la data de 21.06.2011 prin decizia penală nr. 736/11 a Curții de Apel Pitești pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 211 alin 2 lit. b, alin 2/1 lit. a Cod penal din 1969 cu aplic art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1969
În baza art.4 C.pen. constată dezincriminată infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.penal din 1969.
Constată că prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr.1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, condamnatului i s-ar aplica o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare care depășește pedeapsa rezultantă de 7 închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912/2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V..
Constată că persoana condamnată P. N. G. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și perioada deja executată din 04.01.2011 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.1328/2012 emis de Judecătoria Râmnicu V. și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.
Președinte, Grefier,
M. E. F. N. C. Poruț
Redactat: F.M.E
Tehnoredactat: N.P./2ex /05 decembrie 2014
Judecător fond: V. M.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
