Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 248/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-07-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 248/2014

Ședința publică de la 28 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. Ț. - Președinte Secția Penală

Grefier I. O.

Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror

D. F.

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul S. A., aflat în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1002/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator asistat de apărător desemnat din oficiu av. C. T., cu delegație avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Contestatorul învederează instanței că își menține contestația formulată, sens în care depune la dosar, prin avocat, diplome de absolvire a unor cursuri pe care le-a efectuat pe perioada detenției, cărți și un memoriu.

Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate în măsura în care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației.

Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că a executat 7 ani din pedeapsa de 11 ani la care a fost condamnat.

TRIBUNALUL

Asupra contestației penale de față,

Constată că prin sentința penală nr.1002/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ s-a respins cererea de aplicăre a legii penale mai favorabile, privind pe condamnatul S. A., născut la data de 17.09.1982, fiul lui D. și G., în prezent încarcerat în P. A..

S-a făcut aplicarea art.275 alin.3 Cod proc.pen. privind cheltuielile judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Condamnatul S. A. se află încarcerat în P. A. în executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 692/2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 10.07.2008 prin decizia penală nr. 165/2008 a Tribunalului B..

A. Prin sentința antemenționată, față de deținutul S. A., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:

A1.- 10 ani închisoare în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c, art. 211 alin. 2¹ lit. b Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondent în prevederile art. 234 alin. 1 lit. a noul Cod penal, pentru care se prevede închisoarea de la 3 la 10 ani).

A2.- un rest de 574 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. d, f Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a, art. 71 și art. 64 Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 234 alin. 1 lit. a noul Cod penal, pentru care se prevede închisoarea de la 3 la 10 ani).

A3.- 4 ani și 4 luni închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b noul Cod penal, pentru care se prevede închisoarea de la 1 la 5 ani).

A4.- 6 ani închisoare în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 233 noul Cod penal, pentru care se prevede închisoarea de la 2 la 7 ani).

A5.- 2 ani închisoare în baza art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 327 noul Cod penal, pentru care se prevede închisoarea de la 6 luni la 3 ani).

Pentru a analiza incidența legii penale mai favorabile sub toate aspectele, instanța urmează a parcurge un algoritm în două etape: mai întâi analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile componente din pedeapsa rezultantă, verificând dacă acestea depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă și, dacă este cazul, reduce pedeapsa la maximul special aplicabil, apoi, în a doua etapă, verifică dacă pedeapsa rezultantă depășește sau nu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor noului Cod penal. În ipoteza în care pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul este mai mare decât cea care rezultă potrivit algoritmului amintit, instanța urmează să o reducă la limita noii rezultante. În ipoteza contrară, deținutul urmează să execute în continuare pedeapsa rezultantă potrivit dispozițiilor legii vechi ca fiind mai favorabilă.

Această abordare globală a tuturor instituțiilor de drept penal potrivit noii reglementări în ipoteza în care una dintre pedepse urmează a fi redusă conform principiului stabilit în art. 6 noul Cod penal se explică prin faptul că instanța este chemată să verifice respectarea principiului legalității și nu să-l poziționeze pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea legilor ar fi intervenit în cursul procesului penal.

Instanța urmează a analizat pe rând pedepsele menționate la paragrafele A1-A5 menționate mai sus.

Exemplificând, cu privire la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal instanța constată următoarele:

1. Analizând corespondența incriminării infracțiunii, în legea nouă infracțiunea se regăsește în art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b noul Cod penal.

2. Pedeapsa prevăzută de art. 229 alin. 1 noul Cod penal este de la 1 la 5 ani închisoare.

3. În raport de această infracțiune, nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare dat fiind că acest cuantum nu depășește maximul de 5 ani prevăzut de noul Cod penal.

Având în vedere faptul că nici una din pedepsele menționate la paragrafele A1-A5 menționate mai sus nu depășește maximul prevăzut de noul Cod penal, instanța nu a mai trecut la etapa 2.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că legea mai favorabilă în cazul de față este legea veche, că nu se impune reducerea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare. Prin urmare cererea petentului cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat contestație în termenul legal, prevăzut de art..9 din Legea nr.255/2013, condamnatul S. A..

În susținerea orală a motivelor de contestație, condamnatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se admite sesizarea comisiei constituite la nivelul Penitenciarului A., întrucât în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei față de noile dispoziții ale legii penale mai favorabile.

Analizând legalitatea și temeinica sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de condamnatul contestator, precum și din oficiu, potrivit art.425 ind.1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.penală, Tribunalul constată că prezenta contestație nu este fondată urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Tribunalul constată că judecătorul de primă instanță în mod legal a cererea privind pe condamnatul S. A., deținut în P. A. cu referire la pedeapsa rezultantă 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 692/2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 10.07.2008 prin decizia penală nr. 165/2008 a Tribunalului B., constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.

Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal ,,Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.’’

Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Din economia acestor prevederi legale rezultă că privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare partea din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă.

În concluzie, verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sancțiuni definitiv aplicate, comparația se va realiza numai între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă. Reducerea va opera numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim.

Prin urmare, singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze, în faza de executare, dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la felul și cuantumul pedepsei este acela al celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.

În lumina acestor considerații teoretice, Tribunalul constată că prin sentința penală nr. 692/2008 a Judecătoriei B., contestatorul S. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare urmare contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:

.- 10 ani închisoare în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c, art. 211 alin. 2¹ lit. b Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal

A3.- 4 ani și 4 luni închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal A4.- 6 ani închisoare în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 233 noul Cod penal, pentru care se prevede închisoarea de la 2 la 7 ani).

Referitor la condițiile de incriminare a faptelor sub legea penală veche și sub legea penală nouă și la pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, se constată că infracțiunea de tălhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c, art. 211 alin. 2¹ lit. b Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal din 1969 își găsește corespondent în prevederile art. 234 alin. 1 lit. a noul Cod penal, iar pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal din 1969 își găsește corespondența în prevederile art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, iar pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal din 1969 își găsește corespondența în prevederile art. 327 noul Cod penal, iar pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Față de textele invocate mai sus, Tribunalul constată că pedepsele de 10 ani, 4,4 ani, 6 ani, respectiv 2 ani închisoare aplicate condamnatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, tâlhărie, fals privind identitatea nu depășesc maximul special, prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acestora la maximul special. La stabilirea maximului special.

Referitor la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni și recidivă se reține:

Potrivit art. 39 alin. 1, lit. b din Codul penal când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

De asemenea, potrivit art.43 alin2 Cod penal când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârsite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară ori la restul rămas neexecutat

Aplicând aceste dispoziții legale la prezenta cauză constatăm că, prin raportare la starea de recidivă postexecutorie, pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât ceea ce execută în prezent de condamnatul S. A..

Se constată, astfel, că în cazul faptelor concurente definitiv judecate, cu privire la contestatorul condamnat, în aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea, nefiind favorabilă.

Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul S. A., ns. la 17.09.1982, fiul lui D. și G., aflat în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1002/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin.2, 272 alin.1 Cod procedură penală va obliga condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și va fi virată în contul Baroului A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul S. A., ns. la 17.09.1982, fiul lui D. și G., aflat în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1002/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin.2, 272 alin.1 Cod procedură penală obligă condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile MJ.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 28.07.2014.

Președinte,

T. Ț.

Grefier,

I. O. –C.O.

Semnează grefier șef potrivit art. 406 alin. 4 Cpp

Red. T.T.

Tehnored. I.O./2 ex./ 18.09.2014

Judecător fond – M. L. F.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 248/2014