Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 77/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.77/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.- Președinte Secția Penală
Grefier N. C. PORUȚ
Pe rol soluționarea sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 220/2007 pronunțată de T. Sibiu, definitivă prin decizia penală 6/A/2008 a Curții de Apel A.-I. privind pe condamnatul Ș. E..
Procedura este legal îndeplinită fără participarea procurorului și a persoanei condamnate, în temeiul art. 23 al. 2 din Legea nr. 255/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dos. nr.423//2014, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 220/2007 pronunțată de T. Sibiu, definitivă prin decizia penală 6/A/2008 a Curții de Apel A.-I. privind pe condamnatul Ș. E. .
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 220/2007 pronunțată de T. Sibiu, definitivă prin decizia penală 6/A/2008 a Curții de Apel A.-I. inculpatul Ș. E. a fost condamnat la pedeapsa de 18,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art art.174 ,175,176 alin.1 lit.d,75 lit.a art37 lit.b din Codul penal din 1969 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, Codul penal din 1969.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de dispozițiile art211ali.1,2 lit.b,2/1lit.a,b,c cu aplicarea art.75lit.a art.37lit.b Codul penal din 1969
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin.1, 2 cu aplicarea art.75lit.a art.37lit.b din Codul penal din 1969.
Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18,6 ani închisoare. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, Codul penal din 1969, care a fost sporită la 20 ani închisoare.
Alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) Cod penal.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 311/2008 de către T. Sibiu executarea pedepsei începând la data de 04.02.2007.
S-a arătat de asemenea că, pedepsele principale aplicate inculpatului sunt mai mari decât maximul special prevăzut de Codul penal, astfel că acestea trebuie reduse la limitele speciale prevăzute de legea nouă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal, art. 595 Cod procedură penală și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului și o copie a sentinței penale menționate, precum și stadiul executării.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 220/2007 pronunțată de T. Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 6/A/2008 a Curții de Apel A.-I. inculpatul Ș. E. a fost condamnat la pedeapsa de 18,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art art.174 ,176 alin.1 lit.d,75 lit.a art37 lit.b din Codul penal din 1969 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.. 64 lit.a, b, Codul penal din 1969.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de dispozițiile art211ali.1,2 lit.b,2/1lit.a,b,c cu aplicarea art.75lit.a art.37lit.b Codul penal din 1969
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin.1, 2 cu aplicarea art.75lit.a art.37lit.b din Codul penal din 1969.
Pedepsele au fost contopite, în baza dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) art.35 din Codul penal din 1969 și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18,6 ani închisoare la și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, Codul penal din 1969,care a fost sporită la 20 ani închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 311/2008 de către T. Sibiu, executarea pedepsei începând la data de 04.02.2007.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
Infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. 1 art..176 lit.d din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 ain.1 lit.d C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani, iar în actualul Cod penal de la 15 la 25 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 18,6 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 25 ani închisoare.
Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de dispozițiile art.211ali.1,2lit.b, 2/1lit.a,b,c Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 234 alin1 lit.d C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7 la 20 ani, iar în actualul Cod penal de la 3 ani la 10 ani .
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.
Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin.1, 2 Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 224 alin.2 C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la o lună la 3 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, în urma contopirii pedepselor de 18,6 ani închisoare și 10 ani închisoare, 3 ani închisoare la pedeapsa de bază de 18,6 ani închisoare se adaugă sporul de 4,1 ani, rezultând o pedeapsă de 12,7 ani închisoare.
Prin urmare, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 220/2007 a Tribunalului Sibiu, este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi fost aplicată condamnatului conform noului cod penal.
Având în vedere prevederea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 este prevăzută și de legea nouă, instanța va aplica pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.
În privința pedepselor complementare aplicate prin hotărârea menționată, instanța reține că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 66 din Noul cod penal, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul Aiud.
În baza art. 275 lin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud privind pe condamnatul Ș. E. ns. la 07.01.1971, deținut în Penitenciarul Aiud.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2014.
Președinte,
T. Ț.
Grefier
N. C. Poruț
Redactat: T.T
Tehnoredactat: N.P/2ex/14 februarie 2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
