Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Hotărâre din 17-03-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 15/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier D. H.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
G. V.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul V. F. împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 07.02.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. D. D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației formulate, învederând instanței că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar cu ocazia rejudecării cauzei, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau cu arestul la domiciliu. Învederează instanței că deținutul a fost condamnat pentru 3 infracțiuni, dintre care una a fost săvârșită în timpul minorității, astfel că potrivit noului Cod de procedură penală, se impunea închiderea acestuia într-un centru de reeducare. Față de aceste aspecte, solicită rejudecarea cauzei și aplicarea legii penale mai favorabile, arătând că doar 2 dintre cele 3 infracțiuni putea fi contopite de către instanță.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată, învederează instanței că, în acest caz, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 211, 218 din Codul de procedură penală.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, învederează instanței că nu i s-a redus nimic din pedeapsă ca urmare a intrării în vigoare a unei legi penale mai favorabile.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr.222/2014, J. A. a respins sesizarea Comisiei constituite potrivit HG nr. 836/2013 cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de V. F., fiul lui B. și R. născut la data de 27.10.1988 deținut în P. A., făcând aplicarea art.275 alin. (3) NCpp cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că persoana condamnată V. F. se află încarcerată în P. A. în executarea pedepsei de 7 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 569/2012 a Judecătoriei Târgu M., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 33/16.01.2013 a Curții de Apel Târgu M..
Prin sentința antemenționată față de deținutul V. F. s-au dispus următoarele:
- condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b), c) vechiul Cod penal;
- revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 99 și adăugarea acesteia la pedeapsa de 7 ani închisoare;
- condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) vechiul Cod penal;
- revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 99 și adăugarea acesteia la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- contopirea pedepselor de 7 ani și 4 luni închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare și stabilirea pedepsei rezultante de 7 ani și 4 luni închisoare.
Pornind de la aspectele semnalate de Comisia constituită potrivit HG nr. 836/2013, instanța a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 114 alin.1 Noul Cod penal, față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia, de principiu, o măsură neprivativă de libertate. Așa cum rezultă însă din cele descrise mai sus, deținutul V. F. execută o pedeapsă rezultantă stabilită ca urmare a contopirii unui număr de 3 pedepse, dintre care două sunt pedepse aplicate pentru fapte săvârșite în majorat, iar una este aplicată pentru fapte comise în timpul minorității, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Cu privire la faptele comise în timpul minorității, urmare a reconsiderării sistemului sancționator față de infractorii minori în sensul aplicării exclusive a măsurilor educative și nu a pedepselor, așa cum era prevăzut sub imperiul vechiului Cod penal, legiuitorul a stabilit în art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal că pedeapsa închisorii executabile aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, înlocuirea operând și în cazul pluralității de infracțiuni, cu privire la pedeapsa rezultantă. Textul este însă aplicabil doar în cazul în care toate infracțiunile au fost comise în timpul minorității, altminteri, s-ar ajunge la situații dintre cele mai nefirești, cum ar fi înlocuirea pedepselor aplicate pentru fapte săvârșite în minorat cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, concomitent cu menținerea pedepsei închisorii prin raportare la celelalte infracțiuni săvârșite în majorat și aflate în concurs, ceea ce ar echivala cu lipsirea de efecte practice a condamnării pentru infracțiunea săvârșită în minorat. Sau, aplicarea concursului de infracțiuni potrivit art. 129 alin. (2) lit. b) NCP care ar introduce un relativism nepermis deoarece regimul sancționator prevede adăugarea la pedeapsă a unui spor de „cel puțin o pătrime din durata măsurii educative”. Or, instanța fiind obligată să se raporteze la pedepse maximale pentru analiza legii mai favorabile, acest mecanism ar avea întotdeauna ca rezultat pedeapsa + întreaga durată a măsurii educative, adică întotdeauna o rezultantă mai mare decât cea executată în prezent.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța este datoare să verifice din oficiu dacă este cazul sau nu să fie aplicate dispozițiile art. 4 sau 6 din Noul Cod penal prin raportare la fiecare dintre pedepsele care intră în componența pedepsei rezultante. Astfel, analizând pedepsele aplicate condamnatului, instanța a constatat că:
-infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, se regăsesc în noul Cod penal în art. 335 și 336 și sunt pedepsite cu o pedeapsă maximă de 5 ani;
-cele două infracțiuni de tâlhărie și violare de domiciliu, infracțiuni autonome și reținute în concurs de infracțiuni sub imperiul legii vechi se regăsesc în noul Cod penal în infracțiunea complexă prevăzută de art. 235 alin. (1) lit. f) – tâlhărie calificată (prin violare de domiciliu), sancționată cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare. Comparând cele două pedepse de 7 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare aplicate efectiv pentru cele două infracțiuni potrivit vechiului Cod penal cu maximul prevăzut de noua lege, rezultă că acesta din urmă este mai mare.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 4 sau 6 din Noul Cod penal, toate infracțiunile reținute în speță se regăsesc în noul Cod penal și pedepsele prevăzute pentru acestea nu sunt mai reduse față de cele aplicate efectiv în cauză.
Împotriva sentinței a declarat contestație persoana condamnată V. F..
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrărilor dosarului precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele motive:
Contestatorul V. F. execută o pedeapsă rezultantă stabilită ca urmare a contopirii unui număr de 3 pedepse, dintre care două sunt pedepse aplicate pentru fapte săvârșite în majorat, iar una este aplicată pentru fapte comise în timpul minorității, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal care prevede înlocuirea pedepsei închisorii cu o măsură educativă.
Astfel, conform art. 115 NCP, față de minori se pot lua măsuri educative privative sau neprivative de libertate.
Potrivit art.129 NCP (2)” În cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta”
Din economia dispozițiilor art.22 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.129 alin.2 lit.b NCP, rezultă că această normă tranzitorie specială este aplicabilă exclusiv cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a NCP.
Astfel Legea nr.187/2012 nu prevede vreo normă tranzitorie cu privire la acele situații în care în cadrul unei pedepse rezultante stabilite printr-o hotărâre definitivă, se regăsesc înglobate și pedepse aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității.
Singura normă juridică reglementată cu privire la situația specială a infractorilor minori condamnați definitivi la data intrării în viigoare a NCP este cea prevăzută de art.21 din Legea nr.187/2012 care însă nu acoperă și situația unei pluralități alcătuite din pedepse aplicate pentru infracțiuni comise înainte și după majorat.
Așadar, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că în astfel de cazuri pedeapsa rezultantă, aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă mai înainte de 01.02.2014, pentru o pluralitate de infracțiuni, comise parte în timpul minorității și parte după majorat, nu trebuie fracționată, în sensul înlocuirii pedepselor componente aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare și al executării restului de pedepse în regim privativ de libertate, ci trebuie considerată ca un tot unitar și indivizibil, în care pedepsele nu pot fi disociate.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în baza art.425 ind.1 alin.7 alin.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul V. F. ns. la data de 27.10.1988 împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 07.02.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din contul MJ în contul BCAJ A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul V. F. ns. la data de 27.10.1988 împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 07.02.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din contul MJ în contul BCAJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
Președinte,
M. E. F.
Grefier,
D. H.
Red. FM.E.
Tehnored. D.H. /2 ex./ 26 Martie 2014
Judecător fond – D. D. P.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
