Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 216/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 24-03-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 216/2014
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-M. S.
Grefier R. M. P.
Pe rol soluționarea sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 783/2012 pronunțată de J. Moreni, privind pe condamnatul P. I..
Procedura este legal îndeplinită fără participarea procurorului și a persoanei condamnate, în temeiul art. 23 al. 2 din Legea nr. 255/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Constată că prin Sentința penală 279/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._, s-a declinat în favoarea Tribunalului A. soluționarea sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., privind pe condamnatul P. I., în prezent încarcerat în P. A..
S-a făcut aplicarea art. 275 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Condamnatul P. I. se află încarcerat în P. A. în executarea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 783/05.07.2012 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin decizia penală nr. 312/05.10.2012 a Tribunalului Dâmbovința, urmare a contopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 45/23.02.2010 a Trbunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 57/01.10.2010 a Curții de Apel Târgu M., cele aplicate prin sentința penală nr. 631/26.11.2004 a Tribunalului B., pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1535/23.07.2010 a Judecătoriei B., cele aplicate prin sentința penală nr. 538/25.03.2010 a Judecătoriei B. și cele aplicate prin sentința penală nr. 2356/02.12.2010 a Judecătoriei B..
Comisia a sesizat instanța apreciind că maximul special al infracțiunii corespondente din legea nouă, în speță cel prevăzut de dispozițiile art. 244 alin. 2 NCP este inferior pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45/2010 a Tribunalului B., pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal.
Sesizarea Comisiei constituite potrivit HG nr. 836/2013 cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile se soluționează potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (…) așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013. În conformitate cu aceste dispoziții, potrivit alin. (2) cererile, contestațiile și sesizările (…) se soluționează (…) de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar potrivit alin. (3) dacă, potrivit Codului de procedură penală, competența ar reveni mai multor instanțe de grad diferit, competența de a soluționa cauza cu privire la toate incidentele la executare privind aceeași persoană revine instanței superioare în grad.
Dispozițiile de mai sus instituie o procedură specială de soluționare a cauzelor, iar competența materială și funcțională stabilită astfel este o competență exclusivă și nu una alternativă. Pe cale de consecință, nu pot fi aplicate prin analogie regulile de stabilire a competenței în materie de executare a pedepselor.
În cauza de față, condamnatul P. I. se află în P. A., este în executarea unei pedepse rezultante aplicate printr-o sentință penală de către judecătorie, dar prin aceasta din urmă au fost contopite mai multe pedepse, inclusiv sentințe pronunțate de tribunal, care urmează a fi supuse analizei privind incidența aplicării legii penale mai favorabile.
Argumentul Comisiei constituite potrivit HG nr. 836/2013 care vizează sesizarea cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile raportat la o infracțiune care este de competența judecătoriei nu este sustenabil nici din punct de vedere al art. 23 alin. (4) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr._ privind Codul de Procedură penală, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, conform căruia instanța este datoare să examineze și să rezolve din oficiu orice aspecte necesare soluționării cauzei. Prin urmare, instanța nu se poate abține de a analiza incidența legii noi asupra infracțiunii de omor doar pentru că sesizarea Comisiei nu se referă punctual la aceasta.
Față de aceste considerente și având în vedere specificul sesizării privind aplicarea legii penale mai favorabile care presupune modificări eventuale ale pedepselor stabilite sub imperiul legii vechi, J. A. nu a fost competentă să soluționeze toate aspectele incidente în cauză, operând în acest sens prorogarea de competență instituită de art. 23 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 în favoarea Tribunalului A..
Verificând actele și lucrările dosarului în prealabil sub aspectul competenței materiale a Tribunalului ca instanță de prim grad, conform Legii 255/2013, Tribunalul apreciază că această competență aparține Judecătoriei și nu Tribunalului, indiferent de faptul că pentru unele din infracțiunile contopite competența ar aparține Tribunalului, câtă vreme hotărârea de contopire a fost pronunțată de judecătorie ca instanță competentă material conform Codului de procedură penală vechi, așa încât Comisia de verificare a incidenței aplicării legii mai favorabile a sesizat în mod corect J..
Potrivit art. 449 Cod procedură penală vechi, pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:
a) concursul de infracțiuni;
b) recidiva;
c) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Sesizarea instanței se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
În consecință, s-a instituit o prorogare de competență în favoarea instanței inferioare, dacă aceasta este acea care a pronunțat ultima hotărâre, prin care s-au aplicat pedepsele care se solicită a fi contopite.
Art. 23 alin. 3 din OUG 116/2013 prevede că în cazurile prevăzute la alin. (2), dacă, potrivit Codului de procedură penală, competența ar reveni mai multor instanțe de grad diferit, competența de a soluționa cauza cu privire la toate incidentele la executare privind aceeași persoană revine instanței superioare în grad.
Însă, această dispoziție nu poate să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii de contopire și o competență legal instituită pa baza codului în vigoare la data contopirii.
În opinia judecătorului de fond, alin. 3 al art. 23 din OUG 116/2013 se aplică în cazul în care condamnații care solicită aplicarea legii penale mai favorabile execută mandate necontopite la data solicitării aplicării legii penale mai favorabile, nu și celor care execută un mandat de executare în baza unei sentințe de contopire rămasă definitivă.
Nu se poate susține că judecătorul de la Judecătorie nu ar fi competent să aprecieze asupra unor infracțiuni sau pedepse principale ori complementare de competență Tribunalului în aplicarea legii penale mai favorabile întrucât și în cazul contopirii deja făcute, definitiv, în baza căreia se execută mandatul, judecătorul judecătoriei în operațiunile de contopire și descontopire prealabilă a analizat pedepsele principale, aplicarea pluralității de infracțiuni precum și a pedepselor complementare, a aplicat sporurile de pedeapsă lăsate la aprecierea judecătorului conform legii vechi.
Cu atât mai mult în situația sentințelor de contopire definitive, acesta poate să aplice sporurile fixe prevăzute în general de pluralitatea de infracțiuni pe legea nouă ori pe legea veche, dacă e mai favorabilă.
În consecință, în baza art. 50 NCPP raportat la art. 23 din Legea 255/2013, va declina competența de soluționare a sesizării privind aplicarea legii mai favorabile formulate de Comisia de verificare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului A. în privința condamnatului P. I., aflat în P. A., în favoarea Judecătoriei A..
În baza art. 51 NCPP va sesiza Curtea de Apel Alba Iulia cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul A. și J. A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
Hotărăște:
În baza art. 50 NCPP raportat la art. 23 din Legea 255/2013 declină competența de soluționare a sesizării privind aplicarea legii mai favorabile formulate de Comisia de verificare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului A. în privința condamnatului P. I., născut la data de 23.07.1985, aflat în P. A., în favoarea Judecătoriei A..
În baza art. 51 NCPP sesizează Curtea de Apel Alba Iulia cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul A. și J. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.03.2014.
Președinte
D. M. S.
Grefier
R. M. P.
Redactat: D.M.S.
Tehnoredactat: R.M.P./2ex./13.05. 2014
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
