Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 59/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 59/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.59/2016
Ședința publică de la 11 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-M. S.
Grefier I. O.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
D. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulat de inculpatul D. N. D., împotriva Încheierii din data de 11.01.2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales J. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul învederează că își menține contestația formulată, sens în care solicită lăsarea sa în libertate întrucât este în arest preventiv de 8 luni de zile. Se va prezenta atunci când va fi chemat la instanță și va respecta obligațiile ce îi vor fi impuse.
Nefiind alte chestiuni prealabile, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației, iar pe cale de consecință cercetarea sa în stare de libertate. Apreciază că scopul măsurilor preventive a fost atins prin privarea inculpatului de libertate pe o perioadă de 8 luni iar temeiurile inițiale avute în vedere nu mai subzistă la acest moment. Mai mult, până la acest moment s-a administrat aproape tot probatoriul, mai este un singur martor de audiat, iar acesta nu poate fi influențat de către inculpat prin lăsarea sa în libertate. Față de aceste aspecte, solicită, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. La termenul anterior la care au fost audiați martori, respectiv martorul sub acoperire ( fila 47), a arătat că nu mai știe dacă bunurile respective au fost furate de către inculpat. În sarcina inculpatului s-au reținut trei fapte și doar una singură are prejudiciul mai ridicat și mai mult, cu privire la unul dintre martori parchetul s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Se mai învederează că prejudiciul nu este dovedit, iar în raport de timpul executat sub măsura arestării preventive iar celelalte infracțiuni nu sunt grave, arestarea preventivă nu mai este justificată la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public, sub aspectul legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, apreciază că acesta este legală, temeinică și oportună la acest moment, împrejurare față de care solicită respingerea contestației formulate. Sub aspectul stării de fapt, se învederează că este vorba de 5 infracțiuni de furt calificat și există suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite de către inculpat, iar acesta s-a împăcat numai cu două dintre persoanele vătămate; de asemenea, mai solicită să se aibă în vedere antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat cu suspendare pentru infracțiuni de furt calificat, a fost sancționat cu amendă tot pentru același gen de infracțiuni și totodată, a fost condamnat și în străinătate pentru infracțiuni contra patrimoniului. În raport de faptele reținute în sarcina inculpatului, de stadiul cercetărilor judecătorești, apreciază că măsura este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, avocat J. R., apreciază că prin motivările făcute de instanța de fond atunci când a analizat temeinicia măsurii, s-a făcut o condamnare a inculpatului; mai arată că scopul prev. de art. 202 Cod procedură penală a fost îndeplinit, nu se mai justifică menținerea la acest moment a măsurii arestării preventive, astfel încât solicită admiterea contestației.
Inculpatul având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Prin încheierea penală nr. 46/2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în baza art. 362 alin. 2 C.pr. pen raportat la art. 208 alin. 4 C.pr.pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. N. D..
În baza art. 208 al 2, 4 C.pr.penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului
În baza art. 242 C.pr.pen., s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.
În motivarea încheierii instanței de fond, s-au reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 117/CC/24.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ inculpatul D. N. D. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.06..2015, menținându-se această măsură în continuare ca fiind legală și temeinică până în prezent.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța reține prevederile art. 362 alin. 2 C.pr.pen raportat la art. 208 alin. 4 C.pr.pen, potrivit cărora în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat.
Conform dispozițiilor art. 223 alin. 2 N.c.p.p, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, instanța a constatat că nu s-au adus critici în acest sens de apărătorul inculpatului, cu atât mai puțin de Ministerul Public, după cum instanța însăși nu a semnalat aspecte de nelegalitate.
În ceea ce privește temeinicia aceleași măsuri, instanța, s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, neintervenind temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestului preventiv și pe cale de consecință lăsarea în libertate a inculpatului. În acest sens, instanța are în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social ridicat, pericol redat de modalitatea concretă de comitere a faptelor – respectiv prin efracție, escaladare,, prin folosirea de chei potrivite, unele fapte fiind comise în timpul nopții, iar altele în plină zi, dar având în vedere și perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta, raportat la fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care reiese faptul că a fost condamnat cu suspendare condiționată pentru comiterea unei fapte de furt calificat, iar în mai multe rânduri i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii tot pentru fapte similare, suferind condamnări inclusiv în străinătate tot pentru fapte de furt (chiar dacă cele trei hotărâri străine de condamnare nu au fost recunoscute de instanțele române, instanța nu poate să nu țină cont de acestea la analiza pericolului pe care ăl reprezintă persoana inculpatului care, în ciuda vârstei tinere, are o bogată activitate infracțională, specializată așa cum s-a expus mai sus, în comiterea de fapte de furt)
Plecând de la dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală din Cod pr.pen., instanța de fond a mai reținut că pentru a se dispune privarea de liberate a unei persoane se impune ca această măsură să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, pericolul pentru ordinea publică rezultă pe de o parte, din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, așa cum a fost mai sus descrisă, dar având în vedere și datele personale ale inculpatului, care deși se a află o vârstă tânără, fiind apt de muncă, în loc să muncească pentru a-și asigura existența prin mijloace oneste, preferă să comită fapte de furt, dar ținând cont și de perseverența infracțională a acestuia așa cum s-a descris mai sus. În mod evident, pedepsele aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul persistând în comiterea de noi fapte infracționale, ceea ce determină o reacție promptă din partea autorităților. Instanța a apreciat că durata rezonabilă a măsurii privative de libertate, nu a fost încălcată prin prisma faptului că, inculpatul este arestat preventiv doar de la data de 24.06.2015, perioadă în care nu se poate imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate, actele de urmărire penală, dar și cele privind procedura de Cameră Preliminară și judecată, până la acest moment fiind îndeplinite cu celeritate.Și mai mult, la acest moment, inculpatul nu a oferit nicio garanție că odată pus în libertate acesta nu va comite noi fapte de furt.
Privarea de libertate a inculpatului s-a apreciat ca fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal raportat la împrejurarea că în cauză urmează să mai fie audiat un martor încuviințat în probațiune acestuia, având în vedere faptul că există riscul ca odată pus în libertate acesta să exercite presiuni asupra martorului, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut învinuirea așa cum i s-a adus prin actul de sesizare al instanței.
În acest context, chiar dacă inculpatul s-a împăcat cu două dintre persoanele vătămate, instanța a reținut faptul că acesta este cercetat pentru 5 fapte de furt calificat, astfel că nu se poate da o soluție de încetare a procesului penal, inculpatul fiind cercetat cu privire la restul infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Ca atare, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 4 C.pr.pen. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. N. D. și a menținut-o.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ori a arestului la domiciliu, în baza disp. art. 242 C pr pen, instanța a respins-o în considerarea tuturor argumentelor sus expuse cu ocazia analizării legalității și a temeiniciei măsurii arestării preventive și care au dus la menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri, a declarat contestație, în termenul legal inculpatul D. N. D., care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, Tribunalului A. constată că prezenta contestație nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Prin încheierea nr. 117/CC/24.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ inculpatul D. N. D. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.06..2015, menținându-se această măsură în continuare, în condițiile lelgii, ca fiind legală și temeinică până în prezent.
Raportat la starea de fapt și la probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul reține că sunt întrunite condițiile art. 223 alin. 2 raportat la art. 202 alin. 1, 3, 4 lit. e Cod procedură penală; în acest sens apreciază că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și este îndeplinită și cerința privind durata pedepsei prevăzută de lege în cazul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și că, raportat la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana sa, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, se are în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului ( filele 162-163, dosar u.p.) din care rezultă că a primit condamnări pentru numeroase infracțiuni săvârșite contra patrimoniului și cu toate acestea, inculpatul a persistat într-o asemenea activitate infracțională și doar intervenția organelor statului au stopat acest fenomen; prin urmare, instanța nu poate să nu țină cont de aceste aspecte la analiza pericolului pe care îl reprezintă persoana inculpatului care, în ciuda vârstei tinere, are o bogată activitate infracțională, specializată în comiterea de fapte de furt).
Faptul că inculpatul a recunoscut o parte din fapte și că s-a împăcat cu două persoane vătămate nu justifică lăsarea in libertate, nefiind elemente de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică, în considerarea căruia s-a dispus privarea sa de libertate, cu atât mai mult cu cât acesta nu a dat dovezi de îndreptare, în condițiile în care a perseverat în asemenea activități infracționale, deși a fost anterior condamnat.
Tribunalul apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și acestea impun în continuare privarea sa de libertate, văzând gravitatea faptelor comise și antecedentele sale penale. De asemenea, se are în vedere că de le timpul scurs de la ultima verificare a temeiniciei și măsurii arestării preventive (11.01.2016) nu au apărut temeiuri noi, în sensul celor prev. de art. 242 alin. 1, 2 Cod procedură penală, care să ducă la revocarea/înlocuirea măsurii arestării dispuse față de inculpat.
Tribunalul mai reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește solicitarea de a se lua o măsură preventivă mai ușoară, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, se constată că este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, privind scopul măsurilor preventive și raportul care trebuie să existe între măsura luată și gravitatea acuzației.
Față de cele expuse, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. D., fiul lui D. N. și C. V. M., născut la data de 07.06.1994 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_), aflat în prezent în PNT Aiud, împotriva Încheierii penale nr. 46/08.02.2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 Cod procedură penală rap. la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. D., fiul lui D. N. și C. V. M., născut la data de 07.06.1994 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_), aflat în prezent în PNT Aiud, împotriva Încheierii penale nr. 46/08.02.2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. (2)Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2016.
Președinte,
D.-M. S.
Grefier,
I. O.
Red. D.M.S.
Tehnored. I.O./2ex./12.02.2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 59/2016
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală rap. la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. D., fiul lui D. N. și C. V. M., născut la data de 07.06.1994 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_), aflat în prezent în PNT Aiud, împotriva Încheierii penale nr. 46/08.02.2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. (2)Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2016.
Președinte,
ssindescifrabil
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 33/2016.... → |
|---|
