Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 16/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-01-2013
România
Tribunalul A. Operator 3207/2504
Secția Penala
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 16
Ședința publică din 21 ianuarie 2013
Președinte C. B. M.
Grefier L. T.
S-a luat în examinare acțiunea penală pusă în mișcare împotriva inculpatului B. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neevidențiere în contabilitate de operațiuni comerciale și venituri realizate, prev. și ped. de art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror S. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. .
La apelul nominal se prezintă inculpatul asistat de avocat ales Kocsis J. I. din Baroul de Avocați A. lipsă fiind partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A. și partea responsabilă civilmente F. S. SRL prin lichidator R. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la identificarea inculpatului apoi îi sunt aduse la cunoștință dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală.
Inculpatul B. A. arată că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușește și nu solicită administrarea de probe, sens în care se ia acestuia declarație, consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat și formulate alte cereri instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Procurorul expune starea de fapt reținută prin rechizitoriu și față de probele administrate în cauză din care rezultă vinovăția inculpatului pune concluzii de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii reținând poziția procesuală a inculpatului, cuantumul prejudiciului și ca o consecință aplicarea pedepselor complementare și accesorii corespunzătoare activității infracționale desfășurate.
Apărătorul inculpatului solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minim, cu reținerea de circumstanțe atenuante, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei, a ajutat organele de anchetă la stabilirea prejudiciului, s-a prezentat în fața instanței, a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă.
TRIBUNALUL
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. nr. 7498/P/2008 înregistrat la această instanță la data de 1 noiembrie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul B. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada 2007-2009, în calitate de administrator al . A., acționând în baza unei rezoluții unice, nu a evidențiat în contabilitate operațiuni comerciale și venituri realizate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 78.934 lei.
În faza de urmărire penală inculpatul B. A. a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat la aflarea adevărului în cauză.
Cu ocazia ascultării în fața instanței inculpatul B. A. a declarat în temeiul dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală că recunoaște comiterea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză și anume – nota de constatare și anexe, nota explicativă, acte de la Registrul Comerțului, raport de inspecție fiscală, facturi, chitanțe, plângerea ANAF, plângerea Gărzii Financiare A., proces verbal încheiat de ANAF, raport de expertiză contabilă, înscrisuri, declarația martorului M.(fostă P.) A. C., declarația inculpatului, instanța reține următoarea:
Stare de fapt.
Inculpatul B. A. a înființat în anul 2003 ., cu sediul în A., ., nr. 55-57. . obiect de activitate lucrări de instalații electrice. Administratori și asociați ai acestei societăți erau B. A. si P. A. C., însă de administrarea în fapt a firmei s-a ocupat inculpatul. Activitatea contabilă a societății a fost condusă de numita P. C. până în anul 2008, în prezent, această persoană este stabilită în Austria.
P. sentința comercială nr. 2210 din 29.10.2008 a Tribunalului A. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de ., lichidator judiciar fiind numit Casa de Insolvență R. I. .
La data de 04.12.2008, Garda Financiară A. a efectuat un control de specialitate la societate, având ca perioadă de referință anii 2007 și 2008. Din nota de constatare . nr._ din 4 decembrie 2008 reiese că, analizându-se balanța de verificare din 31.10.2008, s-a constatat că la contul 461-debitori diverși exista un sold debitor de 76 600 lei iar la contul 542-avansuri de trezorerie era un sold debitor de 207 870 lei. Din nota explicativă întocmită de inculpat rezultă că aceste sume de bani au fost ridicate de învinuit in perioada 2007-2008 si cheltuite in interesul societății, pentru transportul materialelor și personalului de la sediul societății către diverși beneficiari. Aceste operațiuni economice nu au fost înregistrate în evidenta contabilă a societății, nefiind prezentate documente justificative ale cheltuielilor.
Organele de control ale Gărzii Financiare A. au apreciat prejudiciul cauzat bugetului de stat la o suma de 45.515 lei, reprezentând impozitul pe profit aferent sumei din conturile 461 si 542 (un total de 284 470 lei). Nota de constatare a fost semnată de inculpat, căruia i s-a adus la cunoștința că va fi înaintată și organului fiscal teritorial în vederea stabilirii în întregime a obligațiilor datorate bugetului consolidat al statului.
La data de 14.05.2010 s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 6957 de către ANAF-DGFP A., având ca obiect modul de calcul, evidențiere și declarare a impozitului pe dividende pentru perioada 01.01._08, a impozitului pe profit pentru perioada 01.01._09 și a taxei pe valoarea adăugată pe perioada 01.01._09.
P. acest act de control s-a constatat că în anul 2007 cifra de afaceri a fost de 181 384 lei, iar profitul a fost de 6 482 lei. În anul 2008 cifra de afaceri a fost de 74 103 lei iar societatea a înregistrat o pierdere de 45.145 lei. Procedând la analizarea conturilor 461 si 542 și a notei explicative a inculpatului, s-a concluzionat că suma totală de 284 470 lei a fost cheltuită declarativ în interesul societății, fără ca administratorul să poată prezenta un document justificativ în acest sens. P. urmare, organele de control au reținut că această sumă a fost folosită în favoarea asociatului, fără ca acesta să vireze la bugetul de stat la termenul scadent (până la 25 ale lunii următoare celei în care s-a făcut plata) impozitul pe dividende datorat. Organele de control au făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 punct 12 paragraf final din Legea nr. 571 2003, potrivit căruia constituie dividend suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia. Impozitul datorat (conform cotei de 16%) era de 45.515 lei, la care s-au adăugat penalități de întârziere. S-a apreciat de către organele de cercetare penală că dispozițiile aplicabile nu sunt cele ale art. 7 punct 12 din Legea nr. 571 2003 paragraf final ci cele ale primului paragraf, care definesc dividendul o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
În ceea ce privește impozitul pe profit, conform datelor furnizate de beneficiarii serviciilor . (dat fiind ca inculpatul nu a predat organelor de control și nici administratorului judiciar documentele financiar-contabile), s-a constatat ca societatea administrată de acesta a efectuat in cursul anilor 2007-2009 livrări/prestări în sumă totală de 228. 723 lei (fără TVA), pentru care nu a calculat și virat la bugetul de stat obligațiile fiscale datorate, în cuantum total de 36.596 lei, plus penalitățile de întârziere, întrucât inculpatul a emis 4 facturi după ce fusese desemnat administrator judiciar, fără cunoștința acestuia, și aceste facturi au fost luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit.
In ceea ce privește valoarea TVA, raportat la suma de 228 723 lei, s-a calculat ca acesta este în sumă de 43 457 lei, la care s-au adăugat penalități de întârziere, întrucât inculpatul nu a calculat și nu a virat taxa bugetului de stat.
La aceeași dată, respectiv 14.05.2010, s-a întocmit de către ANAF-DGFP A. un proces-verbal în urma inspecției fiscale a ., cu aceleași constatări ca și raportul de inspecție fiscală mai sus arătat, în plus menționându-se încă o datorie, realizată în perioada 01.09._08 prin reținerea și nevărsarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă. Astfel, pentru impozitul pe veniturile din salarii . datorează suma de 7 155 lei, în contul contribuției la asigurările sociale de stat suma de 11.039 lei, în contul contribuției la asigurările de șomaj suma de 916 lei iar pentru contribuția la asigurări sociale de sănătate suma de 6 150 lei.
Încadrarea juridică.
Fapta inculpatului B. A., care în perioada 2007-2008, în calitate de administrator al . A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a evidențiat în contabilitate operațiuni comerciale și venituri realizate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de_ lei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepselor.
La stabilirea pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoana inculpatului. În privința acestuia se vor avea în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 51 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 12 clase, împrejurarea că are un loc de muncă și a avut o bună conduită judiciară, recunoscând săvârșirea faptelor și manifestând regret pentru cele comise.
De asemenea, se remarcă prezența inculpatului la judecată, prezență care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.
Totodată, prezența inculpatului la judecată denotă, intenția acestuia de a colabora cu autoritățile judiciare și dovedește o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, impunându-se aplicarea unui tratament mai puțin represiv.
În limitele legale ale pedepselor instanța în baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală îl va condamna pe inculpatul B. A. la 1 an și 6 luni închisoare.
Împrejurarea că inculpatul B. A. nu are antecedente penale și a avut o bună conduită socială anterior și ulterior comiterii faptelor nu justifică prin ea însăși, considerarea ei ca circumstanță atenuantă și în consecință, atragerea aplicării unei pedepse reduse, întrucât în procesul de apreciere, elementele invocate trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condițiilor concrete în care acestea au fost săvârșite, precum și la orice elemente ce privesc persoana făptuitorilor. Împrejurările favorabile inculpatului au fost avute în vedere și valorificate prin aplicarea unei pedepse minime.
În baza art. 65 Cod penal va aplica inculpatului B. A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.
Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. Tribunalul în temeiul art. 3 din Protocolul nr.1 – „Dreptul de a vota” – Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie - Hotărârea din 30.03.2004 – Hirst c/a Marea Britanie – nu va interzice inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
De asemenea se va interzice inculpatului și drepturile prevăzute de art.64 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a exercita activități de natură comercială.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator și educativ, poate fi realizat și în lipsa executării ei efective.
Conduita bună în familie și societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul B. A. să se abată de la conduita sa obișnuită.
Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat și faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, tribunalul consideră că prezenta infracțiune reprezintă o excepție de la comportamentul său obișnuit și că acesta nu prezintă pericol pentru societate și apreciază că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind suficient pentru corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B. A. și în baza art. 82 Cod penal va stabili acestuia un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului B. A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în timpul termenului de încercare fixat.
Latura civilă.
În cadrul procesului penal, în condițiile prevăzute de art. 15 Cod procedură penală Direcția Generală a Finanțelor P. A. în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de_ lei formată din_ lei – impozit pe profit, 3507 lei majorări de întârziere aferente,_ lei TVA și 4165 lei majorări de întârziere aferente. S-a solicitat obligarea inculpatului B. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. la plata acestei sume.
Reținând vinovăția inculpatului B. A. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală și OG.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. A. în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală și va obliga inculpatul B. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. prin administrator judiciar Casa de Insolvență R. I. să plătească acesteia suma de 87.725 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului.
Având în vedere că în cauză nu au fost identificate bunuri aparținând inculpatului, instanța în baza art. 163 Cod procedură penală va respinge cererea formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. – în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Deoarece în cauză inculpatul B. A. urmează a fi condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea urmăririi penale și a judecății, precum și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente prin administrator judiciar să plătească statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul B. A., fiul lui I. și N., născut la 13 august 1957 în loc. A., cetățean român, studii 12 clase, tehnician, necăsătorit, domiciliat în Ungaria, loc. Batannya, ., cu reședința în com. V., . jud. A., CNP_, fără antecedente penale, la:
- 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată
Aplică inculpatului B. A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B. A. și în baza art. 82 Cod penal stabilește acestuia un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului B. A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. A. în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală și obligă inculpatul B. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. prin administrator judiciar Casa de Insolvență R. I. să plătească acesteia suma de 87.725 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului.
Respinge cererea formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. – în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Obligă inculpatul B. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente prin administrator judiciar să plătească statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
Președinte Grefier
C. B. M. L. T.
Red. CBM
Tehnored LT
3 ex/24.01.2013
| ← Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Sentința nr. 2773/2012.... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Sentința nr.... → |
|---|
