Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 364/2012. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 364/2012 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 18-09-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. OPERATOR 3207/2504
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.364
Ședința publică din 18 septembrie 2012
Președinte: C. V. L.
Grefier: L. H.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. a județului A. – Activitatea de Inspecție Fiscală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1831/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. și menținută prin ordonanța prim procurorului nr.571/II/2/2012 din data de 27.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
La apelul nominal lipsește petenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. a județului A. – Activitatea de Inspecție Fiscală, și intimatul S. S..
Ministerul Public este reprezentat de procuror R. Sorinca din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri și excepții cauza aflându-se în stare de soluționare se acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca neântemeiată și menținerea soluției atacate, învederează faptul că, din actele dosarului nu rezultă că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit. b și f din Legea 241/2005, din datele existente la dosar a reieșit că societatea nu realiza venituri, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive a infracțiunii și anume latura obiectivă.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința penală nr.1566 din 14 iunie 2012, a Judecătoriei A., dosar nr._, a fost declinată competența de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor procurorului în formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. a județului A.- Activitatea de Inspecție Fiscală, în favoarea Tribunalului A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A., la data de 27.06.2012.
Petenta DGFP A., a făcut plângere împotriva rezoluției procurorului din data de 22.03.2012, dosar nr.1831/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., și ordonanța prim-procurorului adjunct din data de 27.04.2012, din dosarul nr.571/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. ,dosar în care s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.b și f din Legea nr. 241/2005, față de învinuitul S. S..
În motivarea plângerii formulate petenta a aratat în esență că soluția este netemeinică și nelegală și solicită punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimatul S. Ș.. S-a apreciat de către petentă că motivele pentru care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală nu sunt suficiente întrucât modalitatea de operare în cazul infracțiunii sesizate, s-a considerat de către procurori că fapta nu există, lipsind latura obiectivă.
De asemenea petenta arată ., a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale, având ca obiectiv verificarea obligațiilor față de bugetul general consolidat al statului, reprezentând taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit aferente perioadei 01.01._09.Se susține de către petentă că soluțiile organelor de urmărire penala par a fi date cu mult prea mare ușurința. Procurorii, spre exemplu, menționează că nu s-au putut Soluțiile organelor de urmărire penala ne apar a fi date cu mult prea mare ușurința. Procurorii, spre exemplu, menționează că nu s-au putut administra probe pentru dovedirea faptelor sesizate, fără a ține însă cont de constatările organelor de inspecție fiscală, constatări care sunt susținute cu probe suficiente .
Învinuitul a achiziționat bunuri din spațiul comunitar care la data efectuării inspecției fiscale nu mai existau faptic în gestiunea societății. Este limpede că aceste bunuri au fost înstrăinate, nefiind necesar ca sumele de bani încasate din vânzarea lor să fie virate în conturile bancare ale societății, acestea putând fi încasate și în numerar de către învinuit. Totodată, considerăm că organele de urmărire penală nu s-au conformat celor dispuse prin Sentința penală nr. 660/08.03.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2010, prin care a fost admisă plângerea subscrisei împotriva primei soluții a procurorului de scoatere de sub urmărire penală, administra probe pentru dovedirea faptelor sesizate, fără a ține însă cont de constatările organelor de inspecție fiscală, constatări care sunt susținute cu probe suficiente.
Învinuitul a achiziționat bunuri din spațiul comunitar care la data efectuării inspecției fiscale nu mai existau faptic în gestiunea societății. Este limpede că aceste bunuri au fost înstrăinate, nefiind necesar ca sumele de bani încasate din vânzarea lor să fie virate în conturile bancare ale societății, acestea putând fi încasate și în numerar de către învinuit.
Totodată, se consideră de către petenta faptul că, că organele de urmărire penală nu s-au conformat celor dispuse prin Sentința penală nr. 660/08.03.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2010, prin care a fost admisă plângerea subscrisei împotriva primei soluții a procurorului de scoatere de sub urmărire penală.
Din analiza actelor și lucrările dosarului instanța constată că prin rezoluția din 22.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A., s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută și pedepsite de art. 9 alin.1 lit. b și f din legea 241/2005. Pentru a pronunța aceasta soluție s-a reținut de către procuror faptul că: în data de 19.03.2009, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, de către numitul S. Ș., administrator al . A.. În data de 26.08.2009, s-a început urmărirea penală față de învinuitul S. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator la ., A. nu a declarat și înregistrat în evidențele contabile ale societății veniturile realizate sustrăgându-se de la plata TVA-ului și impozitul pe profit aferente livrărilor subsecvente achizițiilor intracomunitare din Ugaria și Slovacia, efectuate în perioada 01.01._08, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 2.659.449 lei. Ca urmare a verificărilor efectuate de Garda Financiară A., în data de 24.11.2009 ANAF-DGFP, A.-Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat P. de pe lângă Judecătoria A., cu privire la săvârșirea de către numitul S. Ș., administrator al . A., a infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit. b, f din Legea 241/2005, organele de inspecție fiscală, constatând cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 2.759.645 lei, precum și faptul că societatea nu desfășoară nici un fel de activitate la sediul declarat.
În data de 11.01.2010 a fost începută urmărirea penală față de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin.1 lit. b, f din Legea 241/2005.
Se arată că, în perioada 01.01._09 ., cu sediul în A., .-16, ., ..9 iar ca asociat unic și administrator pe învinuitul S. Ș., a achiziționat bunuri în valoare de 7.884.700 lei, de la diverși parteneri comerciali intracomunitari din din Ungaria și Slovacia. Deși aceste informații figurau înregistrate în raportul „Vies „ întocmit de C. de Schimb Internațional de Informații, ., nu a declarat achizițiile respective către organul fiscal teritorial- în declarația recapitulativă privind livrările/ achiziții intracomunitare de bunuri.
În cursul cercetărilor efectuate în cauză nu au putut fi administrate probe din care să rezulte că ., a livrat bunurile comerciale către societățile comerciale din România ori din spațiul intracomunitar.
Astfel, din centralizarea declarațiilor 394 nu a rezultat că ., ar fi comercializat bunuri pe teritoriul României, întrucât nici un agent economic nu ar fi declarat achiziții de mărfuri de la ., iar din verificarea rulajului conturilor bancare ale societății nu a rezultat că aceasta ar fi încasat sume de bani ca urmare a vânzărilor efectuate. S-a procedat la solicitarea strângerii de probe pe calea unor comisii rogatorii internaționale adresate autorităților din Slovacia și Ungaria, rezultând că . a avut relații comerciale cu societăți din aceste țări, însă doar în calitate de cumpărător și nu de vânzător, nefiind constatate eventualele venituri realizate de către ..
Având în vedere imposibilitatea stabilirii veniturilor realizate de către ., se va da aplicare principiului „ in dubio pro reo” și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul S. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b, f din Legea 241/2005.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 al.1 lit. f din legea 241/2005, s-a putut constata că societatea și-a declarat în mod legal sediul la adresa din municipiul A., .-16, ., . ,. contractului de comodat din data de 05.03.2008, încheiat cu numitul K. Ladislau Emeric-în calitate de comodant. Deși sediul societății a fost valabil până în data de 01.03.2009, s-a constatat că, după această dată societatea nu a mai desfășurat activitate comercială.
De menționat și faptul că deși societatea nu a desfășurat activitate comercială la sediul înregistrat la ORC nu s-a putut aprecia că sediul ar fi fost declarat fictiv, deoarece declararea acestuia a fost efectuată în baza unor înscrisuri veridice.
Această rezoluție a fost atacată la procurorul ierarhic superior care prin ordonanța din 27.04.2012, a respins plângerea formulată de petentă.
Verificând rezoluția atacată prin prisma prevederilor art. 278 1 alin.7 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța constată că plângerea este nefondată.
Astfel, la dosarul cauzei nu s/a putut stabili cu certitudine care au fost veniturile realizate de către ., din probele strânse pe calea comisiilor rogatorii internaționale efectuate în Slovacia și Ungaria, rezultând că această societate a avut relații comericiale cu societăți din aceste țări, însă doar în calitate de cumpărător și nu de vânzător, nefiind constatate eventualele venituri realizate. Având în vedere aceste aspecte în mod corect în cauză s-a dat aplicare principiului „ in dubio pro reo”, la scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.1 lit. f din legea 241/2005, instanța constată că societatea și-a declar în mod legal sediul la adresa din municipiul A., în baza unor înscrisuri veridice, respectiv contractul de comodat încheiat de învinuit cu numitul K. Ladislau Emeric. Deși societatea comercială nu a desfășurat activitatea comercială la acest sediu nu se poate aprecia că aceasta ar fi fost declarat fictiv în condițiile de mai sus.
În consecință analizând această stare de fapt instanța constată că în speță sunt incidente disp.art .10 lit.d Cod procedură penală, faptelor săvârșite de către învinuit lipsindu-le latura obiectivă, acțiunea penală în acest sens neputând fi pusă în mișcare față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute și pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b și f din Legea 241/2005.
Pornind de la aceste considerente plângerea promovată de către petentă urmează a fi respinsă ca nefondată.
Ca urmare a respingerii plângerii instanța în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga petenta să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278 1 alin.8, lit. a) Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI A., Activitatea de Inspecție Fiscală cu sediul în A., str. . împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 1831/P/2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria A., din 22.03.2012, menținută prin ordonanța prim- procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A., nr. 571/II/2/2012 din 27.04.2012, privindu-l pe făptuitorul S. Ș. și menține soluția din rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 90 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2012.
Președinte, Grefier,
C. V. L. L. H.
Red. CVL/Tehnored L.H. 2 ex./02.10.2012
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr.... → |
|---|
