Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Sentința nr. 2773/2012. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2773/2012 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-12-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.395
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Președinte M. C.
Judecător C. B. M.
Judecător T. D.
Grefier L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2773 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. A. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
La apelul nominal se prezintă apărătorul inculpatului, avocat Hac R. din Baroul de Avocați A. lipsă fiind inculpatul și partea vătămată C. 99 SRL prin lichidator judiciar R. I. A..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că recursul a fost declarat în termen și aflându-se în stare de soluționare se acordă cuvântul.
Procurorul solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea începerii cercetării judecătorești.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului, și menținerea hotărârii primei instanțe, cu onorar de avocat din oficiu.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului;
Constată că prin sentința penală nr. 2773 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._, în baza art. 300 al. 2 Cod Procedură Penală s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria A. în vederea refacerii rechizitoriului.
În baza art. 192 pct. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. din dosar nr. 3894/P/2010 înregistrat în instanța de fond la data de 27.06.2012 a fost trimis în Judecată inculpatul F. Pentru pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă în formă continuată prevăzută de art. 214 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că acesta a deținut în perioada mai 1999- aprilie 2010 funcția de administrator al . societate care a efectuat exclusiv operațiuni de schimb valutar cu persoane fizice.
Cu ocazia adunării generale a asociaților din data de 06.02.2010 și 28.05.2010 s-a constatat de către asociați faptul că inculpatul a angajat societatea în raporturi juridice prejudiciabile împrumutând în numele societății sume importante de bani de la persoane fizice fără a înregistra în contabilitatea societății împrumuturile obținute constatându-se și lipsa unor sume de bani care conform registrelor trebuiau să se afle în casieria societății.
Conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară a rezultat că la data de 28.02.2010 se înregistra o lipsă în gestiune de 245.041,78 lei și o la data de 31.12.2009 o lipsă de 323 $.
De asemenea s-a reținut că la data de 01.09.2003 numita C. E. a creditat . de 33.600 lei în baza contractului de creditare din 01.09.2003 iar în data de 01.08.2006 creditul a fost suplimentat până la 50.000 lei. Ca urmare a nerestituirii creanței numita C. E. s-a adresat instanței de judecată iar Judecătoria A. prin ordonanța 265/2010 a obligat societatea la plata sumei de 50.000 lei debit, 8.000 lei dobândă și 1827 lei cheltuieli de judecată.
S-a concluzionat că fapta inculpatului F. care în calitate de administrator al . în perioada 1999-2010 a gestionat în mod fraudulos patrimoniul societății având drept consecință neconcordanța dintre registrele de casă și sumele de bani existente efectiv în casieria societății precum și angajarea răspunderii societății ca urmare a unui împrumut neânregistrat în evidențele contabile cauzând un prejudiciu de 373.285,28 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 214 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.
La termenul de judecată din data de 25.09.2012, prima instanță procedând la verificarea regularității actului de sesizare a pus în discuție precizarea faptei reținute în sarcina inculpatului.
P. note scrise procurorul a descris exact aceleași aspecte reținute și în rechizitoriu.
Analizând regularitatea actului de sesizare potrivit art. 300 Cod Procedură Penală prima instanță a stabilit următoarele:
Rechizitoriul ca act de sesizare al instanței trebuie să cuprindă fapta reținută în sarcina inculpatului, probele pe care se întemeiază și dispoziția de trimitere în judecată.
Instanța a apreciat că în această cauză fapta reținută în sarcina inculpatului nu este descrisă decât generic de exemplu „inculpatul a angajat societatea în raporturi juridice prejudiciabile împrumutând în numele societății sume importante de bani de la persoane fizice fără a înregistra în contabilitatea societății împrumuturile obținute constatându-se și lipsa unor sume de bani care conform registrelor trebuiau să se afle în casieria societății” fără a se detalia în mod concret în ce a constat activitatea inculpatului cu atât mai mult cu cât vizează o perioadă întinsă de timp de 10 ani. Singura împrejurare de fapt concretă este cea descrisă cu împrumutul din 2003 însă nici această nu este decât prezentată fără a fi detaliat în ce condiții s-a realizat împrumutul, de ce cu toate că perioada de creditare este 31.12.2004 numita C. E. a solicitat restituirea acestuia doar în 23.11.2009 fără a fi depuse la dosar contractele de credit.
De asemenea concluzia rechizitoriului în senul că inculpatul a gestionat în mod fraudulos patrimoniul societăți având drept consecință un prejudiciu de 373.285,28 este tot una generică fără nici un fel de detaliere.
Această descriere face imposibilă o cercetare judecătorească câtă vreme instanța nu poate conform art. 322 Cod Procedură Penală să explice inculpatului în ce constă învinuirea care i se aduce decât generic cum a precizat procurorul și corelativ acesta nu poate fi audiat detaliat cu privire la acuzațiile aduse.
Pentru aceste motive prima instanță a apreciat că se impune refacerea rechizitoriului în sensul detalierii exacte a activității inculpatului desfășurată pe o perioadă de 10 ani și precizarea clară a faptelor care în opinia procurorului au condus la stabilirea prejudiciului.
Pentru aceste motive, prima instanță în baza art. 300 al. 2 Cod Procedură Penală a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria A. în vederea refacerii rechizitoriului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria A. solicitând prin memoriul depus admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea începerii cercetării judecătorești.
S-a arătat în motivarea recursului că, hotărârea atacată este nelegală, întrucât din audierea inculpatului și a martorului propus prin rechizitoriu instanța poate stabili atât modalitatea concretă de săvârșire a faptei cât și intervalul de timp în care a fost comisă. S-a arătat că starea de fapt descrisă în rechizitoriu s-a stabilit ca urmare a coroborării tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a concluziilor raportului de expertiză contabilă extrajudiciară efectuată cu privire la modalitatea de administrate a ..
Examinând recursul declarat în cadrul dat de dispozițiile art.385/14 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală tribunalul constată că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Aceasta pentru că, potrivit art. 1 Cod procedură penală, legea apără, între altele, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.
Diferit, în Codul de procedură penală sunt prevăzute regulile după cum urmează a se desfășura urmărirea penală și judecata, drepturile ce le au persoanele față de care se desfășoară activitatea de urmărire penală și judecată. Respectarea tuturor acestor reguli constituie garanția desfășurării unui proces echitabil și în spiritul aflării adevărului. În acest sens, în partea generală a Codului de procedură penală, Titlul I, capitolul I, sunt arătate regulile de bază ale procesului penal, care se aplică pe întregul parcurs al procesului penal, indiferent de faza în care se găsește. Printre aceste reguli sunt amintite cele privind legalitatea procesului penal, aflarea adevărului sau rolul activ al organelor judiciare.
De o importanță covârșitoare și ca un corolar al textelor mai sus citate în art.5/2 și 6 sunt reglementate dispoziții cu privire la prezumția de nevinovăție și garantarea dreptului la apărare. În conformitate cu alin.2 al art.6 Cod procedură penală, în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condițiile prevăzute de lege și să le administreze probele în apărare. Aceste exigențe procesuale și procedurale privind garantarea și asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, corespund și exigențelor art. 6 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil( „orice acuzat are în special dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt(...) și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa și să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”), exprimate ca atare în cauza S. și alții contra Turciei ( Hotărârea din 17 iulie 2001) și cu precădere în cauza A.C. contra României (Hotărârea din 12 aprilie 2011) în cuprinsul căreia este statuat că „dispozițiile paragrafului 3 al art. 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzațiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reținute în sarcină, dar și cu privire la calificarea juridică dată respectivelor fapte și aceasta într-o manieră detaliată.
Procedând la verificarea sesizării instanței tribunalul constată următoarele:
Trimiterea în judecată se dispune prin rechizitoriu, care constituie act procedural scris, în care se consemnează actul de dispoziție al procurorului. Rechizitoriul este format din trei părți – introducerea, expunerea și dispozitivul. În conformitate cu dispozițiile art. 263 Cod procedură penală, expunerea constă în descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului. Descrierea trebuie să se refere la toate împrejurările de timp, de loc, mijloace, mod, scop în care a fost săvârșită fapta, dacă acestea au consecințe asupra încadrării faptei reținute sau la individualizarea răspunderii penale. În expunere se arată încadrarea juridică a faptei, cu motivarea în drept a acestei încadrări, care trebuie să conducă la concluzia că sunt întrunite toate condițiile pentru trimiterea în judecată a inculpatului. Dacă urmărirea s-a desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute și forma de participare a tuturor inculpaților, cu rolul fiecăruia în săvârșirea faptelor.
Analizând actul de acuzare se constată că pentru inculpatul Fuar P. nu este descrisă fapta care constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă, sesizarea trebuind să se refere la faptă nu la încadrarea juridică, faptă care, pentru acest inculpat nu există. De asemenea, nu este indicată perioada de timp în care se reține a fi comisă fapta, pentru a se putea calcula, eventual, termenul de prescripție a răspunderii penale, având în vedere că se menționează că inculpatul a gestionat în mod fraudulos patrimoniul societății în perioada 1999-2010.
Inculpatul F. P. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, infracțiune împotriva patrimoniului, situație în care prejudiciul se determină în mod cert, prin administrarea de probe, ori, în cauză în rechizitoriu s-a stabilit un prejudiciu de 373.285,28 lei, conform susținerilor părții vătămate și unui raport de expertiză extrajudiciară, fără a se face precizări în mod detailate.
Toate aceste nelegalități reținute de către prima instanță privind sesizarea instanței impun restituirii la procuror conform art. 300 alin. 2 Cod procedură penală.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 189 Cod procedură penală va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați A. a sumei de 100 lei reprezentând onorar avocat din oficiu conform delegației nr. 3434 din 6 decembrie 2012 – avocat Hac R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2773 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, privind pe inculpatul F. G..
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați A. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. C. B. M. T. D.
Grefier
L. T.
red. C.B.M..
tehnored L.T.
2 ex/19.12. 2012
Jud. prima instanță C. M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
