Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 13/2016. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2016 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 44/2016
ROMÂNIA Operator 3207/2504
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. 15._
DECIZIA PENALĂ NR. 44
Ședința publică din 1 februarie 2016
Președinte: F. M. D.
Grefier: L. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul C. V., împotriva sentinței penale nr. 13 din 6 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 15._ .
La apelul nominal se prezintă condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat Rabotka I., din Baroul A..
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. A. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, condamnatul arată că își menține contestația.
Nefiind formulate alte cereri, constatând contestația în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și liberarea condiționată întrucât condamnatul a fost stăruitor în muncă, cu onorariu avocat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii primei instanțe întrucât condamnatul are antecedente penale.
Contestatorul solicită admiterea contestației și liberarea sa condiționată.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința penală nr. 13 din 6 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 15._, în temeiul dispozițiilor art. 587 Cod procedură penală raportat la art. 59 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul C. V., și s-a dispus rediscutarea situației petentului după data de 29 aprilie 2016.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, petentul se află în executarea unei pedepse de 6 (șase) ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr.2094/2014 a Judecătoriei A.. În cadrul comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din 30.12.2015 petentul a fost amânat pentru data de 29.04.2016. În acest sens s-a reținut că petentul a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de art. 59 din vechiul Cod penal, însă s-a reținut faptul că nu poate beneficia de liberare condiționată, având în vedere conduita oscilantă pe durata executării pedepsei, petentul fiind sancționat disciplinar de 2 ori pentru abateri grave, și, de asemenea, atitudinea acestuia față de muncă.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 23.01.2012, pedeapsă ce urmează să expire la data de 22.01.2018.
Transformată în zile, pedeapsa este egală cu 2192 zile.
Pentru a deveni propozabil, în vederea liberării condiționate, trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1461 zile.
De la data de 23.01.2012 până la data de 30.12.2015 condamnatul a executat un număr de 1438 zile, nu a executat arest preventiv, i se consideră ca executate ca urmare a muncii prestate un număr de 23 zile, având în total zile câștigate și executate – 1461.
Persoana condamnată are antecedente penale și execută pedeapsa în regim închis.
Analizând situația condamnatului sub aspectul legii penale mai favorabile, instanța constată că raportat la situația concretă a condamnatului care a săvârșit faptele, a fost condamnat și a început executarea pedepsei în timp ce se afla în vigoare Codul Penal din 1969 și este analizat de instanță pentru liberare condiționată după . noului Cod penal, prevederile art. 59 din Codul Penal din 1969 sunt mai favorabile față de prevederile art. 100 din Noul Cod penal în ceea ce privește condițiile pentru acordarea liberării condiționate, în special cu privire la posibilitatea de a beneficia de liberare condiționată din executarea pedepsei în regim închis, astfel că, în baza art. 5 Cod penal instanța va analiza situația condamnatului raportându-se la aceste prevederi.
Potrivit art. 59-60 Cod penal, condamnatul la pedeapsa închisorii poate fi liberat condiționat după executarea unei fracțiuni de pedeapsă, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Liberarea condiționată din executarea unei pedepse este o măsură facultativă, care poate fi dispusă de instanță numai atunci când după executarea unei fracțiuni minime din pedeapsă (în cazul condamnatului, o fracție de 2/3 din pedeapsă), stabilită de lege, se poate trage concluzia certă că persoana condamnată s-a îndreptat și privarea sa de libertate nu se mai justifică.
Pedeapsa pronunțată de instanță se execută de regulă integral, deoarece în momentul aplicării pedepsei instanța a fost aceea care a apreciat durata pe care trebuie să o execute condamnatul pentru a se putea obține reeducarea lui, raportat la gradul de pericol social concret atât al faptei săvârșite cât al infractorului.
Potrivit legii penale române, executarea integrală a pedepsei este regula și liberarea condiționată este excepția, executarea efectivă a 2/3 din pedeapsă nu este suficientă pentru reeducarea condamnatului, iar acesta nu poate beneficia de liberare condiționată dacă nu îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de art. 59 Cod penal 1969, respectiv dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că pe perioada executării pedepsei condamnatul a avut inițial o conduita necorespunzătoare, oscilantă, întâmpinând dificultăți în respectarea normelor impuse de mediul penitenciar și în menținerea comportamentului regulamentar, fiind sancționat disciplinar de două ori, ulterior aceste sancțiuni fiind însă ridicate prin recompensare.
Instanța a reținut că deși în ultima perioadă condamnatul a avut o conduită regulamentară, ea nu poate fi apreciată ca fiind excepțională. Instanța a considerat că acest comportament aparent îmbunătățit a fost adoptat de către condamnat din prisma interesului de a obține un avantaj imediat, liberarea sa condiționată și nu ca o adevărată schimbare a atitudinii acestuia față de normele de conviețuire socială.
Analizând pe ansamblu situația condamnatului și evoluția comportamentului în detenție, prima instanță a constatat că aceasta nu poate beneficia de liberare condiționată, neîndeplinind cumulativ condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal 1969 pentru acordarea acestui beneficiu. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a apreciat că, deși în ultima perioadă condamnatul a făcut eforturi pentru îmbunătățirea comportamentului, totuși, dovezile de îndreptare și reintegrare socială nu pot fi încă considerate ca suficiente pentru a beneficia de liberare condiționată din executarea pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație, în termen legal, condamnatul C. V., solicitând oral în fața instanței, liberarea sa condiționată motivând ca sunt îndeplinite condițiile legale acordării liberării condiționate în cauză.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a actelor din dosarul cauzei, tribunalul constată că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 59-60 vechiul Cod penal (dispoziții mai favorabile), condamnatul la pedeapsa închisorii poate fi liberat condiționat după executarea unei fracțiuni de pedeapsă, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Pe lângă condițiile explicit enumerate și care justifică acordarea liberării condiționate, mai există o condiție implicită, și anume ca instanța, pe baza evaluării comportamentului condamnatului în ansamblul său, să ajungă la concluzia că liberarea acestuia va favoriza procesul de reeducare, că este oportună, prudentă, corespunzătoare cerințelor de politică penală din momentul respectiv.
Analizând contestația, se reține că soluția primei instanțe este corectă, astfel contestatorul pe parcursul executării prezentei pedepse nu a avut un comportament pe deplin adecvat normelor legale. Nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și reintegrare socială și a avut două abateri disciplinare în această perioadă, care ulterior au fost ridicate.
La acordarea liberării condiționate legiuitorul a stipulat în mod expres că se ține seama și de antecedentele penale ale persoanei condamnate; or, în cazul de față, se constată că contestatorul este cunoscut cu antecedente penale, însă cu toate acestea a perseverat infracțional, situație în care, chiar având în vedere principiul umanismului legii penale, cererea de liberare nu poate fi admisă; liberarea condiționată fiind o vocație, nu un drept al condamnatului, respectiv constituie excepție de la regula executării integrale a pedepsei aplicate.
Față de termenul de rediscutare fixat de prima instanța (29 aprilie 2016), se apreciază că acesta este corect stabilit fiind necesar pentru a permite și a se verifica dacă persoana condamnată dă dovezi temeinice de îndreptare și reeducare și răspunde scopului urmărit de legiuitor, acela de a trece o perioadă de timp suficientă pentru îndeplinirea condițiilor legale în vederea liberării condiționate; ca urmare nu poate fi redus.
În concluzie, nefiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 59 Cod penal, îndeosebi dovezile temeinice de îndreptare, liberarea condiționată nu poate avea loc.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. art. 425ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. V., împotriva sentinței penale nr. 13 din 6 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 15._ .
În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, va dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru doamna avocat Rabotka I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza 425ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. V., fiul lui V. și M., născut la 10.02.1989 în A., jud. A., CNP_, deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr. 13 din 6 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 15._ .
În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru doamna avocat Rabotka I..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
F. M. D. L. T.
Red. F.M.D./Tehnored.LT.
5ex./03.02.2016
Sentința prima instanță: jud. L.B. .
Se .. - condamnatului C. V. în P. A.;
- Administrației locului de deținere – P. A.;
- Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
| ← Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Sentința nr. 22/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 6/2016.... → |
|---|
