Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 181/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-07-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 181/S
Ședința publică de la 09.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. M. T. – judecător
GREFIER – C. M. C.
Cu participarea procurorului I. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea prezentei cauze penale privind pe inculpații:
- B. C.-G. - pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale), în concurs real cu o infracțiune de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal, aceasta din urmă în concurs ideal cu o infracțiune fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) și respectiv b) Cod penal.
- L. L. - pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (patru acte materiale, corespunzătoare fiecăreia din cele două serii de examinare ale evaluărilor din datele de 19 și 20.11.2012), în concurs real cu o infracțiune de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal, aceasta din urmă în concurs ideal cu o infracțiune fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) și respectiv b) Cod penal.
- H. L. - pentru complicitate la infracțiunile de dare și luare de mită, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal (autori persoane evaluate la data de 19.11.2012, orele 12,00, din cadrul S.N.T.F.C. C. Călători) și respectiv rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal, aceasta din urmă rap. la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea 78/2000 (autor instructor expert B. C. – G.).
Dezbaterile în cauză au fost înregistrare conform art. 369 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 când părțile prezent au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2015, apoi pentru data de 08.07.2015, apoi pentru data de 09.07.2015.
TRIBUNALUL,
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din data de 12.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. C. G., L. L. și H. L., cercetați în stare de liberate sub aspectul săvârșirii de infracțiuni de corupție, abuz în serviciu și infracțiuni de fals.
Ca stare de fapt în rechizitoriu s-au reținut următoarele:
Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - CENAFER a fost înființat și își desfășoară activitatea potrivit O.G. nr. 58/2004 privind înființarea Centrului Național de Calificare și Instruire Feroviară – CENAFER, cu modificările și completările ulterioare, și H.G. nr. 1663/2004 privind organizarea și funcționarea CENAFER, cu modificările și completările ulterioare, fiind constituit prin preluarea Centrului de Perfecționare și Calificare a Personalului C. București și a Centrelor de Calificare a personalului C. din C., Timișoara, Cluj, B., Iași, G., C., având experiență de peste patru decenii în materie de Calificare, Perfecționare si Specializare, potrivit site-ului oficial al instituției.
Potrivit sediului legal, CENAFER este organizat și funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Transporturilor, fiind desemnat ca organismul național specializat al Ministerului Transporturilor să asigure formarea, calificarea, perfecționarea și verificarea profesională periodică a personalului care efectuează activități specifice desfășurării transportului feroviar în condiții de siguranță a circulației, securitate a transporturilor și de calitate a serviciilor feroviare, precum și participarea în comisiile de autorizare a personalului cu responsabilități în siguranța circulației din transportul feroviar. În domeniu, CENAFER efectuează analize și elaborează studii privind îmbunătățirea conținutului și creșterea eficienței activității de formare-calificare, perfecționare și verificare profesională periodică a personalului care efectuează operațiuni feroviare și asigură consultanță de specialitate.
Conform art. 5 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 1663/2004 privind organizarea și funcționarea CENAFER, cu modificările și completările ulterioare, CENAFER se finanțează integral de la bugetul de stat, iar veniturile obținute se fac venit la bugetul de stat.
Pe plan internațional, CENAFER duce la îndeplinire unele obligații ce revin statului din convențiile și acordurile internaționale la care România este parte, referitoare la formarea-calificarea și perfecționarea personalului care efectuează operațiuni feroviare.
Sub aspect administrativ, CENAFER își desfășoară activitățile la sediul central din municipiul București, precum și în subunitățile sale teritoriale din structura organizatorică din municipiile C., Timișoara, Cluj, B., Iași, G. și C..
Compania Națională de Căi Ferate “C.” SA (în continuare, C. Infrastructură) a fost înființată în 1998, în urma reorganizării fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Române și este compania care administrează și întreține infrastructura feroviară publică sau privată pe întreg teritoriul țării.
Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. (în continuare, C. Călători) este persoană juridică română, inițial cu capital integrat de stat, și desfășoară activități de interes național, în scopul realizării transportului feroviar public de călători, care are caracter de serviciu public social, și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării, conform H.G. nr. 584/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române.
Cu referire la inculpatul B. C. G. se arată că ocupă funcția de expert IA în cadrul CENAFER, având ca atribuție conform fișei postului, printre altele, participarea în comisiile de evaluare a competențelor profesionale pentru personalul cu responsabilități în siguranța feroviară și executarea tuturor atribuțiilor conform reglementărilor și procedurilor în vigoare.
Cu privire la inculpații L. L. și H. L. se precizează că ocupă funcții de instructor regionali în cadrul C. Infrastructură și respectiv C. Călători, printre competențele lor numărându-se inclusiv participarea ca reprezentant al angajatorului în comisiile de examinări periodice profesionale, potrivit fișelor postului fiecăruia.
În ceea ce privește personalul cu responsabilități în siguranța circulației trenurilor, se menționează că acesta este evaluat periodic sub aspectul cunoștințelor necesare competențelor profesionale generale, cel puțin o dată la trei ani de zile, pentru verificarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare exercitării funcției în domeniul feroviar. În cazul nepromovării evaluării respective, persoana examinată poate repeta testarea în decursul unui termen, iar dacă nici în acest din urmă caz nu promovează examenul, persoana examinată se află în imposibilitate de a mai își exercita funcția respectivă.
În actul de sesizare se reține că în cursul anului 2012, CENAFER a adoptat reglementări și au fost luate măsuri privind modernizarea cadrului de formare și evaluare profesională, prin introducerea unor noi sisteme informatice, în vederea creșterii eficienței și îmbunătățirea rezultatelor în domeniu. În acest sens, este indicată Decizia nr. 93/01.08.2012 a Directorului General al CENAFER, aflată la dosarul cauzei, în cuprinsul prevederilor generale ale acesteia prevăzându-se că „procedura este concepută în vederea accesului echitabil, nediscriminatoriu și unitar la serviciile de evaluare a competențelor profesionale generale, pentru întreg personalul cu responsabilități în siguranța circulației din sistemul feroviar, indiferent de locul de muncă sau funcția deținută, pe baza principiilor fundamentale de imparțialitate, validitate, credibilitate și corectitudine” și că „realizarea principiilor menționate la alin. 1 se face prin elaborarea unitară a structurii, conținutului și baremelor și eliminarea factorului uman din procesul de evaluare. În acest scop se utilizează aplicația informatică specializată, denumită S. XXI” (a se vedea art. 1 alin. 1 și 2 din Anexa 1 la Decizia nr. 93/01.08.2012 emisă de Directorul General al CENAFER referitoare la procedura privind structura, conținutul și baremul testelor pentru evaluarea nivelului cunoștințelor necesare competențelor profesionale generale - 2012).
În acest cadru normativ și împrejurări de fapt, la datele de 19 și 20.11.2012 au fost planificate evaluările periodice ale șefilor de stație și adjuncților acestora (rezervele) din cadrul structurilor C., în special C. Infrastructură și C. Călători.
Potrivit adresei nr. 6 din data de 01.11.2012 emisă de structurile responsabile din cadrul CNCF „C.” SA - B., aflată la dosarul cauzei, a fost comunicată destinatarilor interesați programarea șefilor de stație la verificarea competențelor profesionale pe anul 2012, menționându-se că examinările vor avea loc pe datele de 19 și 20.11.2012, câte două serii în fiecare zi, de la orele 08,00 și respectiv 12,00.
Pentru fiecare . examinare a fost constituită câte o comisie formată din reprezentantul CENAFER, expert B. C. G., ca președinte al comisiei, și câte unul sau doi membrii din partea structurilor C. de profil, respectiv instructorii regionali L. L. și R. C., pentru C. Infrastructură, și instructorul regional H. L., pentru C. Călători, astfel cum s-a menționat în adresa CENAFER nr. 1.2/1105/05.12./2012 aflată la dosarul cauzei.
În prima zi de 19.11.2012, în cea dintâi . la orele 08,00, comisia de evaluare a fost formată din inculpații B. C. G. și L. L., precum și martorul R. C., conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți martorii - șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 18 persoane, după cum urmează: A. J., A. C. A., B. V., C. C., F. G. Adonis, F. I., M. Z., M. I., M. O., M. O. A., Pătrînjan M., Popeanoș D., P. G., R. C., S. A., S. G., U. P. Și Z. F. D..
Se susține că potrivit declarațiilor celor mai mulți dintre martorii anterior indicați, majoritatea acestora au purtat discuții înaintea începerii examinării respective despre punerea în comun a unor sume de bani pentru a fi dată membrilor comisiei cu titlu de „protocol”. În acest scop declarativ, toți martorii din ., sunt indicați în chiar momentele de dinaintea examenului că s-ar fi înțeles și au pus în comun fiecare suma de 50 de lei, în total adunându-se o sumă de 900 de lei (50 de lei x 18 persoane), cuantum confirmat de martora P. G., care imediat după aceasta l-a abordat pe martorul R. C., membru al comisiei respective, căruia i-a relatat expres că „am adunat ceva …!”. În continuare, spre sfârșitul examinării respective, martora P. G. l-a abordat pe martorul R. C., membru al comisiei respective, căruia i-a înmânat suma astfel strânsă, acesta din urmă predând-o mai departe, de îndată după primire, inculpatului L. L., colegul de comisie instructor.
De altfel, cu ocazia strângerii sumelor de bani respective, martorii P. G. și Popeanoș D. au întocmit chiar și o listă în acest sens, menționând numele și inițiala prenumelui fiecăruia dintre colegii care au dat bani, precizând inclusiv în dreptul lor suma de bani astfel dată, respectiv 50 de lei. Examinând lista respectivă, se poate observa că în cuprinsul acesteia sunt trecuți, fără nicio excepție, toți cei 18 martori cu sumele respective. Lista respectivă a fost regăsită asupra inculpatului L. L. cu ocazia constatării flagrante a infracțiunii și a fost depusă la dosarul cauzei.
Martorii A. C. A., F. G. Adonis, F. I., M. I., Popeanoș D., P. G., S. A. și Z. F. D., audiați în cursul urmăririi penale, au recunoscut situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus.
Ceilalți martori, anume A. J., B. V., C. C., M. Z. (și-a exercitat dreptul la tăcere), M. O., M. O. A., Pătrînjan M., R. C., S. G. și U. P., au negat aspectele privind darea banilor și chiar discuțiile privind acest subiect, precizând că „nu-și explică” situația privind menționarea numelor lor pe lista respectivă.
Ministerul Public susține că a înlăturat (în fapt a apreciat neconcludente) apărările celor din urmă martori, ca fiind nesincere și în flagrantă contradicție cu probele de la dosarul cauzei.
În aceeași zi de 19.11.2012, în a doua . la orele 12,00, comisia de evaluare se susține că a fost formată din sus-numiții B. C. G., L. L. și R. C. și conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți icnulpații Bălușță și Lakatoș și martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 9 persoane, după cum urmează: C. V. S., D. Ș., G. B. R., G. I., H. G. (martor), O. I., P. I., R. M. (martor) și R. M. S. . Se arată că astfel cum rezultă expres din declarațiile martorilor C. V. S., G. B. R., G. I., O. I. și R. M. S., toți aceștia, împreună cu martorul P. I., în perioada de debut a examinării, s-au înțeles și ar fi dat fiecare câte 50 de lei, suma adunată de 300 de lei (50 de lei x 6 persoane) fiind înmânată de către martorul C. V. S. inculpatului L. L., în momentul în care „în sală se mai aflau persoane care susțineau examenul”, potrivit acestuia din urmă. Se menționează că martorul P. I. a fost singurul dintre cei de mai sus care a negat darea banilor, susținerile sale fiind apreciate ca fiind contrazise prin declarațiile celorlalți martori și prin urmare considerate ca nesincere.
Față de martorul D. Ș. s-a reținut că materialul probator al cauzei nu a confirmat participarea la săvârșirea faptelor.
În cadrul aceleiași serii de la orele 12,00 din prima zi de 19.11.2012 se învederează că au susținut evaluarea inclusiv șefii de stație de la C. Călători, comisia de evaluare fiind formată din inculpații B. C. G. și H. L., iar conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei au fost prezenți martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 10 persoane, după cum urmează: B. V., B. D., G. M., H. M. G., P. I. C., P. N., P. M. L., S. C. B., S. C. și T. E..
În mod asemănător cu cele reținute în cazul persoanelor evaluate din cadrul C. Infrastructură, conform declarațiilor martorilor B. V., B. D., G. M., P. N., S. C. B. și T. E., toți aceștia, împreună cu martorii H. M. G., P. M. L. și S. C., au dat fiecare, spre sfârșitul examinării sau la ieșirea din sala respectivă, câte 50 de lei învinuitului instructor H. L., suma astfel strânsă, în cuantum de 450 de lei (50 de lei x 9 persoane evaluate), fiind înmânată, imediat și în integralitate, de către acesta din urmă inculpatului președinte al comisiei, B. C. G., în perioada de final a examinării și înainte de încheierea tuturor formalităților de examen, „spre sfârșitul examinării respective” și în timp ce încă „laptop-ul profesional se afla în funcțiune pe masa comisiei, conectat la internet”, potrivit declarațiilor celor doi învinuiți. Suma respectivă, în cuantumul despre care se susține că era exact de 450 de lei, a fost ridicată cu ocazia percheziției efectuată la data de 21.11.2012 în locuința de serviciu a inculpatului B. C. G., potrivit procesului-verbal de percheziție încheiat în acest sens.
Se arată că potrivit declarației martorei S. C. B., încă dinaintea începerii susținerii evaluării respective, persoanele examinate, privite în mod colectiv, au purtat unele discuții, cu caracter general, despre „un protocol care trebuia dat membrilor comisiei”, precizându-se expres că „era vorba să dăm câte 50 de lei”.
Martorii H. M. G. și P. M. L. și-au exercitat dreptul de a nu declara nimic, în timp ce martorul S. C. a negat săvârșirea faptei, referitor la aceștia procurorul de caz reținând declarațiile celorlalți martori și aspectele privind cuantumul total și exact al sumei astfel regăsite, înfățișându-se astfel în opinia Ministerului Public, „fără echivoc”, participarea lor la comiterea faptelor de care sunt inculpați. Instanța reamintește că dosarul prezent a privit în cursul urmăririi penale și fapta corelativă celei de luare de mită – infracțiunea de dare de mită ce ar fi fost comisă de martorii mai sus indicați – învinuiți la acel moment. Deși s-a dispus o soluție de scoterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter adminsitrativ, instanța constată că starea de fapt reținută de procuror nu are în acest caz autoritate de lucru judecat în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpaților din prezenta cauză, instanța urmând a constata în ce măsură se coroborează lista întocmită de martorii P. și Popeanoș cu celelalte probe de la dosar.
De asemenea, procurorul de caz a constatat că față de martorul P. I. C. materialul probator al cauzei nu a confirmat participarea la săvârșirea faptelor.
În cea de-a doua zi de evaluare, din data de 20.11.2012, în prima . la orele 08,00, se menționează că și comisia de evaluare a fost formată din sus-numiții B. C. G., L. L. și R. C., conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți și martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 19 persoane, după cum urmează: A. L. (martor denunțător), B. I., B. L. T., B. V., B. D. C., C. C. C., C. C. P., D. E., G. L. S., M. H., M. I. E., M. P., M. C. G., P. G., R. L., R. N., S. V., T. I. S. și Z. M..
Se învederează că potrivit probatoriului administrat în cauză și luând în considerare în special declarațiile martorilor, în perioada de început a evaluării respective martorul B. L. T. a procedat la strângerea de la toți colegii prezenți în . a sumei de 50 de lei, întreaga sumă adunată, în cuantum de 950 de lei (50 de lei x 19 persoane evaluate), fiind înmânată imediat ulterior, inculpatului L. L., membru al comisiei de evaluare. Despre martorii M. P. și S. V. se susține că au negat darea banilor, susținerile acestora fiind însă apreciate ca fiind contrazise prin declarațiile martorilor B. L. T. și G. L. S., precum și prin declarația martorului denunțător A. L., toți aceștia precizând că toate persoanele examinate au dat bani, fără excepție.
Instanța are însă în vedere că declarațiile martorilor privesc, așa cum anterior am arătat, declarații luate în calitate de învinuit tuturor celorlalte persoane, astfel încât depoziția acestora nu poate fi apreciată ca fiind probă în susținerea acuzării altei persoane decât dacă se coroborează cu alte probe. În acest sens se are în vedere un principiu de drept fundamental - al legalității probațiunii, al dreptului de a nu se autoincrimina al unui inculpat dar și avându-se în vedere faptul că fiind pus în situația de a fi apreciată depoziția sa într-o cauză ce-l privește declarația celui suspectat de un fapt penal nu va corespunde de fiecare dată adevărului și pot fi făcute afirmații care nu corespund unei realități obiective. În acest sens se constată că și depozițiile inculpaților, învinuiți la acel moment, au aceleași caracteristici ca ale celorlalți învinuiți la acel moment și martori în prezent, sens în care nu pot fi interpretate decât coroborat cu alte probe de la dosar.
În cea de-a doua . la orele 12,00 din aceeași dată de 20.11.2012, comisia de evaluare a fost formată din numiții B. C. G., L. L. și R. C., conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți și martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 10 persoane, după cum urmează: A. S., B. D., B. F. E., B. S. I., G. Viluț, M. V., N. M., N. V., P. G. și P. I. (ordinea respectivă fiind păstrată în actele de la dosarul cauzei).
Potrivit declarațiilor inculpatului L. L. și martorului denunțător A. L., s-a reținut că martorii A. S., B. D., B. S. I. și N. V. au dat fiecare câte 50 de lei, direct sau indirect, inculpatului L. L., membru al comisiei de examinare, în total 200 de lei (50 de lei x 4 persoane evaluate). Față de ceilalți martori din aceeași . F. E., G. Viluț, M. V., N. M., P. G. și P. I., probele cauzei se arată că nu au confirmat acțiunea de dare de mită.
În cursul urmăririi penale inculpatul L. L. a precizat că a primit de la martorul N. V. suma de 100 sau 150 de lei, fără ca acesta „să mai spună de la cine este”. Organul de cercetare penală a apreciat că deși ”nu se poate stabili care sunt persoanele respective și nici suma exactă primită”, în cauză s-a reținut că inculpatul L. L. a primit de la persoane neidentificate, aparținând acestei serii de examinare, diferența de bani (suma de 70 de lei) până la întreaga sumă confiscabilă (suma de 2.420 de lei, alcătuită din suma ridicată de 2.250 și cuantumul mesei servite în valoare de 170 de lei).
În ceea ce privește pe inculpatul B. C. G., președintele comisiei de evaluare din cadrul CENAFER, s-a reținut forma continuată a infracțiunii de luare de mită, constând în două acte materiale infracționale, după cum urmează.
Cel dintâi act material s-a produs în data de 19.11.2012, când spre sfârșitul examinării celei de-a doua serii, din care făceau parte inclusiv persoanele evaluate din cadrul C. Călători, ar fi primit de la inculpatul H. L., membru al aceleiași comisii din partea C. Călători, suma de 450 de lei, în scopul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu privind supravegherea persoanelor evaluate.
Astfel, se arată că în cursul susținerii examinării seriei respective, inculpatul H. L. ar fi strâns, pe rând, de la fiecare persoană evaluată, și anume de la numiții B. V., B. D., G. M., H. M. G., P. N., P. M. L., S. C. B., S. C. și T. E. (cu excepția lui P. I. C.), câte 50 de lei, în total suma de 450 de lei, pe care a predat-o imediat ulterior, spre sfârșitul examinării și înainte de finalizarea și validarea evaluării respective, inculpatului B. C. G.. Suma de bani respectivă, în exact același cuantum de 450 de lei și în cupiuri de câte 100 și 50 de lei, se precizează că a fost regăsită cu ocazia percheziției efectuată în locuința de serviciu a inculpatului B. C. G., potrivit procesului-verbal de percheziție încheiat în acest sens la data de 21.11.2012. Referitor la cel de-al doilea act material al inculpatului B. C. G., s-a reținut că acesta, cu ocazia exercitării atribuțiilor de președinte al comisiilor de evaluare periodică din lunile septembrie-noiembrie 2012, organizate la centrul CENAFER B., a pretins, prin intermediul inculpatului L. L., sume de bani de la persoanele examinate în cadrul evaluărilor periodice ale lucrătorilor din structurile C., acesta din urmă procedând la strângerea sumei respective de la persoanele evaluate în datele de 19 și 20.11.2012, pe care a pregătit-o în vederea însușirii acesteia de către membrii comisie de evaluare, în cuantum de câte 750 de lei pentru fiecare din cei trei membri ai comisiei respective de examinare, alcătuită din inculpații B. C. G., L. L. și martorul R. C..
Se menționează declarația inculpatului L. L., membru al comisiei prezidate de inculpatul B. C. G., în cursul lunii septembrie-octombrie 2012, cu ocazia unor examinări ale lucrătorilor cu funcții feroviare din structurile C. B. (acar, păzitor barieră și revizor ace), acesta din urmă a precizat celui dintâi, făcând aluzie la alte forme de examinare, că cei care „nu se simt cu ceva ar trebui picați imediat”. Mai mult, având în vedere replica negativă a inculpatului L., în sensul că „oamenii au salariile mici și nu au de unde să dea…”, inculpatul B. ar fi înăsprit imediat ulterior condițiile de examinare în continuarea desfășurării evaluărilor programate, aspecte care l-au determinat pe inculpatul L. L. să solicite și să primească de la persoanele examinate sume de bani spre a fi însușite de către membrii comisiei.
În acest sens, se arată că inculpatul L. L. a primit sume de bani de la persoanele evaluate cu ocazia fiecăreia din cele două serii evaluate la datele de 19 și 20.11.2012, fiind surprins la sfârșitul examinărilor respective având asupra sa, pregătite distinct, câte trei sume de câte 750 de lei fiecare, pentru a fi însușite de către președintele și fiecare din cei doi membri ai comisiei de examinare, respectiv inculpații B. C. G. și L. L. și martorul R. C., situație care nu s-a produs numai datorită intervenției imediate a organelor judiciare sesizate în cauză.
Mai mult, se învederează că în aceste împrejurări și întărind convingerea inculpatului L. L. privind solicitarea de foloase în contextul examinărilor în curs, în după-amiaza zilei de 19.11.2012, imediat după sfârșitul celei de-a doua serii de examinare și după ce primise deja de la inculpatul H. L. suma de 450 de lei, cu ocazia servirii unei mese în restaurantul Ceasu’ R. din mun. B., inculpatul B. C. G. a acceptat plata consumației de către inculpatul L. L., în condițiile în care, potrivit acestuia din urmă „B. C. cunoștea de unde provenea suma cu care am plătit masa respectivă întrucât B. nu a făcut nicio mențiune cu privire la faptul că eu am plătit în mod vizibil masa respectivă deși nu aveam nici un fel de motivație în acest sens” aspecte de fapt ce s-au reținut față de inculpatul B. C. G. ca atare, iar nu ca act material infracțional distinct.
În ceea ce privește pe ambii inculpați B. C. G. și L. L., s-a reținut față de aceștia, în concurs real cu fapta de luare de mită, săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal în concurs ideal cu o infracțiune fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. b) Cod penal. Astfel, se menționează că martora D. C., șef stație rezervă A.-I., a fost programată pentru susținerea evaluării periodice la data de 20.11.2012, în cea de-a doua . ziua respectivă de la orele 12,00. Astfel cum reiese inclusiv din adresa nr._ emisă de Direcția Trafic a C.N.C.F. „C.” S.A. București, având în vedere că trenul cu care martora s-a deplasat spre B. pentru susținerea evaluării a avut întârziere (ajungând la destinația cu peste trei ore jumătate față de programată), martora s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a mai ajunge la timp pentru susținerea examenului, aceasta intrând în sala de examinare după sfârșitul examinării respective și în timp ce echipa de anchetă se afla deja la fața locului, consemnându-se aceste aspecte în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului. Astfel, se arată că fiind în cunoștință de cauză încă de la începutul evaluării de imposibilitatea prezenței la examen a persoanei evaluate, astfel cum reiese din declarația inculpatului L. L. și din conținutul interceptărilor telefonice aflate la dosarul cauzei, inculpații B. C. G. și L. L., în calitatea lor de președinte și respectiv membru al comisiei, au constatat că martora D. C. se afla prezentă cu acea ocazie în sala de examen și a susținut evaluarea respectivă pe care chiar a și promovat-o, validând formal situația respectivă prin listarea și semnarea catalogului de evaluare, înscris oficial în sensul art. 150 alin. 2 Cod penal. În realitate însă, subiectele au fost rezolvate de către alte persoane, printre care înșiși membri comisiei de examinare, precum inculpatul L. L., care a soluționat, se apreciază de organul de cercetare penală, „cu succes”, testele respective în numele și interesul candidatei lipsă.
Ca urmare a demersurilor frauduloase a celor doi inculpați responsabili de formarea și evaluarea profesională într-un domeniu atât de specific precum circulația feroviară, s-a apreciat de către procuror că o persoană cu funcție de conducere în domeniul respectiv, șef stație cale ferată, cu responsabilități în privința siguranței circulației feroviare, a apărut ca fiind promovată fără nici măcar a fi prezentă fizic la examinarea respectivă, prezumându-se fără niciun temei că are cunoștințele și aptitudinile necesare exercitării funcției cel mai probabil până la următoarea evaluare periodică, prin aceasta afectându-se în mod deosebit starea de securitate în sfera transportului feroviar cu consecințe total imprevizibile și numai descoperirea faptei și intervenția organelor judiciare limitând eventuale repercusiuni primejdioase. În ceea ce privește aptitudinile și calitățile pe care martora trebuia să le îndeplinească este de remarcat faptul că nu s-a solicitat în nici un fel anularea examinării, neapreciindu-se cu referire la restul candidaților că nu ar fi trebuit să promoveze sau că fiind ajutați, chiar și prin lăsarea mai flexibilă a examinării, aceasta nu ar fi trebuit reluată.
În ceea ce privește pe inculpatul H. L., instructor regional din partea C. Călători în comisia de examinare din data de 19.11.2012, . doua, s-a reținut complicitate la infracțiunile de dare și luare de mită, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal (autori persoane evaluate la data de 19.11.2012, orele 12,00, din cadrul S.N.T.F.C. C. Călători) și respectiv art. 254 alin. 1 Cod penal, aceasta din urmă rap. la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperire și sancționarea faptelor de corupție (autor instructor expert CENAFER B. C. – G.).
În fapt, s-a reținut că acest inculpat H. L., la data de 19.11.2012, în cursul desfășurării celei de-a doua serii de examinare de la orele 12,00, a primit de la șefii de stație C. și adjuncții (rezervele) acestora, martori în cauză, persoane evaluate periodic cu acea ocazie, respectiv B. V., B. D., G. M., H. M. G., P. N., P. M. L., S. C. B., S. C. și T. E., câte 50 de lei de la fiecare dintre aceștia, în total suma de 450 de lei, pe care i-a predat-o imediat ulterior inculpatului B. C. – G..
Se învederează că potrivit declarației martorei S. C. B., încă dinaintea începerii examinării, aflați în sediul CENAFER B., o parte din cei examinați au purtat o „discuție colectivă” despre „un protocol care trebuia dat membrilor comisiei”, căzând de acord să dea fiecare în acest sens câte 50 de lei de persoană. În continuare, fiecare persoană examinată, cu excepția martorului P. I. C., au relaționat cu inculpatul H. L. și au dat acestuia câte o sumă de 50 de lei, care a strâns în total suma de 450 de lei pe care a predat-o, spre sfârșitul evaluării, inculpatului B. C. – G..
În ceea ce privește scopul pentru care toate persoanele examinate au dat sumele de bani respective membrilor comisiei de examinare, s-a reținut ca fiind acela de a fi sprijinite în promovarea evaluărilor periodice prin îndrumarea în rezolvarea testelor prin indicarea unor răspunsuri posibil corecte și prin supravegherea superficială a disciplinei în sala de examen.
Astfel, s-a reținut că ideea de a da sume de bani membrilor comisiei a apărut cu relativ mult timp înaintea susținerii evaluărilor respective, cu peste două săptămâni anterior acestora, acesta fiind chiar motivul sesizării prezentei cauze și efectuarea cercetărilor inițiale, astfel cum rezultă din denunțul înregistrat la dosar în data de 13.11.2012, cu o săptămână de zile anterior evaluărilor. Mai mult, se arată că inculpatul L. L., membru al comisiei de examinare, a precizat în declarația sa că foloasele au fost cerute de către inculpatul B. C. – G. în contextul „înăspririi condițiilor de examinare cu privire la lucrătorii” care nu au dat sume de bani cu ocazia unor evaluări anterioare, relevându-se astfel scopul special al solicitărilor și primirilor sumelor de bani respective.
În același sens s-a specificat că este și declarația martorului denunțător A. L. care, în cunoștință de cauza prezentă, a precizat expres că în momentele în care au fost ceruți și predați banii respectivi „în mod sigur, B. nu ne-a spus atunci că banii ar fi dați pentru protocol, pentru masă sau alte asemenea, ci doar că trebuie să dăm câte 50 de lei”, completând că, după primirea citațiilor de la parchet, „B. D. ne-a spus
În această situație, procurorul de caz a învederat că aspectul subliniat de către aproape toți inculpații în sensul că banii au fost strânși și dați comisiei cu titlu de „protocol”, mai ales ”în condițiile în care niciuna dintre persoanele prezente nu au participat la vreo festivitate, se poate aprecia ca fiind într-adevăr acea practică ocazională în cazul unor asemenea evaluări ca persoanele examinate să dea sume de bani membrilor comisiei de examen pentru înlesnirea promovării și îmbunătățirea relațiilor personale, situație pe care învinuiții au denumit-o „protocol”.
La primul termen de judecată doi dintre inculpați, respectiv H. L. și L. L. au solicitat urmarea procedurii simplificate; deși declarațiile lor date potrivit art 374 al 1 Cod procedură penală corespund celor declarate și organelor judiciare, starea de fapt prezentată de aceștia este nuanțată, astfel că, ținând seama și de faptul că în cauză nu se pot urma două proceduri – una simplificată și una potrivit dreptului comun, cererea formulată de inculpați a fost respinsă. S-a procedat la audierea martorilor indicați în cauză, persoane care au avut calitatea de învinuit la urmărire penală.
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, apreciat ca fiind legal administrat în procedura de cameră preliminară, instanța constată că starea de fapt prezentată în rechizitoriu corespunde probelor de la dosar, însă în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului H. L. există anumite aspecte care relevă împrejurarea că în cauză nu se pot reține ambele infracțiuni supuse cercetării.
Astfel, se constată că la datele de 19 și 20.11.2012 au fost planificate evaluările periodice ale șefilor de stație și adjuncților acestora (rezervele) din cadrul structurilor C., în special C. Infrastructură și C. Călători. Pentru fiecare . examinare a fost constituită câte o comisie formată din reprezentantul CENAFER, inculpatul B. C. G., ca președinte al comisiei, și câte unul sau doi membrii din partea structurilor C. de profil, respectiv instructorii regionali L. L. și R. C., pentru C. Infrastructură, și instructorul regional H. L., pentru C. Călători, astfel cum s-a menționat în adresa CENAFER nr. 1.2/1105/05.12./2012 aflată la dosarul cauzei.
În prima zi de 19.11.2012, în cea dintâi . la orele 08,00, comisia de evaluare a fost formată din inculpații B. C. G. și L. L., precum și martorul R. C., conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți martorii - șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 18 persoane, după cum urmează: A. J., A. C. A., B. V., C. C., F. G. Adonis, F. I., M. Z., M. I., M. O., M. O. A., Pătrînjan M., Popeanoș D., P. G., R. C., S. A., S. G., U. P. și Z. F. D..
Parte dintre martorii audiați în cauză au purtat discuții înaintea începerii examinării respective despre punerea în comun a unor sume de bani pentru a fi dată membrilor comisiei cu titlu de „protocol”. Deși acești martori nu recunosc motivul real al punerii în comun a sumelor de bani, instanța constată că acesta nu l-a constituit în nici un caz participarea la vreun protocol ce ar fi fost organizat ulterior. Suma asupra cărora martorii s-au înțeles este cea de câte 50 de lei. Nici unul dintre martori nu a fost forțat să dea acea sumă de bani și doar cei care au dorit „au contribuit” la așa zisul protocol. Cuantumul sumei a fost confirmat de martorul P. G. care, după ce a strâns sumele de bani, i le-a înmânat martorului R. C., membru al comisiei respective, iar acesta la rândul său a dat-o mai departe, de îndată după primire, inculpatului L. L., colegul de comisie instructor. Declarația martorilor P. și Popeanoș se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. Se constată că o parte dintre martorii audiați au indicat faptul că sumele de bani strânse au fost date pentru „protocol”, respectiv pentru a ieși împreună la o masă după examinare. Că nu este așa, rezultă din faptul că nici unul dintre cei examinați, din nicio . examinare, nu a rămas la o așa numită „masă” a colegilor, ci toți ”s-au grăbit” să ajungă spre casă. Nici unul dintre martorii audiați nu a fost interesat despre ce s-a întâmplat cu sumele de bani care au fost strânse și nici nu au solicitat restituirea acestora pentru că nu au fost la ”masă”. Acest fapt demonstrează că exista o înțelegere tacită între cei examinați și examinatori cu privire la modul de „examinare”, iar în cazul în care se adunau bani „pentru protocol un astfel de examen era mai puțin dificil. Chiar dacă inculpații nu aveau posibilitatea de a nota lucrările celor examinați, aveau posibilitatea de a indica acestora eventuale răspunsuri sau a nu exercita o supraveghere strictă. Deși în fața instanței martorii P. și Popeanoș au încercat să susțină că sumele de bani au fost date tot pentru „protocol”, din chiar declarațiile acestor martori reținem că în fapt acestea au fost date pentru ca membrii comisiei să fie mai îngăduitori. Potrivit declarației martorei P. (fila 164 volum II instanță), în timpul examinării au fost câteva întrebări care nu erau specifice funcției deținute astfel că a avut nevoie de ajutor din partea martorului R. – unul din membrii comisiei; martora nu-și mai amintește dacă a solicitat ajutorul altor membrii ai comisiei. Având în vedere și depozițiile altor persoane audiate în cauză, despre care vom relata ulterior, se constată că în nici una dintre seriile examinate nu a existat o supraveghere strictă a celor ce participau la examinare.
Martorul M. O. (fila 67 volum II instanță) a indicat faptul că nu a dat suma de 50 lei drept mită, pentru că nu a fost nevoie să beneficieze de ajutorul cuiva; diferența pe care martorul o face între dare de mită și protocol este legată de scopul pe care îl urmărea; în timp ce protocolul reprezintă în opinia sa a lua masa împreună, darea de mită presupune obținerea unui anumit avantaj în schimbul sumei date. Instanța a constatat însă că nici unul dintre martori, nici chiar M. O., nu au rămas la masă „pentru protocol”. Faptul că examenul la care se participa nu era unul extrem de laborios, ci consta într-o evaluare periodică a cunoștințelor, nu presupune că nu era unul important privit prin prisma atribuțiilor și calităților pe care trebuie să le îndeplinească o persoană cu funcție de răspundere. Apoi, văzând modalitatea în care s-a înțeles să fie apreciat acest examen de către membrii comisiei și chiar de către cei evaluați, este posibil ca și în alte dăți, poate chiar același persoane, să nu fi fost prezente la examinări și, cu toate acestea, să fi promovat examinarea în condiții la fel de avantajoase ca cele din prezentul dosar. Ceeea ce instanța remarcă a fi grav, dincolo de fapta de luare de mită care, într-adevăr, nu pare a ieși din ”obișnuința” unor astfel de fapte, este împrejurarea că parte dintre cei cercetați, dar chiar și angajatorul, nu înțeleg gravitatea faptelor lor și din acest motiv nu par a fi interesați în a modifica astfel de comportamente.
Martorii A. C. A., F. G. Adonis, F. I., M. I., Popeanoș D., P. G., S. A. și Z. F. D., audiați în cursul urmăririi penale, au recunoscut situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus. Celelalte persoane care au participat la acea examinare nu au oferit declarații la urmărire penală sau nu au recunoscut fapta, la instanță învederând că nu cunosc nimic referitor la sume de bani care s-ar fi strâns ca și „protocol” ( C. C. –f.60 volum II instanță, B. V. – fila 71 volum II instanță), sau au precizat că sumele au fost strânse pentru a participa la la o masă împreună (Z. F. – fila 148 volum II instanță) ori au precizat că nu cunosc nimic referitor la cele ce se susțin în actul de inculpare (U. Piroșka – f. 147 volum II instanță, P. M. –f.149 volum II instanță)
Se constată că este corectă aprecierea că toți cei identificați pe lista au dat bani aspect care rezultă atât din depoziția martorei P. G., cât și din declarațiile martorilor care, prin indicarea unor situații ce nu au fost respectate chiar de către cei ce le învederează, contrazic susținerile acestora: martorii au susținut că au dat bani pentru a ieși împreună sau fără membrii comisiei la masă după examinare, însă un astfel de eveniment nu a mai avut loc. Acest „cadou” oferit de martori inculpaților B. și Lakatoș a fost cunoscut, așteptat și primit de către aceștia care cunoșteau practica în aceste condiții și, potrivit chiar depoziției inculpatului L. inculpatul B. a afirmat într-o ocazie că aceste sume ar fi necesare pentru a susține indulgența comisiei de examinare.
Instanța constată așadar că susținerile martorilor audiați cu privire la actul material din prima zi a examinării sunt probate nu doar cu lista întocmită de martora P. și Popeanoș, ci și de depoziția inculpatului L.. Împrejurarea că inculpatul B. nu a primit efectiv, în acea zi suma de bani strânsă de inculpatul L. și pentru el nu are relevanță în condițiile în care inculpatul B. nu a plătit consumația de la restaurant.
Cu referire la examinarea din data de 19.11.2012, în a doua . la orele 12,00, comisia de evaluare se susține că a fost formată din sus-numiții B. C. G., L. L. și R. C. și conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți inculpații B. și Lakatoș și martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 9 persoane, după cum urmează: C. V. S., D. Ș., G. B. R., G. I., H. G. (Martor), O. I., P. I., R. M. (martor) și R. M. S..
Martorii R. M. S. fila 136 volum II instanță, O. I. –fila 137 volum II instanță, G. I. – fila 138 volum II instanță, G. B. R. – fila 143 volum II dosar instanță, C. V. – fila 150 volum II instanță, au recunoscut faptul că au dat 50 de lei ”pentru a rămâne la o masă”, însă nici acești martori nu au mai rămas apoi la un astfel de eveniment.
Martorii H. Gerogel – fila 139 volum II instanță, P. I. –fila 140 volum II, instanță, D. Ș. – fila 141 volum II instanță, nu au recunoscut oferire unor sume de bani.
Instanța apreciază ca fiind corectă susținerea din rechizitoriu în sensul că martorul C. V. S. a înmânat suma de 300 lei inculpatului L. L., în momentul în care „în sală se mai aflau persoane care susțineau examenul”, aspect care reiese și din declarația martorului C. dată în fața instanței – fila 150 volum II, în sensul că inculpatul L. a ieșit pe hol „din timpul examenului”.
De asemenea, în cadrul aceleiași serii de la orele 12,00 din prima zi de 19.11.2012 se învederează că au susținut evaluarea inclusiv șefii de stație de la C. Călători, comisia de evaluare fiind formată din inculpații B. C. G. și H. L., iar conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei au fost prezenți martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 10 persoane, după cum urmează: B. V., B. D., G. M., H. M. G., P. I. C., P. N., P. M. L., S. C. B., S. C. și T. E..
Și în acest caz se constată că martorii au susținut diferit în cauză, în sensul că sumele de bani ce au fost strânse vizau „un protocol” la care trebuiau să participe și membrii comisiei ( B. V. – fila 151 volum II instanță, S. C. – fila 128 volum II instanță, P. N. – fila 134 volum II instanță, B. D. – fila 135 volum II instanță) sau nu cunoșteau nimic referitor la strângerea sumelor de bani (P. M. – fila 129 volum II instanță, P. I. C. – fila, B. V. – fila 131 volum II instanță, Hrinceanu M. – fila 133 volum II instanță)
Declarația martorei S. Cosmia este relevantă din acest punct de vedere, martoră care susține că nu a calculat cât s-a dat pentru „un suc și o cafea” membrilor comisiei, atmosfera în timpul examenului „ a fost lejeră, s-a putut discuta”, banii au fost dați „pentru protocol” inculpatului H..
Așa fiind, instanța va reține că încă dinaintea începerii susținerii evaluării respective, persoanele examinate, privite în mod colectiv, au purtat unele discuții, cu caracter general, despre „un protocol care trebuia dat membrilor comisiei”, precizându-se expres că „era vorba să dăm câte 50 de lei”; banii au fost dați inculpatului H. pentru a fi înmânați mai departe inculpatului B. care, la momentul când a primit sumele de bani a afirmat :”multtumesc, nu trebuia”.
În cea de-a doua zi de evaluare, din data de 20.11.2012, în prima . la orele 08,00, se menționează că și comisia de evaluare a fost formată din sus-numiții B. C. G., L. L. și R. C., conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți și martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 19 persoane, după cum urmează: A. L. (martor denunțător), B. I., B. L. T., B. V., B. D. C., C. C. C., C. C. P., D. E., G. L. S., M. H., M. I. E., M. P., M. C. G., P. G., R. L., R. N., S. V., T. I. S. și Z. M.. Și de această dată s-a procedat ca în prima zi; astfel, parte dintre martori au indicat faptul că au discutat despre sume de bani „pentru protocol” mai înainte de examinare, ei între ei și s-au strâns sume de bani cu care nu cunosc ce s-a întâmplat: B. L. – fila 158 volum II, instanță, B. V. – fila 159 volum II instanță, C. C. – fila 160 volum II instanță, C. Vosmin – fila 16] volum II instanță, D. E. – fila 162 volum II instanță, R. N. – fila 190 volum II instanță, R. L. – fila 163 volum II instanță, P. G. – fila 194 volum II instanță, M. GHorea – fila 195 volum II instanță, G. L. – fila 197 volum Ii instanță.
Sunt și martori care susțin că nu au dat bani „pentru protocol”: R. M.- fila 163 volum II instanță, S. V. – fila 191 volum II instanță, T. I. – fila 192 volum II instanță, M. P. – fila 196 volum II instanță.
Se constată că și în acest caz cei mai mulți dintre martori – foști învinuiți în prezenta cauză au indicat faptul că au existat discuții anterioare începerii examenului pentru acordarea unui „protocol” ce consta în strângerea de la fiecare dintre cei prezenți la examen, fără a exista o obligativitate în acest sens, suma de 50 lei.
În cea de-a doua . la orele 12,00 din aceeași dată de 20.11.2012, se constată că ,membrii comisiei erau B. C. G., L. L. și R. C., conform catalogului de sală aflat la dosarul cauzei fiind prezenți și martorii, șefi de stație și adjuncții (rezervele) acestora, în total un număr de 10 persoane, după cum urmează: A. S., B. D., B. F. E., B. S. I., G. Viluț, M. V., N. M., N. V., P. G. și P. I..
Declarațiile inculpatului L. L. și martorului A. L. sunt elocvente în sensul faptelor ce formează obiectul inculpării. Se constată că și în acest caz au existat persoane, dintre cei examinați care au oferit sume de bani, dar și persoane care au negat acest fapt. Astfel, martorii B. S. – fila 21 volum II instanță, A. S. – fila 22 volum II instanță, G. Viluț – fila 44 volum II instanță, P. G. – fila 46 volum III, Nenciuc V. – fila 47 volum II instanță au negat oferirea sau strângerea de bani pentru membrii comisiei, chiar dacă unii dintre aceștia au auzit despre faptul că s-ar fi strâns sume de bani pentru comisie (martorul G. Viluț). Alți martori au susținut că au ofeit suam de 50 de lei pentru „protocol”: N. V. – fila 47 volum III instanță, M. Z. – fila 67 volum II – instanță, B. M. – fila 68 volum II instanță.
Inculpatul L. L. a precizat că a primit de la martorul N. V. suma de 100 sau 150 de lei, fără ca acesta „să mai spună de la cine este”.
Împrejurarea că nu se poate stabili care sunt toate persoanele care au dat bani și nici suma exactă primită, nu constituie un argument în sensul că nu s-au comis faptele prevăzute de legea penală; este cert – fapt recunoscut și de inculpatul L. L., că acesta a primit de la persoane neidentificate, aparținând acestei serii de examinare, diferența de bani (suma de 70 de lei) până la întreaga sumă confiscabilă (suma de 2.420 de lei, alcătuită din suma ridicată de 2.250 și cuantumul mesei servite în valoare de 170 de lei).
Cu referire la inculpatul B. C. G., președintele comisiei de evaluare din cadrul CENAFER, în mod corect s-a reținut față de acesta forma continuată a infracțiunii de luare de mită, constând în două acte materiale infracționale, după cum urmează:
1. în data de 19.11.2012, când spre sfârșitul examinării celei de-a doua serii, din care făceau parte inclusiv persoanele evaluate din cadrul C. Călători, a primit de la inculpatul H. L., membru al aceleiași comisii din partea C. Călători, suma de 450 de lei, în scopul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu privind supravegherea persoanelor evaluate.
În rechizitoriu se arată că inculpatul H. L. ar fi strâns, pe rând, de la fiecare persoană evaluată, și anume de la numiții B. V., B. D., G. M., H. M. G., P. N., P. M. L., S. C. B., S. C. Și T. E. (cu excepția lui P. I. C.), câte 50 de lei, în total suma de 450 de lei, pe care a predat-o imediat ulterior, spre sfârșitul examinării și înainte de finalizarea și validarea evaluării respective, inculpatului B. C. G.. Se constată însă că nu există probe certe ale unei înțelegeri între inculpatul B. și H. în ceea ce privește strângerea de către cel de al doilea a sumelor de bani pentru inculpatul B.. Că acest fapt s-a produs este evident și este recunoscut de chiar inculpatul H. în toate declarațiile pe care le-a dat. Se constată însă că lipsa unei înțelegeri prealabile între inculpații H. și B., nu se poate reține vreo complicitate cu privire la o acțiune ce i se impută aceluia; împrejurarea că infracțiunea de luare de mită nu poate exista fără infracțiunea de dare de mită, nu presupune că cel care transmite banii de la primul către al doilea comite ambele infracțiuni în forma complicității. Fără existența unei înțelegeri în acest sens cu cel care primește banii, cel care îi transmite acestuia obiectul mitei îl ajută pe cel care oferă bunul. Dacă am aprecia că cel care transmite suma de bani (intermediarul) comite atât infracțiunea de complicitate la dare, cât și pe cea de complicitate la luare de mită, atunci și cel care oferă mită este la rândul său complice la dare de mită și invers.
Ceea ce interesează încadrarea juridică este atitudinea subiectivă a inculpatului față de faptă și poziționarea acestuia în câmpul infracțional. Din actele de la dosar nu rezultă vreo înțelegere a inculpatului B. cu inculpatul H. în sensul ca acesta din urmă să „adune” banii pentru primul; din depoziția inculpatului H. (fila 25 volum II instanță) reținem că a primit banii de la cei examinați care i-au indicat să-i dea inculpatului B. – șeful comisiei; de altfel, în chiar rechizitoriu se reține că sumele de bani primite de inculpatul H. au fost predate inculpatului B.. Când acesta din urmă a primit suma de bani de la H. ar fi afirmat: „nu trebuia”. Din chiar acest răspuns primit de inculpatul H., reținem că nu a existat nicio înțelegere între cei doi referitor la sume de bani pe care H. să le primească pentru B.. De altfel, chiar în depoziția de la urmărire penală (fila 72 ) inculpatul H. indică faptul că a primit sumele de bani de la persoanele examinate, după ce acestea terminau examenul și i s-a indicat să le ducă inculpatului B.. Inculpatul a învederat că nu a solicitat bani persoanelor examinate și nu știe cine a avut această inițiativă. Mai afirmă inculpatul H. că a primit bani „la întâmplare” și crede că cel care nu a dat este doar martorul P.; de asemenea, inculpatul H. susține că a procedat în acest sens „cunoscând că B. este în deplasare și am dorit să acoperim (inculpatul vorbește la plural și se include în categoria examinaților) o parte din cheltuielile sale, fără nicio intenție specială. B. nu a văzut” când inculpatul H. a primit sumele de la cei examinați. Din chiar depoziția inculpatului H. reținem că acesta se află pe același palier juridic cu al celor examinați, cu care are o înțelegere în sensul de a da banii inculpatului B.. Că inculpatul B. nu a fost surprins, într-un mod nedorit de el, de acțiunea inculpatului H. reiese cu prisosință din faptul că acest inculpat a mulțumit afirmând: „nu trebuia”! Imediat după ce inculpatul H. a transmis banii inculpatului B., a plecat și nu s-a mai întâlnit cu acesta.
Motivația prezentată de inculpatul H. este plauzibilă, în condițiile în care martorii din prezenta cauză au afirmat că au existat și alte situații când s-a participat la examinări și exista un obicei al acestui „protocol”; această practică ce pare încetățenită, chiar dacă nu este recunoscut oficial acest aspect, este indicată de mai toți martorii din prezenta cauză. Se constată că martorii G. și B. au afirmat că au dat bani inculpatului H. și că acesta le-ar fi cerut; martorii nu au precizat însă dacă banii ar fi fost solicitați pentru el sau pentru altul de către inculpatul H., ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că, știind faptul că față de ei s-a dispus o soluție în cauză, martorii au înțeles să afirme fiecare astfel încât să nu „deranjeze” pe nimeni. Spunem aceasta pentru că deși martorii anterior amintiți susțin că inculpatul H. ar fi cerut sumele de bani, sunt persoane care au fost testate în aceeași . susțin, pe de o parte, că înainte de examinare s-a discutat despre sume de bani ce ar „trebui” date comisiei; în acest sens amintim depoziția martorei S. C., fila 128 volum II instanță, care o infirmă pe cea a martorei G.. Instanța acordă însă o mai mare însemnătate depoziției martorului B. V. care a susținut (fila 151 dosar instanță) că „în primă fază inculpatul H. a refuzat banii” (ceea ce presupune că i s-au oferit) însă martorul a insistat și i-a spus „că ori lui ori colegilor lui e același lucru”. Cum în aceleași condiții ar fi dat banii și martorul T. E., este dificil de apreciat depoziția acestuia din urmă (fila 201 volum II instanță) în care susține că inculpatul H. ar fi făcut referire la o masă ce fusese deja comandată și „nu se putea ca altcineva să plătească” pentru acest meniu. Cum doar martorii au făcut referire la „protocolul ” constând într-o masă, așa cum „se obișnuia” (în acest sens este depoziția martorului B. V. - fila 151 volum II instanță), este evident că acest fapt a fost propus de chiar martori și doar prezentat inculpatului H., căruia i s-a indicat faptul că suma urma a fi dată pentru masa inculpatului B. ce se afla în deplasare.
Așa fiind, se constată că inculpatul H. nu a participat la infracțiunea de luare de mită, ci la cea de dare de mită, acceptând propunerea exainaților de a primi banii pentru a-i transmite inculpatului B.. De altfel, în situația în care am aprecia că martorii au dat bani inculpatului H. ca fiind membru al comisiei, pentru această faptă care ar constitui infracțiunea de luare de mită inculpatul nu a fost trimis în judecată, nefiind indicată în cadrul stării de fapt o astfel de situație juridică. Cum potrivit noilor reglementări instanța este sesizată doar cu starea din rechizitoriu, respectiv acțiunea inculpatului H. de „a sprijini darea de către persoane evaluate cu acea ocazie a sumei de 450 de lei și astfel primirea acesteia de către președintele comisiei de examinare” nu se mai poate modifica acțiunea penală, ci doar schimba încadrarea juridică, dar tot cu privire la aceeași stare de fapt. Prin urmare, instanța constată că fapta inculpatului H. L. a fost aceea de a acorda ajutor martorilor–persoane examinate în dorința acestora de a da o sumă de bani președintelui comisiei de examinare la care participau, președinte care a permis o evaluare relaxată. Cum înțelegerea (acceptarea comiterii faptei) privește acțiunea martorilor, atunci inculpatul H. se poziționează în același câmp infracțional cu cel al acestor martori. Faptul că acest inculpat, care era și membru al comisiei de evaluare, a fost de acord să participe la transmiterea sumelor de bani este un aspect ce va fi evaluat la un alt capitol.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați, instanța are în vedere că modul conspirativ în care se comit astfel de fapte, precum și cercetarea și sancționarea acestor martori în precedent, argumentează într-un fel susținerile lor contradictorii sau lipsite de obiectivitate, încercând să acopere o practică ce nu a dispărut atâta timp cât se menține aceeași mentalitate. Tocmai din acest motiv și inculpatul H. e posibil ca după ce a primit primele sume de bani de la martori pentru inculpatul B. să fi comunicat, așa cum se face „de obicei” că s-au „adunat câte 50 de lei” pentru a fi dați membrilor comisiei și, la rândul său, după ce a strâns acești bani i-a înmânat inculpatului B.. Cu privire la această situație am expus punctul de vedere în paragraful anterior.
Acceptarea de către inculpatul B. a sumei de bani primite de la inculpatul H., dovedește nu doar „obișnuința” la care fac referire martorii, dar și a așteptării acestor sume de bani de la cei verificați. Cum „obiceiul” era ca banii să fie dați la final – aspect ce rezultă din depozițiile celor mai mulți dintre martori sau chiar în timpul examinării, inculpatul B. cunoștea foarte bine că ceea ce i se oferă este „mită” și nu un „protocol”. Faptul că membrii comisiilor de examinare, din care făceau parte toți cei trei inculpați – în diverse formule – nu erau îndreptățiți a da notele finale nu are relevanță, câtă vreme martorii au indicat faptul că în timpul examinării au putut relaționa asupra subiectelor și mai primeau îndrumări atunci când nu cunoșteau răspunsul ( S. A., R. M., P. N., S. B., P. M. – care a susținut că a ajuns după începerea examinării etc). Instanța constată că martorii nu au comunicat decât parțial adevărul, iar în unele cazuri deloc, având în vedere pe de o parte împrejurarea că și ei au fost cercetați și deja amendați pentru aceeași stare de fapt reținută în cauză, iar pe de altă parte sunt în continuare angajați ai aceleiași societăți – SNT-C., societate unde activează și inculpații din prezenta cauză. Acordarea sumelor de bani de către martori pentru inculpații L. și B. este susținută de toate probele de la dosar și nu poate constitui infracțiunea de primire de foloase necuvenite: se cunoștea faptul că sumele de bani urmează a fi date de cei ce susțineau examenul (conform „obișnuinței”), sumele de bani au fost strânse atât înainte, cât și în timpul examinării sau la scurt timp după finalizarea examenului și e puțin probabil ca inculpatul B. să nu fi observat chiar momentele din sală când aceste sume se strângeau.
Cu referire la suma de bani primită de inculpatul B. de la inculpatul H. se constată că aceasta a fost regăsită, în exact același cuantum de 450 de lei și în cupiuri de câte 100 și 50 de lei, cu ocazia percheziției efectuată în locuința de serviciu a inculpatului B. C. G., potrivit procesului-verbal de percheziție încheiat în acest sens la data de 21.11.2012.
Referitor la cel de-al doilea act material al inculpatului B. C. G., reținem că acest inculpat, cu ocazia exercitării atribuțiilor de președinte al comisiilor de evaluare periodică din lunile septembrie-noiembrie 2012, organizate la centrul CENAFER B., a pretins, prin intermediul inculpatului L. L., sume de bani de la persoanele examinate în cadrul evaluărilor periodice ale lucrătorilor din structurile C., acesta din urmă procedând la strângerea sumei respective de la persoanele evaluate în datele de 19 și 20.11.2012, pe care a pregătit-o în vederea însușirii acesteia de către membrii comisie de evaluare, în cuantum de câte 750 de lei pentru fiecare din cei trei membri ai comisiei respective de examinare, alcătuită din inculpații B. C. G., L. L. și martorul R. C.. În acest sens a fost corect apreciată declarația inculpatului L. L., membru al comisiei prezidate de inculpatul B. C. G., în cursul lunii septembrie-octombrie 2012, cu ocazia unor examinări ale lucrătorilor cu funcții feroviare din structurile C. B. (acar, păzitor barieră și revizor ace), acesta din urmă a precizat celui dintâi, făcând aluzie la alte forme de examinare, că cei care „nu se simt cu ceva ar trebui picați imediat”. Că nu exista obligativitatea acordării acestor „protocoale” este un fapt indicat de majoritatea celor audiați, însă instanța constată că în cadrul acestei categorii profesionale s-au încetățenit niște obiceiuri care pot și au în timp repercusiuni grave asupra societății persoană vătămată.
Este de remarcat și replica inculpatului L. la afirmația inculpatului B. cu referire la examinarea mai veche, în sensul că „oamenii au salariile mici și nu au de unde să dea”, motiv pentru care inculpatul B. ar fi înăsprit imediat ulterior condițiile de examinare în continuarea desfășurării evaluărilor programate. Apoi, nu s-a indicat nicio presiune asupra inculpatului L. (chiar și inculpatul H.) în sensul de a se recunoaște o anumită faptă; de asemenea, nici martorii nu au indicat presiuni în sensul de a recunoaște un fapt negativ, ci din contră: se vorbește de o cutumă ce a fost evidențiată de organele judiciare.
Constatăm astfel că inculpatul L. L. a primit sume de bani de la persoanele evaluate cu ocazia fiecăreia din cele două serii evaluate la datele de 19 și 20.11.2012, fiind surprins la sfârșitul examinărilor respective având asupra sa, pregătite distinct, câte trei sume de câte 750 de lei fiecare, pentru a fi însușite de către președintele și fiecare din cei doi membri ai comisiei de examinare, respectiv inculpații B. C. G. și L. L. și martorul R. C.. Împrejurarea că suma de 750 lei nu a fost identificată asupra inculpatului B. G. C. nu are nicio relevanță în condițiile în care acesta cunoștea „obiceiul”, cu inculpatul H. de la care primise deja sume de bani nu s-a mai revăzut, astfel încât aștepta ca celălalt membru al comisiei – inculpatul L. – să procedeze în aceeași manieră, aspect care rezultă tocmai din neplata consumației la restaurantul Ceasu’ R..
Astfel, se constată că în după-amiaza zilei de 19.11.2012, imediat după sfârșitul celei de-a doua serii de examinare și după ce primise deja de la inculpatul H. L. suma de 450 de lei, cu ocazia servirii unei mese în restaurantul Ceasu’ R. din mun. B., inculpatul B. C. G. a acceptat plata consumației de către inculpatul L. L.. Inculpatul L. nu a precizat nici un moment de ce a plătit singur (din banii primiți) consumația și inculpatul B. nu a făcut-o. Această situație este interpretată în defavoarea icnulpatului B., cu atât mai mult cu cât susținerea sa în sensul că „a acceptat invitația la masă” venită din partea inculpatului L. nu este probată în nici un fel (fila 41 volum II instanță), nici măcar cu susținerile acestuia din urmă.
În ceea ce privește pe ambii inculpați B. C. G. și L. L., se constată că aceștia au fost trimiși în judecată și pentru aceea că ar fi înregistrat la evaluare și un candidat care nu s-a prezentat și, mai mult, unul dintre cei doi a lucrat pe calculator lucrarea în locul acestui candidat. Astfel, se constată că martora D. C., șef stație rezervă A.-I., a fost programată pentru susținerea evaluării periodice la data de 20.11.2012, în cea de-a doua . ziua respectivă de la orele 12,00. Datorită unor probleme în traficul feroviar martora nu a putut ajunge la examinare și astfel s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a mai da examenul la acel moment; cu toate acestea, martora a ajuns cu întârziere și a intrat în sala după sfârșitul examinării respective și în timp ce echipa de anchetă se afla deja la fața locului.
Prin urmare, deși cunoșteau în mod evident de imposibilitatea prezenței la examen a persoanei evaluate, astfel cum reiese din declarația inculpatului L. L., inculpații B. C. G. și L. L., în calitatea lor de președinte și respectiv membru al comisiei, au constatat că martora D. C. se afla prezentă cu acea ocazie în sala de examen și a susținut evaluarea respectivă pe care chiar a și promovat-o; această situație a fost validată formal, prin listarea și semnarea catalogului de evaluare. În realitate însă, subiectele au fost rezolvate de către alte persoane, printre care inculpatul L. L..
Chiar dacă persoana care a lipsit la începutul examinării era un angajat bine pregătit și acest fapt era cunoscut de membrii comisiei, ei nu aveau căderea necesară a aprecia acest lucru, chiar în detrimentul colegilor examinați care au fost prezenți la evaluare. Acest fapt trezește suspiciuni cu privire și la alte evaluări și notări ale acestor doi inculpați.
În ceea ce privește reținerea dispozițiilor art 13/2 din L 78/2000 se constată că prin promovarea examenului de către numita D. C. s-a obținut cu siguranță un avantaj pentru aceasta, care este atât de natură patrimonială cât și nepatrimonială; spunem aceasta întrucât aceste examinări sunt periodice și relevă cunoștințele în domeniu ale unei persoane, iar în raport de toate evaluările sale, inclusiv cea prezentă, se poate promova în grad. Prin urmare aceste dispoziții sunt corect reținute și nu se impune înlăturarea lor.
În drept, fapta inculpatului B. C. – G., expert în cadrul CENAFER și președintele comisiei de evaluare periodică a personalului cu responsabilități în siguranța feroviară, care, în două rânduri, a pretins și respectiv primit sume de bani de la personalul cu responsabilități în siguranța feroviară evaluat în cadrul examinărilor periodice din datele de 19 și 20.11.2012 organizate de CENAFER, prin intermediul instructorilor regionali de căi ferate L. L. (suma de 750 de lei) și respectiv H. L. (suma de 450 de lei), în scopul de a face acte contrare îndatoririlor de serviciu de președinte al comisiilor de evaluare a competențelor profesionale, în sensul înlesnirii promovării examinărilor prin indicarea unor răspunsuri posibil corecte și prin supravegherea superficială a disciplinei în sala de examen – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale).
Fapta aceluiași inculpat care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu a îndeplinit un act referitor la stabilirea prezenței martorei D. C. (șef stație rezervă A.-I.) la evaluarea periodică din data de 20.11.2012, atestând necorespunzător realității că aceasta a fost prezentă și a rezolvat testele respective, în realitate persoana lipsind de la examen și testele fiind soluționate de către alte persoane, falsificând în consecință catalogul de evaluare prin care s-a reținut prezența și promovarea evaluării respective, prin aceasta cauzând o tulburare însemnată angajatorului Compania Națională C. S.A. sub aspectul evaluării pregătirii profesionale a șefului respectiv de stație feroviară – întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal în concurs ideal cu o infracțiune fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. b) Cod penal.
Fapta învinuitului L. L., instructor regional în cadrul Companiei Naționale C. S.A. și membru în comisia de evaluare periodică a personalului cu responsabilități în siguranța feroviară, care, în patru rânduri, a primit sume de bani de la personalul cu responsabilități în siguranța feroviară evaluat în cadrul examinărilor periodice din datele de 19 și 20.11.2012 organizate de CENAFER, respectiv suma de 900 de lei de la persoane evaluate în prima . data de 19.11.2012, suma de 300 de lei de la persoane evaluate în a doua . data de 19.11.2012, suma de 950 de lei de la persoane evaluate în prima . data de 20.11.2012 și suma de 270 de lei de la persoane evaluate în a doua . data de 20.11.2012, în total suma de 2.420 de lei, în scopul de a face acte contrare îndatoririlor de serviciu de membru al comisiilor de evaluare a competențelor profesionale, în sensul înlesnirii promovării examinărilor prin indicarea unor răspunsuri posibil corecte și prin supravegherea superficială a disciplinei în sala de examen realizează elemente constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).
Fapta aceluiași inculpat L. L., care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu a îndeplinit un act referitor la stabilirea prezenței martorei D. C. (șef stație rezervă A.-I.) la evaluarea periodică din data de 20.11.2012, atestând necorespunzător realității că aceasta a fost prezentă și a rezolvat testele respective, în realitate persoana lipsind de la examen și testele fiind soluționate de chiar acest inculpat, falsificând în consecință catalogul de evaluare prin care s-a reținut prezența și promovarea evaluării respective, prin aceasta cauzând o tulburare însemnată angajatorului Compania Națională C. S.A. sub aspectul evaluării pregătirii profesionale a șefului respectiv de stație feroviară – întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal în concurs ideal cu o infracțiune fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. b) Cod penal.
Fapta învinuitului H. L., instructor regional în cadrul S.N.T.F.C. C. Călători și membru în comisia de evaluare periodică a personalului cu responsabilități în siguranța feroviară, care, în data de 19.11.2012, a sprijinit darea de către persoane evaluate cu acea ocazie a sumei de 450 de lei prin transmiterea directă a acestei sume către președintele comisiei de examinare – întrunește elemente constitutive ale complicității la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal (autori fiind persoane evaluate la data de 19.11.2012, orele 12,00, din cadrul S.N.T.F.C. C. Călători).
Pentru considerentele anterior expuse, constatând că nu a existat o înțelegere prealabilă între inculpații H. și B. în sensul sprijinirii acțiunii acestuia din urmă de luare de mită, ci prin acțiunile sale inculpatul H. a transmis doar sumele de bani către inculpatul B., se va dispune achitarea acestui din urmă inculpat pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită, probatoriul prezentat fiind insuficient pentru a dovedi această infracțiune.
Instanța constată că legea penală mai favorabilă în această cauză este legea veche ținând seama atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de noile reglementări care nu mai prevăd aplicarea dispozițiilor art 17 din L 78/2000; de asemenea, se constată că noua reglementare penală prevede obligativitatea acordării unor sporuri de pedeapsă, ceea ce este mai nefavorabil inculpaților față de vechea reglementare. Pentru considerentele anterior expuse, se constată că nu există alte încadrări juridice care ar putea fi reținute în cauză, solicitările formulate de inculpați nefiind întemeiate; instanța a apreciat în considerente motivele pentru care alte infracțiuni – cum este și cea de ”primire de foloase necuvenite” din vechea reglementare – nu se circumscriu stării de fapt indicate și reținute de instanță; s-a reținut astfel aceeași încadrare juridică de la momentul trimiterii în judecată, sens în care este nu se pot pronunța două soluții identice și, cu atât mai mult, diferite pentru aceeași stare de fapt. Totodată, instanța nu poate aprecia ca nesemnificativă din punct de vedere penal acțiunea supusă cercetării, ținând seama, pe de o parte, de importanța evidentă a testării la care se participa, iar pe de altă parte se are în vedere că nu pare a exista o apreciere corectă nici în prezent din partea celor cercetați cu privire la astfel de fapte.
La individualizarea judiciară a sancțiunilor ce se vor aplica inculpaților instanța va avea în vedere modalitatea și împrejurările în care s-au comis astfel de fapte, dar și elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpaților.
Constatăm că toți cei audiați în prezenta cauză au indicat o modalitate obișnuită de a se susține examenele în cadrul societății persoană vătămată, fiind indicată – fără a se identifica – realizarea unui ”protocol” de examinare și la alte testări, ”protocoale” la care ar participa atât cei examinați cât și examinatorii, examinările fiind privite ca modalități de întâlnire la care să participe atât cei examinați cât și cei care îi supraveghează. Acest fapt nu ar fi deloc nefiresc, în condițiile identificării unor evidente situații de colegialitate între examinați și examinatori; în condițiile în care cei examinați acoperă în integralitate cheltuielile cu ”protocolul” acesta iese din sfera unei simple și normale întâlniri, devenind un cadou oferit din cu totul alte considerente. Dacă acest ”cadou” are o consistență importantă, cum este și suma de peste 2.000 lei, nu se poate vorbi de un ”protocol” ce poate fi acceptat.
Apoi, este de remarcat faptul că despre modalitatea de abordare cel mai posibil s-a aflat de la o . alta, astfel că toată lumea a contribuit la fel la ”protocol”, aspect care este imposibil să fi scăpat inculpaților, inclusiv inculpatului B. care de altfel a și comunicat în precedent ce se întâmplă în cazul în care membrii comisiei nu primesc favoruri de la cei examinați, ceea ce este extrem de grav. Chiar dacă examinarea a fost una relaxată, în sensul că s-a mai putut ”discuta unul cu altul” și s-a mai cerut ajutorul membrilor comisiei, după cum au susținut martorii din lucrări, acest fapt nu ar fi fost neobișnui, iar din acest punct de vedere nici organul judiciar nu s-a sesizat, dacă acest ajutor ar fi fost unul dezinteresat – cum pentru unii dintre membrii comisiei a fost – inculpatul H.. Nu este de neglijat faptul că examinările la care inculpații au participat au în vedere verificarea unor cunoștințe teoretice cu privire la capacitatea profesională a celor chestionați, verificări care trebuie să fie corecte întrucât de ele depinde siguranța ultor altor persoane. Modalitatea derizorie în care se încearcă a se duce această examinare denotă faptul că nici unul dintre cei care a participat la această examinare, deși înțelege infracțiunea și încearcă să o acopere, nu înțelege importanța funcției pe care o deține.
Instanța are în vedere atitudinea procesuală manifestată de inculpați, prezența lor la jnudecată la feicare termen, dar și împrejurarea că și în prezsent aceștia sunt angajați ai societății persoană vătămată, societate care nu s-a simțit deloc prejudiciată prin fapta inculpaților, aspect care este, în opinia noastră, mai grav decât fapta în sine. Prejudiciul nu este doar de natură materială, iar pentru remedierea acestuia, de regulă, sunt necesare efectuarea de modificări ale schemelor de lucru și chiar reaprecieri ale altor comisii de evaluare, inclusiv – acolo unde este cazul – reluarea unor examinări. Toate aceste aspecte sunt apreciate de instanță, fiind evidente, chiar dacă persoana vătămată nu a înțeles să se constituie parte civilă.
Nici unul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale și se constată că această condamnare survine la o vârstă adultă, la care fiecare înțelege foarte bine atât fapta, cât și consecințele acesteia, existând, după cum susțin și referatele de evaluare, șanse sporite de a nu se relua un comportament de același tip.
Instanța are în vedere că inculpatul B. G. nu a recunoscut faptele decât parțial, respectiv în ceea ce privește pe numita D. C. și a negat, în ciuda tuturor probelor de la dosar, faptul că a primit de la inculpatul H. suma de bani și că aștepta ca și inculpatul L. să-i remită la rândul său suma de 750 lei. În acest sens sunt și declarațiile coinculpatului L. cu privire la examinări din trecut la care participase împreună cu inculpatul B., dar chiar depozițiile martorilor audiați care au susținut că sumele de bani date au privit membrii comisiei, iar lui H. i s-a spus în clar că sumele au fost date pentru șeful comisiei.
Inculpatul L. L. a recunoscut faptele comise, chiar dacă spre final a apreciat că nu se face vinovat în sensul legii penale, de comiterea acestora. Fapta sa este la fel de gravă ca a inculpatului B., iar în cazul său pare mai gravă și datorită faptului că a primit banii (la fel ca și inculpatul H.) de la examinați, atât pentru sine, cât și pentru șeful comisiei, intermediind și promovând astfel faptele. Instanța are însă în vedere atitudinea sa de recunoaștere a faptelor, aspect care presupune că a conștientizat gravitatea acestora, sens în care se vor reține față de acesta circumstanțe atenuante.
Inculpatul H. L. a recunoscut la rândul său comiterea faptei, aspect pozitiv pe care instanța îl va aprecia prin rețienrea de circusmtanțe atenunate. La stabilirea pedepsei se are în vedere pe de o parte că inițiativa participării la activitatea infracțională nu i-a aparținut, s-a insistat – după cum a susținut un martor – să primească sumele de bani pentru inculpatul B. – fapt care nu constituie o provocare, dar atenuează mult răspunderea sa penală. Fapta sa este mai gravă decât a celor examinați – pentru care procurorul a considerat că se impune aplicarea unei sancțiuni admnistrative – întrucât inculpatul era membru al comisiei de supraveghere a celor examinați. Inculpatul nu a reținut pentru sine nicio sumă de bani și nici nu a solicitat acest fapt, contribuția sa fiind apreciată mai grav, însă pe același palier juridic cu cea a celor examinați.
1.Așa fiind, în baza art 254 alin. 1 Cod penal 1968 rap. la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art 41 al 2 Cod penal -1968 și art. 5 Cod penal va condamna pe inculpatul B. C.-G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 al 1 lit a teza II, lit b Cod penal – 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal).
În baza art 248 Cod penal – 1968 cu raportare la art 13/2 din L 78/2000 cu aplic. art 5 Cod penal va condamna același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.
În baza art 289 alin. 1 Cod penal – 1968 cu aplic. art 5 Cod penal va condamna același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art 33 lit a, b Cod penal – 1968, art 34 lit b Cod penal - 1968, art 35 Cod penal - 1968 va dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 al 1 lit a teza II, lit b Cod penal – 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal).
Având în vedere infracțiunile ce au format obiectul cercetării, instanța consideră că pe durata pedepsei inculpatul este nedemn de exercitarea drepturilor electorale pasive prev de art. 64 lit a teza II, lit b Cod penal 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal ).
Pentru aceleași considerente avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, ținând seama de considerentele referatului de evaluare și de faptul că inculpatul este în continuare angajat al societății persoană vătămată, în baza art. 86/1 Cod penal – 1968 se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. conform programării ce va fi stabilită de acest serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art 86/3 al 3 Cod penal – 1968 se va impune inculpatului ca pe durata termenului stabilit potrivit art 86/2 Cod penal 1968 să nu participe la activități ce presupun supraveghere a examinării în orice domeniu.
Se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal - 1968, referitor la posibilitatea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Întrucât pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere, pedeapsa accesorie va urma aceeași cale potrivit art. 71 al 5 Cod penal -1968.
Se va constata că inculpatul B. C.-G. a fost reținut în cauză începând de la data de 20.11.2012, ora 23,50 și până la data de 21.11.2012, ora 20,30; măsura preventivă sub puterea căreia s-a aflat inculpatul – cea a obligării de a nu părăsi țara – nu a fost contestată de inculpat în termenul prevăzut de lege.
2. În baza art 254 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal – 1968 (4 acte materiale) și art 74 al 2 Cod penal – 1968, art 76 al 1 lit c și al 3 Cod penal – 1968 și art 5 Cod penal va condamna pe inculpatul L. L. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art 248 Cod penal – 1968 cu raportare la art 13/2 din L 78/2000 cu aplic. art 74 al 2 Cod penal – 1968, art 76 al 1 lit c Cod penal – 1968 și art 5 Cod penal va condamna același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În baza art 289 alin. 1 Cod penal – 1968, cu aplic art. 74 al 2 Cod penal - 1968, art. 76 al 1 lit e Cod penal – 1968, cu aplic. art 5 Cod penal va condamna același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.
Toate faptele fiind comise mai înainte de a fi judecat și condamnat pentru vreuna dintre ele, în baza art 33 lit a,b Cod penal – 1968, art 34 lit b Cod penal – 1968 se vor contopi pedepsele aplicate și se va dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Având în vedere infracțiunile ce au format obiectul cercetării, instanța consideră că pe durata pedepsei inculpatul este nedemn de exercitarea drepturilor electorale pasive prev de art. 64 lit a teza II, lit b Cod penal - 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal ).
Și în cazul acestui inculpat instanța va avea în vedere la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, atât considerentele ce au stat la baza stabilirii pedepsei, dar în special necesitatea ca și acest inculpat să fie în perioada următoare sub un control exercitat de o autoritate care să-i supravegheze comportamentul. Așa fiind, în baza art. 86/1 Cod penal – 1968 se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. conform programării ce va fi stabilită de acest serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art 86/3 al 3 Cod penal – 1968 va impune inculpatului ca pe durata termenului stabilit potrivit art 86/2 Cod penal - 1968 să nu participe la activități ce presupun supraveghere a examinării în orice domeniu.
Se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal - 1968, referitor la posibilitatea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Întrucât pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere, pedeapsa accesorie va urma aceeași cale potrivit art. 71 al 5 Cp-1968.
Se va constată că inculpatul L. L. a fost reținut în cauză începând de la data 20.11.2012, ora 22,30 și până la data de 21.11.2012, ora 20,00; nici măsura reținerii și nici cea a obligării de a nu părăsi țara sub puterea căreia inculpatul s-a aflat până la data de 18.02.2013 nu au fost contestate de inculpat.
3.în ceea ce-l privește pe inculpatul H. L., instanța va avea în vedere ca situația sa juridică să fie apropiată de cea a celor față de care s-a dispus o soluție cu caracter administrativ. Astfel, în baza art 26 Cod penal – 1968 rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal – 1968 cu aplic. art 74 al 2 Cod penal – 1968, art 76 al 1 lit e Cod penal – 1968 și art 5 Cod penal va condamna pe inculpatul H. L., pentru complicitate la infracțiunile de dare de mită la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
Se va atrage atenția inculpatului că în caz de neexecutare a sancțiunii aplicate pedeapsa aplicată se înlocuiește cu cea a închisorii.
În baza art 16 al 1 lit c Cod procedură penală se va dispune achitarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev de art rt. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal.
Se constată că persoana vătămată prin infracțiunea de abuz în serviciu – SNTCFR nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 254 alin. 3 Cod penal – 1968 se va dispune confiscarea de la inculpatul L. L. a sumei de 2.250 de lei și de la inculpatul B. C. G. suma de 450 de lei, sume ce au fost ridicate deja de la inculpați și aflate în prezent printre mijloacele materiale de probă conform proceselor verbale de la dosar – plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 3, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 4, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 5.
Se va dispune anularea mențiunii privind prezența martorei D. C. din catalogul întocmit la data de 20.11.2012 de către inculpatul B. C. G., derept efectg al infracțiunii de fals intelectual.
Se va constată că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 1, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 2, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 3, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 4, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 5 conform proceselor verbale de la fila 2-3 volum I dosar instanță.
De asemenea, următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: copii DVD – R marca Omega înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul B. sub nr PTBv/476 MS – 482 MS, 486 MS- 490 MS și 493 MS/2012 conform procesului verbal de la fila 4 volum I dosar instanță.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1.În baza art 254 alin. 1 Cod penal 1968 rap. la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art 41 al 2 Cod penal -1968 și art. 5 Cod penal condamnă inculpatul B. C.-G. - fiul lui P. și E., născut la data de 27.07.1970 în mun. C., jud. D., cu domiciliul Mun. C., .. 4, ., ., pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 al 1 lit a teza II, lit b Cod penal– 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal).
În baza art 248 Cod penal– 1968 cu raportare la art 13/2 din L 78/2000 cu aplic. art 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.
În baza art 289 alin. 1 Cod penal – 1968 cu aplic. art 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art 33 lit a,b Cod penal– 1968, art 34 lit b Cod penal- 1968, art 35 Cod penal- 1968 dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 al 1 lit a teza II, lit b Cod penal– 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal ).
Cu aplic art 71, 64 lit a teza II, lit b Cod penal - 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal).
În baza art. 86/1 Cod penal– 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. conform programării ce va fi stabilită de acest serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art 86/3 al 3 Cod penal– 1968 impune inculpatului ca pe durata termenului stabilit potrivit art 86/2 Cod penal - 1968 să nu participe la activități ce presupun supraveghere a examinării în orice domeniu.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal - 1968.
În baza art. 71 al 5 Cod penal -1968 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Constată că inculpatul B. C.-G. a fost reținut în cauză începând de la data de 20.11.2012, ora 23,50 și până la data de 21.11.2012, ora 20,30.
Constată că față de inculpat s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara prin ordonanța procurorului din data de 21.11.2012, măsură ce a încetat de drept la 18.02.2013.
2. În baza art 254 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal – 1968 (4 acte materiale) și art 74 al 2 Cod penal– 1968, art 76 al 1 lit c și al 3 Cod penal– 1968 și art 5 Cod penal condamnă inculpatul L. L. - fiul lui L. și J., născut la data de 27.03.1959 în mun. Miercurea C., jud. Harghita, cu domiciliul în Mun. S. G., Piața M. Viteazul, nr. 2, ., ., jud. C., pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art 248 Cod penal– 1968 cu raportare la art 13/2 din L 78/2000 cu aplic. art 74 al 2 Cod penal– 1968, art 76 al 1 lit c Cod penal– 1968 și art 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În baza art 289 alin. 1 Cod penal – 1968, cu aplic art. 74 al 2 Cp- 1968, art. 76 al 1 lit e Cod penal– 1968, cu aplic. art 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art 33 lit a,b Cod penal– 1968, art 34 lit b Cod penal– 1968 contopește pedepsele aplicate și dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Cu aplic art 71, 64 lit a teza II, lit b Cod penal - 1968 (cu corespondent în art 66 al 1 lit a,b Cod penal).
În baza art. 86/1 Cod penal– 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. conform programării ce va fi stabilită de acest serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art 86/3 al 3 Cod penal– 1968 impune inculpatului ca pe durata termenului stabilit potrivit art 86/2 Cod penal - 1968 să nu participe la activități ce presupun supraveghere a examinării în orice domeniu.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal - 1968.
În baza art 71 al 5 Cod penal -1968 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Constată că inculpatul L. L. a fost reținut în cauză începând de la data 20.11.2012, ora 22,30 și până la data de 21.11.2012, ora 20,00.
Constată că față de inculpat s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara prin ordonanța procurorului din data de 21.11.2012, măsură ce a încetat de drept la 18.02.2013.
3. În baza art 26 Cod penal – 1968 rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal – 1968 cu aplic. art 74 al 2 Cod penal– 1968, art 76 al 1 lit e Cod penal– 1968 și art 5 Cod penal condamnă inculpatul H. L. - fiul lui F. și E., născut la data de 03.08.1963 în orș. Teiuș, jud. A., cu domiciliul în orș. Teiuș, jud. A., ., ap. 7, CNP –_, pentru complicitate la infracțiunile de dare de mită la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art 63/1 Cod penal - 1968.
În baza art 16 al 1 lit c Cod procedură penală dispune achitarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal.
Constată că nu s-au formulat pretenții în cauză.
În baza art. 254 alin. 3 Cod penal– 1968 dispune confiscarea de la inculpatul L. L. a sumei de 2.250 de lei și de la inculpatul B. C. G. suma de 450 de lei, sume ce au fost ridicate deja de la inculpați și aflate în prezent în cadrul mijloacelor materiale de probă conform proceselor verbale de la dosar – plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 3, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 4, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 5.
Dispune anularea mențiunii privind prezența martorei D. C. din catalogul întocmit la data de 20.11.2012 de către inculpatul B. C. G..
Constată că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 1, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 2, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 3, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 4, plic sigilat cu sigiliul MI nr_ numerotat cu nr 5 conform proceselor verbale de la fila 2-3 volum I dosar instanță.
Constată că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: copii DVD – R marca Omega înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul B. sub nr PTBv/476 MS – 482 MS, 486 MS- 490 MS și 493 MS/2012 conform procesului verbal de la fila 4 volum I dosar instanță.
În baza art 274 Cod penal dispune obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: inculpații B. C. G. suma de 1.400 lei, inculpații L. L. și H. L. suma de câte 700 lei. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.07.2015.
Președinte,Grefier,
E. M. TartlerClaudia M. C.
Red EMT/29.07.2015
Dact CMC/29.07.2015
Ex 7
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 341/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 333/2015.... → |
|---|
