Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-10-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 368/ CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 28.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. D. - judecător
Grefier I. T. P.
Cu participare PROCUROR: C. U.- P. de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării contestației formulată de petentul condamnat C. C. N. împotriva sentinței penale nr. 1489/02.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. .
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28.10.2015.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1489/02.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ s-a dispus:
În temeiul 587 alin. 1 C.proc pen rap. la art. 59 C.pen din 1969, cu aplicarea art. 5 din C.pen, respinge propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului C., privind pe condamnatul C. C. N., fiul lui I. și V., născut la data de 20.03.1981, CNP_, deținut in Penitenciarul C., din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 1676/2009 a Judecătoriei B., mandat de executare nr.2184/2010.
În temeiul art.587 alin.2 Cod procedură penală, fixează termen pentru reînnoirea propunerii la data de 01.12.2015.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Persoana condamnată C. C. N. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 1676/2009 a Judecătoriei B., mandat de executare nr.2184/2010.
Din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către Comisie rezultă că deținutul- condamnat a început executarea pedepsei la data de 13.12.2008, iar aceasta urmează să expire la data de 12.12.2018. Până la data încheierii procesului-verbal acesta a executat 2535 zile ( 2433 zile executate efectiv și 102 zile câștigate în baza muncii prestate), fracția din pedeapsă necesară a fi executată pentru liberarea condiționată fiind de 2434 zile, astfel că această condiție este îndeplinită la momentul soluționării cererii.
Potrivit procesului verbal nr. 368 întocmit la data de 11.08.2015 de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare petentul a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, și îndeplinește prevederile legale.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.pen. din 1969 (apreciate în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art.15 al.2 din Constituție, ca fiind mai favorabile față de prevederile art.100 C.pen. din 2014, care impune instanței a verifica îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare), condamnatul poate fi liberat condiționat dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Instanța a învederat că liberarea condiționată nu reprezintă un drept al celui condamnat, ci o vocație recunoscută condamnatului, dacă instanța își formează convingerea ca reeducarea condamnatului se poate obține fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar, regula în procesul penal constituind-o executarea efectivă și integrală a sancțiunii; în cazuri deosebite, în care alături de o anumită durată a pedepsei ce se impune a fi executată, condamnatul a dat dovezi în sensul că poate fi reintegrat social anterior executării pedepsei, se poate dispune punerea sa în libertate condiționată. Prin urmare, această instituție nu este reglementată de lege ca un drept absolut de care condamnatul beneficiază la îndeplinirea fracției; dimpotrivă liberarea are un caracter de excepție înainte de expirarea duratei executării.
În speță s-a constatat că într-adevăr condamnatul a adoptat un comportament parțial conformist la mediul penitenciar, fiind recompensat pentru acest lucru de 7 ori, însă participarea la programele de educație și asistență deși există, ea nu a reprezentat o constantă în perioada de detenție, dobândind frecvență mare în perioada ce precedă termenul de împlinire a fracției ce dă vocație aplicării instituției liberării condiționate. S-a mai constatat de asemenea că participarea la astfel de activități este marcată de o lipsă de interes din partea deținutului, care nu se remarcă printr-o implicare deosebită.
Comportamentul condamnatului a fost nuanțat și cu acțiuni ce au necesitat aplicarea de sancțiuni, în număr de 4, ceea ce denotă un dezinteres față de reguli, ceea ce nu îl recomandă la acest moment pentru liberare, neputându-se trage concluzia că scopul în vederea căruia pedeapsa a fost aplicată se consideră că a fost atins și că s-ar putea ca acesta să beneficieze de reinserție socială prin liberarea condiționată înainte de executarea pedepsei. Atitudinea dezinteresată a deținutului față de propria dezvoltare educativă și comportamentală rezultă și din evaluarea psihologică făcută de comisia din Penitenciar în cuprinsul căreia se remarcă o poziție neutră. Astfel, fără a se remarca pozitiv sau negativ deținutul apare ca având un comportament „deși evaluările psihologice anterioare au reliefat faptul că numitul este o persoană introvertită, influențabilă, labilă emoțional și iritabilă, pe perioada amânării nu au fost identificate manifestări psihocomportamentale dezadaptative evidente”, ceea ce nu înseamnă că sus numitul și-a revizuit atitudinea anterior consemnată, aspecte cu privire la care deținutul ar trebui să reflecteze mai mult, în vederea corectării comportamentului său. De asemenea, s-a constatat că deținutul nu apare ca preocupat de dobândirea unor aptitudini profesionale, acesta neavând nici un fel de calificare care să îi permită asigurarea traiului în libertate.
Coroborând acest aspect cu antecedentele penale ale deținutului care a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni contra patrimoniului, instanța și-a format convingerea în sensul că persoana condamnată nu este pregătită să fie pusă în libertate. Reinserția socială presupune însușirea de către deținut până la reflex a acelor valori care guvernează societatea, cu prioritate respectarea regulilor de conviețuire socială și asigurarea traiului prin muncă și mijloace oneste, or acest lucru nu a fost dovedit cu privire la persoana deținutului.
Ținând cont de toate elementele analizate mai sus, instanța a concluzionat că la acest moment nu sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea condiționată prevăzute de art. 59 C.pen. 1968, astfel că a respins propunerea de liberare condiționată formulată în cauză și a fixat termen în vederea reînnoirii propunerii la data de 01.12.2015, termen cu privire la care instanța a apreciat că este rezonabil și adecvat permițându-i condamnatului să facă dovada însușirii recomandărilor de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație în termen legal condamnatul C. C. N. solicitând punerea în libertate condiționată astfel cum a opinat și comisia locului de deținere.
În calea de atac, contestatorul condamnat a depus înscrisuri în circumstanțiere.
Examinând cauza Tribunalul constată următoarele:
Liberarea condiționată reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor condamnate care, după executarea unei fracții anume prevăzute de lege, au dat dovezi temeinice în sensul că reinserția socială a celui condamnat se poate realiza mai devreme decât durata efectivă a pedepsei.
Dovezile temeinice la care face referire legiuitorul în art. 59 Cod penal anterior sunt reprezentate de: conduita condamnatului în timpul executării pedepsei, posibilitățile de reinserție socială și familială, antecedența penală etc. Simpla împlinire a termenului prevăzut de legiuitor nu dă dreptul automat la liberare condiționată, ci creează doar o vocație celui condamnat; regula în procesul penal o reprezintă executarea efectivă, zi la zi, a pedepsei aplicate și doar excepțional se poate dispune liberarea condiționată anterior datei la care pedeapsa s-ar împlini.
Din caracterizarea depusă la dosar constatăm că pe durata detenției condamnatul C. C. N. a manifestat un comportament oscilant cu recompense dar și cu sancțiuni, a desfășurat activități lucrative, considerându-i-se ca executate ca urmare a muncii prestate un număr de 102 zile, dar nu a participat cu interes la programe sau activități educative, însă până în prezent deținutul nu are nici o calificare profesională, aspect foarte important față de fapta penală pentru care este condamnat și pentru care s-a aflat în stare de recidivă .
Așadar se constată că nu s-a evidențiat un interes al acestuia pentru participare la programele tematice și educaționale având ca scop inclusiv reducerea riscului privind reluarea comportamentului infracțional, având în vedere că pedeapsa în executarea căreia se află i s-a aplicat pentru o infracțiune complexă contra patrimoniului și contra persoanei, în condițiile în care persoana condamnată nu se află la un prim impact cu rigorile legii penale, suferind în trecut o condamnare cu suspendare condiționată pentru infracțiuni contra patrimoniului. Reluând comportamentul infracțional se desprinde faptul că acesta nu s-a reeducat în spiritul respectului față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială ignorând clemența ce i-a fost acordată anterior de judecător.
Așa fiind, temeinic și legal, prima instanță a apreciat că, față de deținutul C. C. N. este în continuare oportună amânarea liberării, fiind necesar ca acesta să facă dovada însușirii recomandărilor instanței de judecată pentru formarea convingerii că atitudinea sa față de valorile sociale ocrotite de lege s-a modificat, termenul fixat pentru înnoirea propunerii sau cererii de liberare condiționată astfel cum a fost stabilit de judecătorul primei instanțe satisfăcând scopul de reeducare urmărit .
Pentru aceste considerente, se va dispune potrivit art. 425/1 al.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală respingerea ca nefondată a contestației promovată de condamnatul C. C. N., cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 274, 275 Cod procedură penală relativ la cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul condamnat C. C. N. împotriva sentinței penale nr. 1489/02.09.2015 a Judecătoriei B., sentință pe care o menține.
În baza art. 274 Cod procedură penală onorairul de 130 lei al avocatului din oficiu U. M. C. desemnat pentru contestator se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.
Președinte, Grefier,
M. G. D. I. T. P.
Red. MGD /26.11.2015
Tehnored.Itp/26.11.2015
5 ex.
Jud. fond.M.T.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 211/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 372/2015.... → |
|---|
