Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-04-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.109/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 03.04.2015
PREȘEDINTE: D. M. G. - judecător
GREFIER: C. A. – E.
Cu participarea PROCURORULUI: I. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul L. B. A. împotriva încheierii de ședință din data de 27.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat L. B. A. (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat desemnat din oficiu L. A..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat L. B. A. care arată că este de acord ca asistența juridică în cauză să-i fie asigurată de avocatul desemnat din oficiu, avocat cu care a luat legătura.
Întrebat fiind contestatorul inculpat arată că își menține contestația formulată.
Avocatul contestatorului inculpat și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul contestatorului inculpat solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și rejudecând să se dispună admiterea cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Solicită a se avea în vedere faptul că raportat la gradul de pericol social al faptei cu care instanța este în prezenta cauză sesizată, apreciază că nu se mai impune menținerea arestului preventiv a inculpatului, chiar dacă acesta este recidivist, acesta nu reprezintă un motiv suficient pentru a determina instanța de judecată să mențină starea de arest preventiv a unei persoane în lipsa și a altor temeiuri care să justifice această măsură cu caracter excepțional. Solicită a se avea în vedere principiul general stabilit de CEDO respectiv că arestul preventiv trebuie să aibă un caracter excepțional starea de libertate fiind acea stare normală, iar detenția nu trebuie să se prelungească dincolo de limita rezonabilului, independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Apreciază că în vederea bunei desfășurări a procesului penal este suficientă și măsura arestului la domiciliu, astfel că din datele existente la dosarul cauzei nu există suspiciuni că inculpatul s-ar putea sustrage judecății ori ar putea săvârșii o nou infracțiune. Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea contestației și rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea contestației formulate ca fiind neîntemeiată, în opinia sa de la data luării măsurii arestului preventiv până în prezent nu au intervenit modificări cu privire la împrejurările avute în vedere la dispunerea acesteia. Consideră că nu a fost depășită o durată rezonabilă a măsuri arestului preventiv raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului care, așa cum se reține în actul de sesizare al instanței, a săvârșit o faptă de ultraj într-un loc public, asupra unei persoane aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu și purtând însemnele instituției din care face parte. De asemenea solicită a se avea în vedere antecedentele penale ale inculpatului care, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, a fost anterior condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care au presupus violență, respectiv tâlhărie și tentativă de omor, fiind liberat condiționat la data de 20.05.2014, astfel că solicită respingerea contestației formulate și a se menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Contestatorul inculpat L. B. A., având ultimul cuvânt, arată că se află de patru luni în arest preventiv, că nu i s-a întocmit nici un raport și nu i s-a aplicat nici o sancțiune disciplinară. Mai arată că are o anumită vârstă, că are o familie, are un copil minor, că nu a fost de sărbători acasă și vrea să fie de aceste sărbători alături de copilul său. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar și arată că se ca prezenta la toate solicitările.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea ședinței publice din data de 27.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 14 s-a dispus:
În baza art. 242 alin.2 Cod Procedura Penala respinge cererea formulată de inculpatul
L.-B. A., fiul lui - și B., născut la data de 19.05.1985, în ., domiciliat în ., jud. B., posesor al C.I. ., nr._, CNP_ de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2015 inculpatul L.-B. A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că probele administrate în cauză până la acest moment nu se coroborează cu declarațiile date de persoana vătămată și că prin luarea unei alte măsuri preventive ar avea posibilitatea de a finaliza lucrările la casa unde urmează a locui împreună cu copilul său minor.
Analizând actele si lucrările dosarului dar și cererea formulată, instanța a retinut:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.-B. A. , pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
În rechizitoriu s-a reținut că, în data de 11.11.2014, în jurul orelor 19:50, inculpatul L. B. A. a lovit-o cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată V. C. H., agent de poliție în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi B., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în timp ce executa serviciul de patrulare în trenul Regio nr. 3533, între stațiile B. și Stupini, cauzându-i acestuia leziuni traumatice pentru care necesită 5 – 6 zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 11.11.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 1 C.pen.
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 12.11.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen. și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de L.-B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1și 4 C.pen. cu referire la art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 12.11.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspectul L.-B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1și 4 C.pen. cu referire la art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
Prin ordonanța din data de 12.11.2014, inculpatul L.-B. A., a fost reținut pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 12.11.2014, ora 15.50, până în data de 13.11.2014, ora 15.50 .
Prin încheierea nr. 116 din 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile față de inculpatul L.-B. A., începând cu data de 13.11.2014 până în data de 12.12.2014, inclusiv.
Prin încheierea Judecătorului de Cameră preliminară din data de 28.11.2014 în baza art. 207 alin. 2 Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului L.-B. A., iar în baza art. 207 al. 4 Cpp măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută.
Prin încheierea Judecătorului de cameră preliminară din data de 22.12.2014 în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.-B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul L.-B. A..
Prin încheierile din ședințele publice din datele de 29.01.2015 și 12.03.2015 instanța a constat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, măsura arestării preventive fiind menținută.
De assemenea în cauză au fost audiați până la acest moment inculpatul, persoana vătămată și martorii P. R. C., N. G., Bășa G., Ianko G., S. G., urmând ca la termenul următor de judecată stabilit pentru data de 09.04.2015 să fie audiate în calitate de martori numitele C. A. R. și C. M. C., concubina inculpatului și verișoara acesteia care îl însoțeau pe inculpat la momentul incidentului.
La acest moment procesual, instanța investită cu soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, a analizat incidența în cauză a dispozițiilor art. 242 alin 2 Cod de procedură penală.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod de procedură penală.
Instanța a constatat raportat la actele dosarului de urmărire penală că împrejurările concrete ale cauzei au fost corect reținute la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă și că de la acest moment nu au intervenit modificări care să conducă la concluzia că se impune luarea unei măsuri preventive mai ușoare.
Astfel, instanța a avut în vedere circumstanțele în care se susține că ar fi fost săvârșită infracțiunea de ultraj, respectiv într-un loc public, asupra unei persoane aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu, purtând însemnele instituției in care face parte.
În continuare, instanța a reținut că inculpatul este multirecidivist fiind anterior condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care au presupus violența ( tâlhărie și tentativă de omor), acesta fiind liberat condiționat la data de 20.05.2014 astfel că raportat la acestea consideră că inculpatul nu prezintă suficiente garanții că lăsat în libertate nu își va relua comportamentul infracțional.
Instanța a considerat că în cauză, în prezent, nu se impune înlocuirea arestării măsurii preventive care este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, cu o măsură mai ușoară, în speță, cea a controlului judiciar sau arestului la domiciliu.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța a considerat că la acest moment procesual o măsură alternativă arestării preventive nu este în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care la termenul următor de judecată urmează a fi audiate în calitate de martor persoane apropiate acestuia respectiv concubina sa și verișoara acesteia, astfel că în baza art. 242 alin. 2 C.pr.pen. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat contestație inculpatul L. B. A. care a solicitat admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată în fața primei instanțe.
Contestația formulată de inculpatul contestator L. B. A. nu este întemeiată și urmează să fie respinsă pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev de art. 202 alin 1 Cod procedură penală.
Față de dispozițiile sus citate, analizând cererea, se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în continuare, nu există împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii și, până la acest moment, dat fiind intervalul de timp scurs, nu au intervenit modificări care să conducă la concluzia că se impune luarea unei măsuri preventive mai ușoare.
La acest moment procesual situat înspre finalul cercetării judecătorești și înainte de audierea unor martori ce sunt persoane apropiate inculpatului, măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod de procedură penală.
Totodată o măsură preventivă mai ușoară nu este de natură să înlăture pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere circumstanțele în care se susține că ar fi fost săvârșită infracțiunea, respectiv într-un loc public, asupra unei persoane aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu, purtând însemnele instituției in care face parte și în condițiile în care inculpatul a fost eliberat condiționat din penitenciar în data de 20.05.2014, din fișa de cazier judiciar a acestuia reieșind că acesta prezintă multiple antecedente penale fiind anterior condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care au presupus violența ( tâlhărie și tentativă de omor). Aceste circumstanțe personale reflectă perseverență infracțională astfel că raportat la împrejurările evidențiate, inculpatul nu prezintă suficiente garanții că lăsat în libertate nu își va relua comportamentul infracțional.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de inculpatul L. B. A. împotriva încheierii ședinței publice din data de 27.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal cu nr._ 14, pe care o va menține ca legală și temeinică.
Cu aplicarea art. 272 și 275 al. 2 Cod de procedură penală în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul inculpat L. B. A. împotriva încheierii ședinței publice din data de 27.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal cu nr._ 14, încheiere pe care o menține .
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul de 100 lei al avocatului din oficiu L. A. desemnat pentru contestator se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M.-G. C. A.-E.
Red. D.M.G./ 20.04.2015
Dact.A.C./ 20.04.2015 - 4 ex.
Jud.fond. B. L./30.03.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 104/2015.... | Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul... → |
|---|
