Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-02-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.27/S
SEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.02.2015
PREȘEDINTE: T. E. M. - judecător
GREFIER: C. A.- E.
Cu participarea procurorului – U. C. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpatul T. M. trimis în judecată pentru săvârșirea:
- infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 al. Cod penal raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal (16 acte materiale);
- infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 297 al. 1 Cod penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal (16 acte materiale);
- ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2015 și 02.02.2015.
TRIBUNALUL,
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din data de 30 iunie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M., fiul lui R. și P., ns. la data de 18.10.1958 în ., cu domiciliul în mun. București, sector 1, ., nr. 6-8, ., ap. 78, CNP -_, pentru:
- infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale);
- infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale).
La primul termen de judecată inculpatul, asistat fiind de avocat, a solicitat ca prezenta cauză să se deruleze în procedura simplificată prev de art 274 al 4 Cpp. Instanța a procedat la audierea inculpatului care a precizat, cu referire la unele dintre fapte – cele care s-au comis în datele de 26.02.2014 și 26.03.2014 – că s-au comis în modalitatea indicată în actul de sesizare. În ceea ce privește faptele comise la data de 25.02.2014, inculpatul a învederat că s-a simțit provocat de atitudinea investigatorilor călători frauduloși, în sensul că inițial aceștia i-ar fi oferit sume de bani mai mici – de 2, 3 lei, pentru ca ulterior, după ce s-a oferit o sumă mai mare, să accepte banii cu titlu de „mită”. De asemenea inculpatul a precizat că au existat persoane interesate de atitudinea sa la locul de muncă, care i-ar fi urmărit special activitatea și chiar ar fi solicitat investigatorilor, la momentul acceptării sumelor de bani primite de la aceștia, să aibă în vedere că mai are puțin până la pensionare, că are și el copii de aceeași vârstă cu investigatorii. Cu referire la faptele din data de 25 februarie 2014 se constată că inculpatul nu a negat primirea banilor și încălcarea atribuțiilor de serviciu, însă a invocat aspecte care pot fi apreciate atât cu privire la probe cât și cu privire la procedura derulată. De asemenea, inculpatul nu a contestat legalitatea probațiunii.
Având în vedere cele precizate de inculpat în declarația oferită instanței, constatând că, deși există o recunoaște a faptelor, se invocă aspecte procedurale care pot influența soluționarea cauzei, s-a procedat la administrarea probelor în procedura obișnuită, fiind astfel audiate persoanele – călători frauduloși, care au participat la investigarea cauzei.
Analizând probațiunea administrată în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății, respectiv: procesele-verbale ale investigatorilor autorizați în cauză, procesele-verbale privind redarea situației reținute în mediul ambiental, procesele-verbale privind identificarea făptuitorului, precum și procesele-verbale privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru data și ruta respectivă fiind indicate astfel procesele verbale din datele de 25.02.2014, 26.02.2014, convorbiri telefonice din data de 26.07.2012, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarațiile inculpatului și ale investigatorilor/călători frauduloși, instanța reține următoarea stare de fapt:
S. Națională de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.Ă. este persoana juridica romana, cu capital de stat, care desfășoară activitate în interes național în scopul realizării transportului feroviar public de călători, având caracter de serviciu public social, potrivit art. 2 alin. 2, art 4, art. 9, art. 15 alin. 2 din H.G. nr. 584/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române - C.F.R. Călători și art. 2, art. 5, art. 6 din Statutul societății, anexă a H.G. nr. 584/1998. Prin urmare S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A este o persoană juridică de interes public, cu capital integral de stat și orice persoană care exercită atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia are calitatea de funcționar public, în sensul art. 175 alin. 1, lit. c) Cod penal.
Astfel, personalul de tren, format din șef tren și conductor tren, alcătuind partida trenului, au ca atribuții de serviciu: la . și notează în registrul special finanțat, sub semnătură, sumele de bani personali pe care îi deține, solicitând consemnarea acestora în carnetul de activitate de către șeful de tură comanda personalului de tren; nu se admit diferențe în plus sau în minus față de banii declarați în carentul de activitate la . de motivul invocat; să trateze călătorii constatați în tren fără legitimații de călătorie sau cu legitimație de călătorie incompletă, să verifice identitatea titularilor de legitimații nominale, să verifice legitimațiile de călătorie să fie valabile la trenul, clasa și data respectivă; revizia legitimațiilor de călătorie să se facă imediat după plecarea trenului din stația de formare sau stația din parcurs; să patruleze permanent prin sectorul său de activitate pentru a verifica și trata toți călătorii care urcă în tren din toate punctele prevăzute cu oprirea trenului și pentru a sesiza cu ușurință pătrunderea în sector a unui călător fraudulos provenind din sectoarele adiacente deservite de ceilalți conductori; solicită sprijin organelor de poliție din tren sau la prima stație cu post de poliție TF pentru identificarea călătorilor ce trebuie tratați pentru nereguli de la normele de transport; se preocupă permanent de creșterea veniturilor la calea ferată; pentru orice neregulă, precum afluența de călători, greutăți întâmpinate în colaborarea cu organele de poliție TF referitoare la predarea călătorilor frauduloși care nu pot fi identificați, face raport de eveniment și îl înaintează spre înregistrare șefului de tură de la comanda proprie sau din parcurs. De asemenea, persoanele din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. care ocupă funcții de conductor tren și șef tren, au atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor, potrivit art. 4 și 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, fiind astfel aplicabile disp. art. 7 lit. c) din Legea 78/2000.
Prezenta cauză a avut ca mod de sesizare procesul-verbal din data de 17.03.2011, sub nr. 520/P/2011, încheiat de organele poliției judiciare din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi B. din cadrul Direcției Poliției Transporturi a Inspectoratului General al Poliției Române, în cauză fiind efectuate cercetări privind o faptă de luare de mită din data de 17.03.2011, reținută în sarcina numitului I. V., conductor tren în cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.A., prin rezoluția procurorului dată în cauză la data de 08.06.2011 dispunându-se începerea urmăririi penale în acest sens. Întrucât s-a constatat că astfel de fapte săvârșite de personalul din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. au o frecvență cu totul deosebită reprezentând un fenomen generalizat de corupție în sânul societății comerciale naționale în cadrul activității de verificare a documentelor de călătorie, în acest sens s-a avut în vedere ansamblul situației de fapt ce rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză, în special datele și informațiile puse la dispoziție de către investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, situațiile reținute privind comunicările în mediul ambiental și telefonic interceptate și înregistrate în cauză, precum și denunțurile formulate și declarațiile persoanelor ascultate în cauza disjunsă. În acest sens, observând probele de la dosar se constată că în mod corect procurorul de caz a dispus folosirea în cauză a unor investigatori sub acoperire, autorizare dată în condițiile art. 224 -244 din Codul de procedură penală, fiind motivată și cuprinzând toate mențiunile prevăzute în art. 244 alin. 4.”.
Măsura introducerii investigatorilor sub acoperire a fost luată în mod progresiv de către procuror, fără a se urmări în mod nejustificat vreo anume persoană, având inițial ca temei de fapt existența unor indicii temeinice și concrete constând în numărul mare de fapte similare de luare de mită depistate într-o anume perioadă de timp, dar în special fenomenul generalizat.
Observând datele de la dosar se constată că sunt satisfăcute și exigențele CEDO, constatându-se că nu se poate vorbi de vreo provocare din partea agentului constatator. Se constată astfel, urmare a analizării coroborate a tuturor probelor, că situația de provocare invocată de inculpat constituie în fapt o greșită înțelegere de către acesta a acțiunii al cărei autor a fost, apreciind în mod eronat că a fost victima unui denunț făcut de o persoană despre care apreciază că-i dorește răul. „Răul” la care face referire inculpatul este creat de însăși atitudinea sa, principala de care inculpatul ar fi trebuit să fie nemulțumit; „răul”, după cum îl numește inculpatul, nu a fost creat doar acestuia, ci unui număr mare dintre colegii săi care ar proceda în aceeași manieră. Instanța înțelege că, în fapt, inculpatul este nemulțumit de faptul că a fost identificat de către organele de poliție și nu se aștepta ca persoanele care l-au investigat în activitate, la fel ca și pe colegii săi, să fie lucrători de poliție. Inculpatul a recunoscut că inițial i s-a oferit suma de 2-3 sau 5 lei de la fiecare investigator însă ar fi refuzat aceasta afirmând că „nu este suficient pentru emiterea unui bilet de călătorie”, ar fi spus investigatorilor „să coboare la prima stație”, unii „au forțat” oferind suma de câte 10 lei, iar alții „s-ar fi dus spre ușă; ceilalți au rămas și i-au determinat și pe ceilalți să rămână în tren”. Inculpatul susține că în final „a luat acei bani pentru că se apropia stația Predeal”; a mai susținut că a avut discuții cu investigatorii mai înainte ca aceștia să urce în tren, le-a spus „că este în pragul pensionării și să nu facă un pustiu de bine să-l bage în pușcărie, că are copii de seama lor”. Inculpatul a declarat că „era conștient că face un abuz însă a fost impresionat de faptul că acele fete sunt navetiste, că au un salariu mic”. În finalul declarației (fila 147-148 dosar instanță) inculpatul, recunoscând fără rezerve faptele care s-au reținut în sarcina sa în perioada 26 februarie 2014 și 26 martie 2014), arată că nu îi stă în caracter să procedeze în acest fel, că a avut un comportament ireproșabil în toată perioada cât a lucrat la societatea parte vătămată.
Inculpatul a mai susținut că a considerat că a fost provocat datorită unor întâmplări petrecute în 2010 când ar fi fost investigat abuziv de către un lucrător de poliție.
Datorită acestor aspecte, pentru a verifica susținerile inculpatului care, reamintim, nu a negat faptele însă a perceput acțiunea organelor judiciare ca fiind un abuz – aspect pe care îl vom analiza ulterior, s-a procedat la audierea investigatorilor cu identitate reală. Urmare administrării acestor probatorii, instanța reține că dat fiind numărul mare al acțiunilor la care au participat acești investigatori, au existat aspecte care susțin într-o oarecare măsură aprecierile inculpatului, însă nu în sensul unei provocări astfel cum este înțeleasă de cel acuzat. Instanța are în vedere gradul de înțelegere al inculpatului cu privire la noțiunea de „provocare” (astfel cum a și arătat apărătorul inculpatului la momentul solicitării aplicării procedurii simplificate) care nu este diferit de cel comun în astfel de cazuri, constându-se că există evidente nemulțumiri din partea celui anchetat referitor la situația juridică în care se găsește, apreciind – în mod ușuratic – că faptele comise nu sunt atât de grave, tocmai datorită – cum corect a reținut procurorul de caz – perpetuării unor obiceiuri care au determinat ca acțiunea „nașului” de tren care primește bani - ca să lase „călătorul să circule” la un preț inferior - este un fapt obișnuit. Tocmai de aceea un astfel de comportament este necesar a fi sancționat, astfel încât inculpatul să înțeleagă nu doar că a greșit și că nimeni nu are ceva personal cu el, ci că atitudinea adoptată – cel mai probabil și în alte cazuri – este greșită, trebuie modificată și adaptată unor norme de conviețuire socială legale. Că acest fapt se produce, așa cum spune și inculpatul, aproape de vârsta pensionării, pune problema posibilității de schimbare a comportamentului infracțional, care, prin procedura prezentă, este posibil să fie realizată. Instanța reține că inculpatul, chiar la ultimul cuvânt a reiterat accepțiunea sa privind acțiunea și noțiunea de „provocare”, recunoaște însă faptele și nu a contestat probatoriul de la urmărire penală.
Procedând la audierea investigatorilor, așa cum anterior am arătat, se constată că există anumite aspecte care susțin parte din acțiunile descrise de inculpat, însă nu în sensul unei provocări din partea agentului constatator. Aceste aspecte sunt privite și prin prisma faptului că dosarul prezent provine dintr-o cauză mai amplă, cu persoane care ar fi comis fapte similare, în cadrul probațiunii au fost folosiți de cele mai multe ori aceeași investigatori cu identitate reală, motiv pentru care rechizitoriul cuprinde doar elementele esențiale ale cauzei, fiind eliminate, în mod obiectiv, elemente apreciate neesențiale, dar care pot fi apreciate la individualizarea unei pedepse, întocmai ca și alte aspecte care țin de activitatea în ansamblu a celui cercetat la locul de muncă. Tocmai din acest motiv, al multitudinii de fapte investigate, al tipicității acțiunii de investigație, se constată că există unele neconcordanțe în cuprinsul proceselor verbale întocmite de investigatorii sub acoperire cu referire la orele între care s-au efectuat acțiunile de cercetare penală: a se vedea în acest sens procesul verbal (fila 97 dosar u.p.) din data de 25.02.2014 unde la punctul 3 se indică ora 11.50 ca fiind cea la care ar fi fost surprins inculpatul, însă la finalul procesului verbal se omite a se trece această oră, fiind evidentă eroarea materială – datorată numărului mare de investigații derulate în cauză.
Totodată, faptul că între investigatorii cu identitate reală și inculpat au loc discuții legate, cel mai probabil, de modul de călătorie, rezultă și din cuprinsul proceselor verbale întocmite urmare a redării în formă scrisă a înregistrărilor din mediul ambiental – fila 107, 125, 142 dosar u.p.
Investigatorii sub acoperire au declarat instanței:
- S. R.: „am dat e înțeles acestuia că nu avem bilete de călătorie, am strâns cu toții banii, câte 10 lei și i-am înmânat acestuia, a primit banii, fiind foarte mulțumit e suma primită (…) Nu am insistat ca inculpatul să ia suma de bani. Nu îmi aduc aminte cu exactitate dacă vreunul dintre investigatori a spus vreo motivație cu privire la faptul că se dau bani și nu s-a cumpărat bilet (…) Inculpatul nu ne-a spus că există posibilitatea să taie bilet în tren sau cât costă. Nu am solicitat bilet nici eu nici ceilalți (…) Întrucât au fost multe activități de cercetare desfășurate cu privire la mai multe persoane nu îmi amintesc dacă am avut discuții și ce discuții am avut cu aceștia (…) NU-mi amintesc dacă inculpatul ne-a comunicat aspecte privind persoana sa, nu am intrat în discuții, în detaliu”.
- I. G.: „am urcat în tren într-un compartiment…din câte îmi amintesc cu plecare din B. spre S. sau invers, însă nu mai rețin cu exactitate. Am participat la mai multe astfel de acțiuni timp de aproximativ două luni și jumătate (…) i-am spus că nu avem și l-am întrebat dacă nu ne putem înțelege în alt sens ca să nu se aplice o amendă întrucât ni se comunica de regulă de șeful de tren că amenzile sunt mari (în cele mai multe cazuri însă erau de acord ca noi să circulăm fără bilet. Ne-a solicitat la fiecare să înmânăm o sumă de bani, cât considerăm necesar, lucru pe care l-am și făcut, acesta a primit de la fiecare investigator o sumă de bani, cu care la sfârșit și-a mângâiat barba”. Martorul își amintește de doar două situații în care a participat la investigarea inculpatului, investigații care au fost la interval de mai multe zile. De asemenea, martorul a susținut că „au existat situații în care invocau faptul că se grăbeau, că nu au apucat să achiziționeze bilete (…) cu certitudine nu în situația inculpatului. Nu îmi amintesc cu siguranță dacă inculpatul a fost abordat și să i se comunice înainte de a ne urca in tren motivul pentru care se circulă fără bilet (…). Nu-mi amintesc dacă inculpatul le-a spus dacă pot să achiziționeze bilete în tren însă au fost situații când acest fapt s-a întâmplat, se mai tăiau bilete cu valoare mai mică”.
- C. A.: „Nu-mi amintesc dacă s-a oferit o sumă mai mică și apoi o sumă mai mare. Au fost situații când s-a oferit o sumă mai mică, nu s-a acceptat și s-a oferit o sumă mai mare pentru că doream să ajungem la destinație (…) în 26 martie nu-mi aduc aminte cum s-a întâmplat pentru că am participat la mai multe astfel de activități de investigare, iar cele ce s-au petrecut am consemnat în procesele verbale de la dosar.(…) În mod expres nu am solicitat bilet în tren (…). Niciodată nu am insistat să se ia bani de la noi. Nu-mi amintesc exact dacă s-a oferit mai întâi suma de 5 lei și apoi suma de 10 lei, au fost date în care trebuia să dăm mai mult pentru că altfel nu ne luau. Cred că e posibil să fi oferit inculpatului o sumă mai mică și apoi o sumă mai mare, însă nu știu sigur. Nu îmi aduc aminte dacă a existat o discuție referitor la pensionarea nașului din tren sau dacă noi suntem de vârsta fiicei acestuia”.
- Mădulerea A.: „în 25 februarie 2014 …pe peronul gării am abordat pe unul dintre membrii partidei de tren, chiar pe dumnealui(…). Inculpatul neț-a spus că putem urca, nu cred că ne-a întrebat ceva (…) Apoi fiecare dintre noi i.-a oferit inculpatului suma de câte 10 lei. Inculpatul a luat banii. Nu a refuzat suma primită (…) Inculpatul inițial ne-a întrebat dacă avem bilete dar nu ne-a eliberat bilete și nici nu și-a exprimat intenția să ne elibereze bilete în tren (…). Se poate ca inculpatul să fi spus că este în prag de pensionare, însă nu-mi aduc aminte exact pentru că am discutat cu mai mulți conductori de tren”.
Ceea ce instanța constată este faptul că investigatorii cu identitate reală au participat la multe activități similare astfel încât nu-și amintesc cu siguranță decât aspectele importante ale cauzei (primirea banilor de către cei cercetați), cele reținute de altfel și de procurorul de caz în rechizitoriu cu privire la acceptarea sumelor de bani, acceptare necontrazisă de inculpat. D. fiind numărul mare al activităților de cercetare la care investigatorii au participat, s-au pierdut din vedere aspecte care nu infirmă acțiunile de luare de bani și pe cele de încălcare a atribuțiilor de serviciu, însă acest fapt justifică identitatea aproximativă de conținut a proceselor verbale de consemnare a activităților întreprinse de investigatori, dar și faptul că este posibil ca inculpatului să i se fi oferit inițial o sumă mai mică și apoi suma de bani indicată în rechizitoriu, inculpatul să fi comunicat că este în prag de pensionare etc. Toate aceste aspecte sunt apreciate în favoarea inculpatului, în sensul că provocarea pe care inculpatul o invocă constituie în fapt o „tatonare” a terenului din partea acestuia, în sensul că a verificat „seriozitatea” celor ce-i ofereau sumele de bani. Tocmai de aceea în datele de 26 februarie și 26 martie 2014 inculpatul nu a mai invocat existența unei provocări, căci el deja „cunoștea” călătorul fraudulos, observa aplecarea acestuia spre a oferi „în siguranță” sumele de bani pentru a permite călătoria la destinație, ceea ce trezește suspiciuni, evidente, cu privire la alte situații similare, situații care au și determinat procurorul de caz să continue activitatea de cercetare.
Această „provocare” nu constituie o negare a faptelor, ci o explicație a modalității de ce s-a acționat în acest fel și tocmai de aceea inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, nu a contestat probatoriul, a achitat prejudiciul calculat și dovedit de partea civilă. Chiar achitarea prejudiciului constituie argumente în sensul celor indicate de inculpat prin apărător, că în cauză starea de fapt din actul de sesizare este aceeași în esență cu cea indicată de inculpat, nu s-au negat acțiunile de primire a banilor sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, ci s-au prezentat în fapt nuanțări ale stării de fapt care nu afectează justețea celor reținute în actul de sesizare, ci se dau explicații, tardive și ușuratice, ale comportamentului necorespunzător adoptat. Inculpatul nu a încercat prin modalitatea în care a prezentat faptele să scape de răspundere penală, ci a prezentat, într-o manieră puerilă, justificarea acțiunii sale, încercând în această manieră să susțină că acest fapt s-a petrecut pentru prima dată, că nu este un mod de acționare obișnuită. Aceste aspecte, coroborate cu materialul probatoriu de la dosar, vin însă să infirme susținerile inculpatului în sensul că a procedat în acest fel pentru că i s-a făcut „milă” de investigatorii sub acoperire, ci vin mai degrabă să susțină o obișnuință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care însă nu va fi sancționată juridic, în lipsa prezentării altor fapte care să privească nu doar călători – investigatori sub acoperire.
Așa fiind, se constată că în cauză se reține ca stare de fapt:
1. În data de 25.02.2014, pe trenul IR 1621, inculpatul T. M. a primit suma de câte 10 lei, de la investigatorii călători frauduloși A. E., C. A., M. A., G. R., I. G., G. P. în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru a nu își îndeplini corespunzător atribuțiile din fișa postului și în această modalitate procurând avantaje călătorilor investigatori sub acoperire prin deplasarea fără a plăti costul călătoriei; în această modalitate inculpatul a creat prejudicii și angajatorului său, care a înțeles să se constituie parte civilă în cauză.
2. În aceeași modalitate a procedat inculpatul și în data de 26 februarie 2014 pe trenul IC 473, când a primit suma de câte 10 lei, de la investigatorii călători frauduloși G. P., C. A., A. E., I. G., M. A., G. R. în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru a nu își îndeplini corespunzător atribuțiile din fișa postului și în această modalitate procurând avantaje călătorilor investigatori sub acoperire prin deplasarea fără a plăti costul călătoriei; în această modalitate inculpatul a creat prejudicii și angajatorului său, care a înțeles să se constituie parte civilă în cauză.
3. Și la data de 26 martie 2014 inculpatul procedează similar pe trenul IR 1636, când a primit suma de câte 10 lei, de la investigatorii călători frauduloși C. A., G. paula, M. A., G. R., în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru a nu își îndeplini corespunzător atribuțiile din fișa postului și în această modalitate procurând avantaje călătorilor investigatori sub acoperire prin deplasarea fără a plăti costul călătoriei; în această modalitate inculpatul a creat prejudicii și angajatorului său, care a înțeles să se constituie parte civilă în cauză.
În mod corect s-a reținut în rechizitoriu că infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal se regăsește în speță reținându-se că inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-se în exercitarea funcției de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective.
În această situație se constată că în fapt, prin neeliberarea unui bilet de tren și încasarea sumelor de bani în folos propriu inculpatul a creat un prejudiciu societății la care este angajat; neexistând nici o manifestare a intenției de a emite un astfel de bilet și încasând banii pentru sine, inculpatul a comis în fapt și infracțiunea de luare de mită.
Instanța nu poate reține în sarcina inculpatului mai mult decât s-a probat și constată că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru fapte din anul 2012. Observăm că în cuprinsul rechizitoriului se face referire la activitatea unui alt inculpat – T. V., persoană care nu este cercetată în această cauză, dar în legătură cu acțiuni ale inculpatului T. M. care s-ar fi manifestat neprincipial în momentul surprinderii unor activități similare în trecut. Instanța reține că tocmai atitudinea pasivă pentru o perioadă extrem de îndelungată în timp a autorităților și nu numai, a condus la . unor acțiuni care, deși anormale, ilegale și imorale, au ajuns să fie apreciate ca fiind obișnuite; din acest motiv acțiunea inculpatului indicată că s-ar fi produs în anul 2012 este apreciată de acesta ca fiind ceva normal, fiind extrem de dificil a se accepta nu numai de către inculpat (ci chiar de toți cei aflați în aceeași situație juridică ca acestuia) o nouă situație, de normalitate, de legalitate, justificată. Este de observat că în chiar rechizitoriu se face referire la o persoană care ar fi făcut verificări cu privire la activitatea unor colegi ai inculpatului în anul 2012 (S.), de aici și reprezentarea greșită a inculpatului cu privire la acțiunea așa numit provocatoare.
Caracterul violent al limbajului folosit de inculpat la adresa organelor de poliție în anul 2012 va fi apreciat la individualizarea judiciară a sancțiunilor ce se vor aplica, respectiv la aprecierea circumstanțelor personale ale inculpatului și nu în ceea ce privește faptele prezente întrucât acestea convorbiri telefonice sunt anterioare începerii urmăririi penale cu privire la activitatea inculpatului, faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată fiind de asemenea ulterioare acțiunii din anul 2012.
În drept, fapta inculpatului T. M., care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 25,02.2014, 26.02.2014 și 26.03.2014, ocupând funcția de conductor tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit diferite sume de bani de la 16 călători frauduloși, în cuantum total de 160 lei, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 lit. c din L. 78/2000 cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale).
Fapta aceluiași inculpat care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 25.02.2014, 26.02.2014 și 26.03.2014, aflându-se în exercitarea funcției de conductor tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind 16 călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în cuantum total de 406 lei, constând în prețul legitimațiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren pentru distanțele respective de deplasare, și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, rap. Ia art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale).
Cu referire la dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, referitoare Ia săvârșirea faptelor de luare de mită de către un organ care are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor, se constată că această dispoziție legală nu a fost criticată de inculpat și a fost corect reținută.
În ceea ce privește reținerea, ca urmare a faptelor inculpatului, atât a infracțiunii de luare de mită, cât și a infracțiunii de abuz în serviciu, ca pluralitate de infracțiuni în forma concursului real, se constată că acest aspect este corect, chiar dacă efectiv investigatorul a fost autorizat să comită contravenții și în această situație ar fi produs un prejudiciu părții civile; această situație nu a fost negată nici de către inculpat, care a fost de acord și a acoperit integral costul biletului de călătorie ce trebuia achitat de investigatorul cu identitate reală..
În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită constatăm că sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ocupând funcția de conductor/șef tren în cadru! S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit sume de bani de la călători frauduloși, investigatori autorizați spunem noi, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia. Este corectă susținerea că inculpatul, aflat în exercitarea atribuțiilor de personal de tren, depistând călătorul fraudulos, avea obligația de serviciu de a lua act de lipsa legitimației de călătorie, caz în care inculpatului îi revenea sarcina de a analiza, mai întâi, posibilitatea emiterii unui bilet cu taxare în tren (BTT), iar în caz negativ, inculpatul avea obligația identificării, călătorului fraudulos prin solicitarea actului de identitate în vederea constatării și sancționării contravenționale, urmând a proceda întocmai în acest sens. Inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu prin acceptarea unor sume de bani care constituiau în fapt prețul pentru acțiunile sale. În acest fel a comis infracțiunea de luare de mită.
Cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-se în exercitarea funcției de conductor/șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, prin aceasta cauzând o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R, Călători” S.A., constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren (BTT), pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective. Deși investigatorii cu identitate reală au fost autorizați să circule în mod fraudulos și s-ar putea aprecia asupra prejudiciului material sau nepatrimonial creat părții civile – care nu pune în discuție însă existența infracțiunii, se constată că inculpatul a înțeles să achite pretențiile formulate în acest sens, astfel încât instanța va constata doar că prejudiciul creat prin fapta inculpatului a fost acoperit.
Pentru considerentele anterior expuse cu privire la starea de fapt recunoscută de inculpat, instanța constată că aceasta nu diferă de cea reținută în actul de sesizare, nuanțările faptei prezentate de inculpat pot fi reale dar nu determină o modificare a stării de fapt din rechizitoriu și implicit a acțiunilor ilicite ale inculpatului, sens în care se constată îndeplinite condițiile reținerii în cauză a dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
În procesul de individualizare judiciară a sancțiunilor ce se vor aplica inculpatului instanța va avea în vedere pe de o parte că faptele supuse cercetării par a reprezenta o obișnuință în cadrul societății parte vătămată, care are la rândul său o culpă în producerea faptei prin sancționarea necorespunzătoare în trecut a unor astfel de comportamente. Apoi, se observă că prezenta cauză a pornit de la un fenomen infracțional, ceea ce semnifică o multitudine de alte acte și acțiuni de același tip. Din acest motiv instanța observă că în cauză se pot reține dispozițiile art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 cod penal, sancțiunea aplicată trebuind să fie în măsură a contribui nu doar la sancționarea, ci și la reeducarea inculpatului și integrarea sa socială.
La dozarea pedepsei se va avea în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, împrejurarea că acesta continuă să aibă reprezentarea, în pofida recunoașterii faptei, că cineva are o problemă personală cu el. Pedepsele ce se vor aplica trebuie să fie în măsură a trezi conștiința inculpatului, a-l face să conștientizeze valorile normale în societate, pentru a preîntâmpina comiterea de noi fapte penale. De asemenea, instanța va avea în vedere și comportamentul anterior comiterii prezentelor fapte, respectiv împrejurarea că anterior inculpat a mai fost cercetat penal pentru fapte cu violență fizică, fiind sancționat administrativ: de asemenea, se constată că în trecut inculpat a fost sancționat disciplinar în repetate rânduri, pentru fapte privind atribuțiile sale de serviciu.
Așa fiind, în baza art. 289 alin. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale), rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 cod penal și art. 396 al. 10 cod procedură penală va condamna pe inculpatul T. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g – privind exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.
În baza art. 297 alin. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 cod penal și art. 396 al. 10 cod procedură penală va condamna același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g – privind exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.
În baza art. 38 - 39 al. 1 lit. b cod penal și art. 45 al. 3 cod penal va contopi pedepsele de mai sus și va dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g – privind exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța va avea în vedere că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia. În acest sens se constată că inculpatul nu este singurul care ar fi acționat în maniera descrisă în actul de inculpare, că există norme care fac posibilă perpetuarea unui comportament infracțional pentru care inculpatul și alte persoane aflate în aceeași situație ca acestuia sunt trimiși în judecată – se constată că inculpatul are „o normă” pe care trebuie să o realizeze lunar (de a sancționa contravențional persoane care circulă fără bilet), de a „participa la creșterea veniturilor societății la care este angajat” (aspect reținut și de către procuror, însă nu s-a specificat în ce modalitate practică se poate realiza acest lucru) etc. Aceste împrejurări nu imprimă faptelor o periculozitate redusă, însă trezesc suspiciuni cu privire la culpa în perpetuarea unui comportament infracțional. De asemenea, se constată că inculpatul are probleme de sănătate, are o vârstă înaintată, are posibilitatea reală de a se reintegra social, are loc de muncă și a achitat prejudiciul cauzat; se vor avea în vedere și situațiile similare din alte cauze.
Așa fiind, în baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 cod penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de 3 ani.
În baza art. 93 al. 1 lit. a-e, al. 2 lit. b, al. 3 cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare – Atelierul București.
În baza art. 91 al. 4 Cod Penal se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod Penal și se va constată că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 10.04.2014.
Mediile de stocare CD – înregistrat sub nr. PTBv/853MS/2014/ copie, PTBv/219MS/2014 / copie, PTBv/128MS/2014 – copie, PTBv/638MS/2014- copie, constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei.
În baza art. 112 al. 1 lit. e cod penal și 289 al. 3 cod penal se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 160 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Instanța va constata că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București în cuantum de 405 lei. Se observă că partea civilă s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 27.373,2 lei, sumă formată din salariul inculpatului pe o perioadă de 1 an și mita primită de la investigatorul sub acoperire. Se apreciază că suma de 4.562,2 lei – contravaloarea a 1000 euro, reprezintă prejudiciul de imagine cauzat părții civile.
În primul rând instanța constată că sumele reprezentând mita primită de inculpat reprezintă în fapt sume de bani care nu se datorează părții civile; dacă am aprecia în această modalitate, cele două infracțiuni – după cum s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, nu ar putea coexista. Sumele primite cu titlu de mită se confiscă în favoarea statului. Prejudiciul cauzat părții civile constată în sumele de bani pe care trebuia să le încaseze de la călătorii frauduloși; solicitarea părții civile de a se dispune obligarea inculpatului la restituirea salariului din ultimul an este nelegală în condițiile în care inculpatul nu este trimis în judecată pentru infracțiuni care s-ar fi comis pe parcursul unui an. Partea civilă are la îndemână alte acțiuni deschise pentru recuperarea acestor sume de bani indicate. în prezenta cauză sunt reținute însă doar încălcări sporadice a atribuțiilor de serviciu, sancționate penal și civil în limita dovedirii.
Cu referire la prejudiciul moral se constată că acesta nu se identifică în cauză, cel puțin nu în sarcina inculpatului. Se observă, din actele depuse de inculpat că acesta a fost apreciat chiar în cadrul unității la care a lucrat, dar a și fost sancționat pentru abaterile constate de chiar partea civilă. Aceasta din urmă are posibilitatea de a verifica acțiunile angajaților săi și dacă constată aspecte de natură penală să sesizeze organele în drept. Cum inculpatul a făcut dovada aprecierii sale în cadrul companiei la care activa, solicitarea de acordare a daunelor morale va fi respinsă ca nefondată.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. În baza art. 289 alin. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale), rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 cod penal și art. 396 al. 10 cod procedură penală condamnă pe inculpatul T. M., fiul lui R. și P., n la 18.10.1958,, dom. în București, sector 1, ., nr 6-8, ., ap 78, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g – privind exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.
2. În baza art. 297 alin. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal (16 acte materiale) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 al. 2 lit. b – 76 al. 1 cod penal și art. 396 al. 10 cod procedură penală condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g –privind exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.
În baza art. 38 - 39 al. 1 lit. b cod penal și art. 45 al. 3 cod penal contopește pedepsele de mai sus și dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g – privind exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, g - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren.
În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de 3 ani.
În baza art. 93 al. 1 lit. a-e, al. 2 lit. b, al. 3 cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare – Atelierul București.
În baza art. 91 al. 4 Cod Penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod Penal.
Constată că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 10.04.2014.
Constată că mediile de stocare CD– înregistrat sub nr PTBv/853MS/2014/ copie, PTBv/219MS/2014 / copie, PTBv/128MS/2014 –copie, PTBv/638MS/2014- copie, constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei.
În baza art. 112 al. 1 lit. e cod penal și 289 al. 3 cod penal confiscă de la inculpat suma de 160 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Constată recuperat prejudiciul cauzat S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și respinge sumele solicitate de partea civilă cu titlu de daune materiale și morale de la inculpat.
În baza art. 274 al.1 Cod Procedură Penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. E. M. C. A. - E.
concediu medical
semnează președinte instanță
M. A. Nicolata
Red.T.E.M./30.03.2015
Dact.A.C./02.04.2015 - 6 ex
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 19/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 12/2015.... → |
|---|
