Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 878/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 12478/212/2013/a4
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 878
Ședința publică din data de 02.09.2013
PREȘEDINTE I. C. S.
JUDECĂTOR N. A.
JUDECĂTOR E. G.
GREFIER – I. B.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR C. T.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul N. C. A. - fiul N. și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 29.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat N. C. A., în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat D. M. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Aparatorul recurentului inculpat N. C. A., avocat D. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apreciază ca in mod gresit instanta de fond a motivat solutia raportat la pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpatului.
In opinia sa, arată ca multe acte materiale retinute in sarcina inculpatului nu se confirmă iar in cauză mai trebuie audiat un martor in acuzare precum si un martor in apărare, astfel ca nu mai există pericolul ca inculpatul, in libertate, sa influenteze ori sa împiedice buna desfăsurare a procesului penal si nici pericolul ca se va sustrage de la executarea pedepsei.
Cu privire la circumstantele personale ale inculpatului, mentionează ca acesta a avut un loc de muncă stabil si are 3 copii.
Apreciind ca in cauză a fost depăsit termenul rezonabil, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se ca scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar iar buna desfăsurare a procesului penal a impus respingerea cererii raportat atât la circumstantele reale de comitere a faptei cât si la cele personale ale inculpatului, acesta, la momentul comiterii faptei aflându-se in termenul de încercare si a continuat sa comită fapte aflate sub incidenta legii penale.
Totodată, apreciază ca in cauză nu a fost depăsit termenul rezonabil iar gravitatea faptei nu s-a diluat odată cu trecerea timpului.
Recurentul inculpat N. C. A., in ultimul cuvânt, arată ca este de acord cu cele sustinute de apărătorul său si doreste sa fie cercetat in stare de libertate pentru a fi alături de familia sa.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că instanța de fond, prin încheierea din data de 29.08.2013 a dispus următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13, în baza art.1608aalin.6 C.pr.penala s-a respins ca neântemeiată cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului N. C. A. (fiul - și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, deținut la Penitenciarul Poarta Albă) .
Pentru a pronunța această încheiere,prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 160 ind. 2 alin.1 C.pr.penala liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, și nu exită date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.160 ind.8a C.pr.penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii. De altfel a considera obligația instanței de a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, când sunt indeplinite prevederile art. 1602 alin. 2 C.p.p., ar face ca art. 148 C.p.p., cu excepția cazurilor prev. de lit. b și c, să nu își mai aibă rostul, in condițiile in care celelalte cazuri nu sunt prevăzute de către 1602 alin. 2 C.p.p. ca un impediment in acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
Totodată, instanța a reținut că la analiza unei cereri de natura acesteia, nu se poate face abstracție de existența sau inexistența stării de pericol pentru ordinea publică prin lăsarea î libertate a inculpatului, care trebuie raportata la circumstantele personale ale inculpatului si circumstantele reale in care se retine ca ar fi fost comisa infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată .
Din aceasta perspectivă, instanta a constatat că deși inculpatul este cercetat pentru o infracțiunea pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică de 18 ani( art.16 alin.1 din Legea 194/2011 cu aplic. art.41 alin.2 C.penal) și nu sunt îndeplinite condițiile negative prev. de art. 1602 alin. 2 C.p.p., punerea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul și de împrejurările concrete în care se retine ca aceasta ar fi fost comisă.
În aprecierea instanței,soluția este în acord cu dispozițiile art.5 par.3 din CEDO potrivit cărora orice persoana arestată sau detinută în conditiile prev. de par. 1 lit. c al aceluiasi articol, are dreptul sa fie judecata . sau eliberata in cursul procedurii; aceasta ultima teză însă este aplicabilă în măsura în care durata arestării a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat ca este necesară privarea de libertate a inculpatului. Or, astfel cum s-a apreciat mai sus starea de pericol pentru ordine publica subzista în continuare, iar termenul în care inculpatul este în stare de detenție (respectiv din data de 19.03.2013.2013) raportat la circumstanțele faptei, la cele personale ale inculpatului, nu poate fi considerat unul nerezonabil la acest moment procesual.
Mai mult decât atât, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților – art. 148 lit. f C.p.p. și data luării acestei măsuri- a considerat că nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut în această perioadă, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat odată cu judecarea prezentei cereri și obligațiile prevăzute în art. 1602 C.p.p., ce s-ar putea stabili în sarcina acestuia, nefiind în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică .
Referitor la împrejurarea că inculpatul dorește să-și ajute soția întrucât 2 dintre copiii săi vor merge la scoală, instanța a reținut că acest aspect nu este în măsură să atenueze gravitatea circumstanțelor reale in care se reține că ar fi fost comisă fapta, avute in vedere la menținerea măsurii arestării preventive, protejarea valorilor sociale de interes general, a ordinii publice, prevalând în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale și interselor personale ale inculpatului.
Împotriva susmenționatei încheieri,în termen legal a declarat recurs inculpatul ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Verificând încheierea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu ,conform art.385 ind. 6 Cod proc.pen., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 160 ind. 2 alin.1 Cod proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat iar îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a Cod proc.pen., care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. De altfel, dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate trebuie să se subsumeze în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Astfel, deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, care în absența unor criterii legale, trebuie să realizeze o examinare în concret a cauzei, cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.
Din aceasta perspectivă, Tribunalul consideră că este neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, punerea în libertate a acestuia prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică,având în vedere gravitatea faptei ,date fiind natura acesteia, circumstanțele reale, precum și cele personale.
Din acest punct de vedere, aspectele invocate de apărare ,nu justifică luarea măsurii procesuale alternative, aceste date erau cunoscute și au fost evaluate cu prilejul luării măsurii arestării preventive, în analizarea acestei cereri nu trebuie urmărit doar interesul inculpatului, ci și interesul general, interes care pledează în continuare pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, iar la momentul prezent, inculpatul nu prezintă suficiente garanții că se va conforma obligațiilor ce i-ar fi impuse de instanță pe durata liberării provizorii sub control judiciar.
Tot astfel, împrejurarea că durata măsurii arestării a atins o perioadă suficientă de timp pentru a-și atinge scopul, nu poate constitui un argument de natură a justifica admiterea cererii de liberare provizorie, simpla trecere a timpului neputând atrage în mod automat punerea în libertate a inculpatului .
În altă ordine de idei, luând în considerare dispozițiile cu valoare de principiu din legislația internă și cea europeană, se poate observa că luarea unei măsuri alternative, așa cum este liberarea provizorie, poate fi dispusă și atunci când durata măsurii preventive a atins un termen rezonabil, când inculpatul nu mai prezintă riscul comiterii de noi infracțiuni sau de a se sustrage urmăririi penale ori judecății, precum și atunci când stadiul cercetărilor penale ori al judecății, este îndeajuns de avansat, astfel încât să permită luarea unei măsuri mai puțin restrictive.
Din această ultimă perspectivă, este evident că o soluție de respingere a cererii, este în acord cu dispozițiile art.5 par.3 din CEDO, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c al aceluiași articol are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, această ultimă teză fiind însă aplicabilă numai în măsura în care durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Tribunalul apreciază că în raport de durata înlăuntrul căreia inculpatul a fost privat de libertate, nu a fost depășit termenul rezonabil al măsurii preventive și avându-se în vedere circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatului, admiterea cererii de liberare provizorie nu este oportună.
Pentru motivele ce preced,Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din data de 29.08.2013 a Judecătoriei C..
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul N. C. A. - fiul N. și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 29.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi ,02.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. S. N. A. E. G.
GREFIER,
I. B.
Red.jud.fond C. R.
Tehnored. recurs jud. N. A.
3ex./06 09 2013
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
