Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 1293/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 3286/254/2013/a4
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1293
Ședința publică din data de 19.12.2013
PREȘEDINTE : M. L. T.
JUDECĂTOR : L. I. B.
JUDECĂTOR : I. R.
GREFIER: C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR : N. Z.
Pe rol, soluționarea recursului penal formulat de recurentul inculpat V. S. - fiul lui Ș. și R., născut la data de 16.07.1994 în M., jud. C., CNP_, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 297 alin. 1 Cod procedură penală, la prima apelare a cauzei se prezintă recurentul inculpat V. S. – în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales – avocat G. Reghine, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 – 181 Cod de procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod procedură penală, nemotivat, cu respectarea disp. art.385 ind.10 Cod procedură penală.
În baza art.301 Cod de procedură penală, instanța întreabă dacă sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în baza art.141 alin.1 Cod de proc.penală, care stipulează că încheierile prin care se resping cererile de înlocuire a măsurilor preventive sunt fără cale de atac, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de inculpat.
Apărătorul recurentului inculpat V. S., avocat G. Reghine având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a i se oferi posibilitatea să formuleze concluzii cu privire la excepția invocată de procuror.
Instanța, deliberând, încuviințează cererea apărătorului și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 297 alin. 1 Cod procedură penală, la a doua apelare a cauzei se prezintă recurentul inculpat V. S. – în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales – avocat G. Reghine, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Apărătorul recurentului inculpat V. S., avocat G. Reghine având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției invocate de reprezentanta Ministerului Public, în raport de textul legal invocat.
Recurentul inculpat V. S., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin Încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria M. la data de 17.12.2013, în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
S-a respins cererea formulată de inculpatul V. S., fiul lui Ș. și R., născut la data de 16.07.1994 în M., jud. C., având CNP_, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
In baza art. 192 alin. 2 Cod. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de nu părăsi localitatea:
La data de 16.12.2013, inculpatul V. S., prin apărător ales, avocat G. Reghine, a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
În motivare, s-a arătat că, la data de 14.08.2013, s-a dispus, față de inculpat, arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, care a fost prelungită, la data de 06.09.2013, pentru încă o perioadă de 29 de zile, iar la data de 26.11.2013 s-a dispus din nou prelungirea pentru o perioadă de 29 de zile, termenul de fond fiind stabilit la data de 14.01.2014, ca temei al arestării preventive reținându-se, în principal, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciindu-se că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de faptele ce au fost reținute în sarcina acestuia, respectiv dispozițiile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal.
A mai arătat inculpatul că, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 și alin. 35 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se înlocuiește cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și, în raport de aceste dispoziții legale, consideră că privarea de libertate a inculpatului și durata arestării preventive au încetat să mai aibă un caracter rezonabil, având în vedere că la această dată au fost administrate aproape toate probele în faza de judecată, fiind audiate toate părțile implicate în dosar, mai puțin doi martori, iar faptul că au trecut mai mult de 50 de zile de la data la care a fost arestat, faptul că nu are antecedente penale, apreciază că faptele reținute în sarcina acestuia nu mai pot avea un impact atât de mare ca la momentul arestării în rândul societății și al comunității locale.
În aceste condiții, arată inculpatul, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul acestuia impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, măsură care reprezintă garanțiile necesare pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor prin intermediul dispozițiilor art. 1451 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 11 și alin. 12 lit. c Cod procedură penală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. nr. 2562/P/2013 din 05.09.2013, inculpații V. S., Memet Mustan și S. Ergean au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în ziua de 12.08.2013, în jurul orelor 2330, Poliția municipiului M. a fost sesizată prin SNUAU 112, de către martora T. N., cu privire la faptul că în zona terasei „Babanu” din stațiunea Saturn se află căzută pe trotuar o femeie care prezenta semne de violență în zona capului și care a fost identificată în persoana numitei C. L., iar în urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că, în cursul nopții de 12/13.08.2013, în jurul orelor 2300, inculpații V. S., Memet Mustan și S. Ergean s-au deplasat în incinta Restaurantului Dunărea unde au căutat-o pe partea vătămată și, în momentul în care aceasta a sosit în locul respectiv, au început să o agreseze fizic, lovind-o atât cu obiecte contondente cât și cu pumnii și picioarele, partea vătămată suferind vătămări care necesită pentru vindecare 12–14 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 342/A1 agresiuni/2013/14.08.2013.
În urma loviturilor care i-au fost aplicate, partea vătămată și-a pierdut cunoștința pentru moment și a căzut la sol, iar inculpații, profitând de situația în care se afla aceasta, au sustras din posesia sa o geantă în care se aflau actele de identitate și suma de 340 de lei, după care au părăsit incinta restaurantului, abandonând-o pe partea vătămată în locul respectiv.
În timpul urmăririi penale, inculpații V. S., Memet Mustan și S. Ergean au recunoscut că s-au exercitat violențe fizice asupra părții vătămate, însă fiecare dintre aceștia a declarat că agresiunile au fost exercitate de ceilalți doi inculpați.
Faptele sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare penală, proces - verbal de cercetare la fața locului, proces - verbal de conducere în teren, proces verbal de examinare preliminară medico-legală a părții vătămate C. L., rapoarte de constatare tehnico-științifice, declarațiile martorilor Mustan Onasis, C. F. Raj și C. A.-I. și declarațiile părții civile care se coroborează cu declarațiile inculpaților.
Prin ordonanțele din 13.08.2013, față de inculpații V. S., Memet Mustan și S. Ergean s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, iar la data de 13.08.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei trei inculpați.
Prin încheierea nr. 90 din 14.08.2013 Judecătoria M. a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților formulată de P. de pe lângă Judecătoria M., iar în baza art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 143 alin. 1 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14.08.2013 până la data de 11.09.2013 inclusiv, iar prin încheierea nr. 198 din 30.07.2013, Tribunalul C. a respins recursul declarat de inculpați împotriva acestei încheieri.
Prin încheierea de ședință din data de 06.09.2013 a Judecătoriei M. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală, iar prin încheierile de ședință din datele de 22.10.2013 și respectiv 26.11.2013 a Judecătoriei M., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 Cod procedură penală.
Analizând temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului V. S., instanța a constatat că aceste temeiuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere următoarele considerente:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Potrivit art. art. 160b alin. 2 Cod procedură penală „Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului”, iar potrivit alin. 3 „Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.
Procedând, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive luate față de inculpatul V. S., instanța a constatat că motivele care au fost avute în vedere la adoptarea măsurii subzistă și în prezent și necesită în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a apreciat că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor de care inculpatul este suspectat.
Circumstanțele personale ale inculpatului V. S., în vârstă de 19 ani, necăsătorit, zilier și nu posedă antecedente penale, nu justificau judecarea acestuia în stare de libertate.
Instanța a considerat că, în continuare, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că, în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea acestuia în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei.
În consecință, ținând seama de împrejurarea că fapta de genul celor ce se impută inculpatului are un puternic impact negativ în societate, de reacția negativăa opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal, ar fi cercetate în stare de libertate, acuzația comiterii unor asemenea infracțiuni determinând o stare de temere în rândul comunității, existând la acest moment procesual pericolul ca aceștia să revină deîndată în spațiul public, din elementele dosarului existând date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această soluție este în acord și cu prevederile art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Totodată, măsura arestării preventive se justifica în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce ar putea fi aplicată.
Referitor la circumstanțele personale invocate, s-a constatat că, la acest moment procesual, prevalează principiul apărări ordinii de drept în raport de gravitatea infracțiunilor concurente, pentru care este cercetat inculpatul.
Față de prevederile anterior menționate și, având în vedere atât împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă la data de 14.08.2013, cât și pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a acestuia îl prezintă pentru ordinea publică, instanța a apreciat că durata măsurii preventive dispusă față de inculpat nu este una nerezonabilă, ci proporțională cu scopurile urmărite, respectiv prevenirea săvârșirii altor fapte penale, asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor și buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și, întrucât, în cauză, nu au fost administrate probe care să conducă la o modificare a temeiurilor inițiale nu se poate dispune o altă măsură neprivativă de libertate și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul V. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Împotriva încheierii pronunțate la data de 17.12.2013 de Judecătoria M., în dosar penal_ în termen legal a declarat recurs inculpatul V. S..
Examinând legalitatea încheierii recurate, tribunalul constată că recursul declarat de inculpatul V. S. este inadmisibil.
Astfel, se constată că inculpatul a recurat o încheiere prin care s-a pronunțat soluția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Încheierile ce pot fi recurate în cursul fazei judecății sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 141 Cod proc.pen., iar cea al cărei obiect este respingerea înlocuirii unei măsuri preventive nu figurează printre cele enumerate de textul de lege menționat. Având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut existența unei căi de atac în acest caz, atrage inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul V. S..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga recurentul inculpat V. S. la suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod proc.pen.:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul V. S. - fiul lui Ș. și R., născut la data de 16.07.1994 în M., jud. C., CNP_, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii pronunțate la data de 17.12.2013 de Judecătoria M., în dosar penal_ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă recurentul inculpat V. S. la suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. L. T. L. I. B. I. R.
Grefier,
C. C. D.
Red./tehnored. Decizie recurs jud.M.L.T. / 3.01.2014 / 3 ex.
Red.jud.fond C.D.A. / 18.12.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
