Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 949/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 23590/212/2013/a2

Dosar penal nr._

ROMANIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

-DECIZIA PENALĂ NR.949.-

Ședința publică din 18.09.2013

Instanța constituită din;

PREȘEDINTE – I. R.

JUDECĂTOR – M. V.

JUDECĂTOR - C. D.

GREFIER – C. B.

- cu participare PROCUROR –C. C. B.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CONSTANTA, împotriva încheierii de ședință din data de 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 al.1 cod pr.penală, se prezintă intimatul inculpat D. D. I., în stare de arest preventiv si asistat de apărătorul desemnat din oficiu D. I., în baza împuternicirii avocatiale depusă la dosar si intimatul inculpat D. M. L., în stare de arest si asistat de apărătorul ales S. L. A. în substituirea apărătorului ales T. B. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 - 181 cod pr.penală.

Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.385² cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.385³ cod procedură penală, nemotivate cu respectarea disp.prev. de art. 385¹⁰ cod procedură penală.

În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părtile dacă au cereri, excepții de formulat.

Apărătorii intimaților inculpați, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.

Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri, excepții de formulat.

Constatând că nu mai sunt cereri, excepții de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și în baza art. 385¹³ cod pr. penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită respingerea cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de cei doi inculpați, ca nefondată.

Solicită a se constata că în motivarea instantei de fond există o usoară contradictie, în sensul că initial se retine împrejurarea că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prin prisma disp. art. 143 c.p.p. și a celor ale art. 148 lit. f, teza 1 c.p.p., însă în final se apreciază că, condiția pe care o impune art. 148 lit. f, teza a II-a din c.p.p. nu mai este îndeplinită, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, manifestat în cauză și prin necesitatea ca o întreagă colectivitate să se simtă protejată prin luarea unei astfel de măsuri preventive, privative de libertate, prin trecerea unui interval de 30 zile, nu mai există aceeași intensitate, retinându-se faptul că acest pericol concret pentru ordinea publică, ce ar rezulta prin lăsarea în libertate a inculpaților, este diminuat substanțial în raport de poziția procesuală a acestora, de recunoaștere a vinovăției, fapt ce denotă că, pe perioada arestului preventiv, au avut timpul și condițiile adecvate pentru a înțelege mult mai bine consecințele faptei lor.

Este real faptul că trecerea timpului duce la estomparea gradului de pericol social, însă în raport de perioada de 30 de zile consideră că această perioadă este mult prea mică pentru a se considera că pericolul pentru ordinea publică nu mai există, în conditiile în care inculpații au avut o atitudine antisocială anterior săvârsirii faptei, acestia fiind cercetati pentru fapte similare prevăzute de legea penală si au beneficiat de clementă din partea instantei de judecată, fiind sanctionati cu amendă cu caracter administrativ.

Prin urmare, perioada de arest de 30 de zile efectuată de inculpati nu apare ca fiind una nerezonabilă în conditiile în care subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ceea ce justifică în continuarea mentinerea măsurii arestării preventive.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.

Apărătorul intimatului inculpat D. D. I., avocat D. I., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că pericolul pentru ordinea publică este diminuat, aspect care rezultă din poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere a vinovăției, ceea ce denotă faptul că în tot acest timp acesta a conștientizat gravitatea si consecințele faptelor săvârșite, prin urmare a învederat instanțe de fond faptul că înțelege să se prevaleze de disp.art.320 ind.1 cod procedură penală.

Față de aceste considerente, apreciază că nu se impune a se avea în vedere motivele de recurs ale parchetului, referitoare la împrejurarea că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului care a mai fost cercetat si în alte dosare pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, fie în forma complicității, fie în forma autoratului, însă a beneficiat de clemența organelor judiciare prin aplicarea unor sancțiuni administrative, aspect care nu are nici un fel de relevantă.

În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică, apreciind că perioada arestului preventiv este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze că nu trebuie să continue cu un astfel de comportament, urmând a se constata că inculpatul este minor, are 16 ani, nu este înclinat spre un astfel de comportament, este elev, are rezultate bune, astfel încât lăsarea acestuia în libertate nu prezintă un pericol pentru societate.

Apărătorul intimatului inculpat D. M. L., avocat S. L. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpat.

Față de motivarea instantei de fond în mod corect s-a avut în vedere faptul că scopul măsurii preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și evitarea sustragerii inculpatului de la judecată sau de la o eventuală executare, astfel că mentinerea măsurii arestării preventive nu se mai impune, în conditiile în care temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul a recunoscut fapta si a învederat instantei că întelege să se prevaleze de disp.art.320 ind.1 cod procedură penală, limitele de pedeapsă urmează a fi reduse cu 1/3, astfel că buna desfăsurare a procesului penal nu poate fi împiedicată.

În ce privește riscul ca inculpatul să se sustragă, acesta nu există, acesta a fost influențat negativ de anturaj însă regretă cele întâmplate, nu are antecedente penale, este minor, sens în care consideră că durata măsurii arestării preventive este excesivă fiind vorba despre un minor, iar consecințele acestei stări asupra dezvoltării inculpatului sunt semnificative.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de parchet si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică.

Intimatul inculpat D. D. I., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului si regretă fapta comisă,solicitând să fie judecat în stare de libertate pentru a se acorda posibilitatea să își continue scoala.

Intimatul inculpat D. M. L., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului si regretă fapta săvârsită.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta:

Prin Încheierea de ședință din 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:

S-au admis cererile formulate de avocații inculpaților D. D. I. și D. M. L., privind înlocuirea măsurii arestării preventive.

În baza art 139 alin 1 c.pr.pen s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților D. D. I., fiul lui V. și L., născut la data de 07.07.1996 în C., CNP_, domiciliat în Năvodari, . 1, . și D. M. L., fiul lui M. și I., născut la data de 17.09.1995 în C., CNP_, domiciliat în Năvodari, . Nou, ., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari.

S-a dispus punerea acestora în libertate, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 205 și nr. 206 emise la data de 17.08.2013 de Judecătoria C..

În baza art. 145 alin 1¹ C.pr.pen pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt ținuți să respecte următoarele obligații:

-să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori sunt chemați;

-să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemat;

-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpatilor, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.

Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere și devin executorii la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

S-a atras atenția inculpaților că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

În baza art. 160 ind. 1 c.p.p., s-a respins, ca lipsită de obiect, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D. M. L..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că la data de 29.08.2013 prin rechizitoriul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. i-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpații minori D. D. I. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a,e și g C.penal cu aplic.art. 99 și urm. C.penal și D. M. L. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e și g C.penal cu aplic.art. 99 și urm. C.penal.

Prin încheierea nr. 220 din data de 17 august 2013, pronunțată de Judecatoria Constanta, s-a dispus, in baza art.148 lit. f și 160 ind. h alin. 3 C. proc. penală, arestarea preventivă a celor doi inculpați, pe o durată de 19 zile, de la data de 17.08.2013 și până la data de 04.09.2013, inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e și g Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, că, în noaptea de 15/16.08.2013, în jurul orei 02:00, s-au deplasat în Tabăra Lebăda din localitatea Năvodari, jud. C., iar de lângă un cort au sustras două biciclete ce aparțineau părții vătămate P. C., în valoare de 1.000 lei, fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate. Soluția a rămas definitivă la data de 20.08.2013, prin încheierea nr. 225 a Tribunalului C..

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat de care sunt bănuiți, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.

Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a ținut seama de circumstanțele reale de săvârșirea a faptelor, respectiv de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, și anume după o prealabilă înțelegere între inculpați, pe timpul nopții și într-un loc public, inculpații acționând în mod conjugat într-un spațiu aglomerat, chiar și pe timpul nopții, dar și de circumstanțele care îi caracterizează pe inculpați. În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că inculpații au fost mai fost cercetați și în alte dosare pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, fie în forma complicității, fie în forma autoratului, însă au beneficiat de clemența organelor judiciare prin aplicarea unor sancțiuni administrative, iar în prezent aceștia sunt cercetați în alte dosare fie pentru fapte de furt, adică îndreptate împotriva patrimoniului, fie pentru fapte de viol (cum este cazul inculpatului D. M. L.).

Verificarea legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a celor doi inculpați s-a realizat la data de 02.09.2013, în baza art. 300 ind. 1 din c.p.p.

Iinstanța a apreciat, că în cauză subzistă, și la acest moment, temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prin prisma disp. art. 143 c.p.p. și a celor ale art. 148 lit. f, teza 1 c.p.p., însă, în raport cu stadiul procesual în care a ajuns cauza, având în vedere poziția deja manifestată de cei doi inculpați, care au optat pentru aplicarea procedurii simplificate, cererile formulate de aceștia în acest sens fiind admise la termenul din 16.09.2013, instanța observă că măsura arestului preventiv nu mai este singura aptă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Instanța constată astfel că această măsură nu mai corespunde exigențelor de necesitate și proporționalitate, care se impun a fi satisfăcute în asigurarea echilibrului între interesul general de înfăptuire a justiției și cele individuale ale inculpaților, de a fi cercetați în starea firească, fără privare de libertate.

În plus, inclusiv condiția pe care o impune art. 148 lit. f, teza a II-a din c.p.p. nu mai este îndeplinită. Pericolul concret pentru ordinea publică, manifestat în cauză și prin necesitatea ca o întreagă colectivitate să se simtă protejată prin luarea unei astfel de măsuri preventive, privative de libertate, nu mai are, prin trecerea unui interval de 30 zile, aceeași intensitate, care să reclame cea mai severă dintre măsurile preventive. Faptul că acest pericol concret pentru ordinea publică, ce ar rezulta prin lăsarea în libertate a inculpaților, este diminuat substanțial rezultă din însăși poziția procesuală a acestora, de recunoaștere a vinovăției, fapt ce denotă că, pe perioada arestului preventiv, au avut timpul și condițiile adecvate pentru a înțelege mult mai bine consecințele faptei lor.

Față de cele de mai sus, instanța a considerat că luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari față de cei doi inculpați, cu stabilirea unor obligații în sarcina acestora, este în măsură să asigure pe deplin buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, față de aceste considerente, s-au admis cererile formulate de avocații inculpaților D. D. I. și D. M. L., privind înlocuirea măsurii arestării preventive.

În baza art 139 alin 1 c.pr.pen s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților D. D. I. și D. M. L. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari.

În baza art. 145 alin 11 C.pr.pen, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații vor fi ținuți să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori sunt chemați; să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.

Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere și vor deveni executorii la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

S-a atras atenția inculpaților că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor impuse conduce la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

În baza art. 160 ind. 1 c.p.p., s-a respins, ca lipsită de obiect, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D. M. L., având în vedere că liberarea provizorie, presupune, prin ipoteză, existența unei stări de arest preventiv.

În baza art 192 alin 2 c.pr.pen., a fost obligat inculpatul D. M. L. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei încheieri, in termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată că recursul este nefondat.

Analizând actele dosarului, în opinia instanței de recurs SE CONSTATĂ

ca si la acest moment procesual, există, conform art.68¹ Cod.proc.pen., indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatii au comis fapte de natură penală, în speță infracțiunile pentru care sunt cercetati, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză.

De asemenea, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 alin.1 lit. f Cod.proc.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatii sunt cercetati este închisoarea mai mare de 4 ani dar nu mai este indeplinita cea de a doua conditie cumulativa respectiv sa existe date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică .

Pericolul concret se analizează atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Pericolul concret pentru ordinea publică, manifestat în cauză și prin necesitatea ca o întreagă colectivitate să se simtă protejată prin luarea unei astfel de măsuri preventive, privative de libertate, nu mai are, prin trecerea unui interval de 30 zile, aceeași intensitate, care să reclame cea mai severă dintre măsurile preventive.

Asfel în raport cu stadiul procesual în care a ajuns cauza, având în vedere poziția deja manifestată de cei doi inculpați, care au optat pentru aplicarea procedurii simplificate, cererile formulate de aceștia în acest sens fiind admise la termenul din 16.09.2013, Tribunalul constată că măsura arestului preventiv nu mai este singura aptă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. ,nu mai corespunde exigențelor de necesitate și proporționalitate, care se impun a fi satisfăcute în asigurarea echilibrului între interesul general de înfăptuire a justiției și cele individuale ale inculpaților, de a fi cercetați în starea firească, fără privare de libertate.

Găsind incidente in cauza dispozițiile art.139 alin.1 Cod.proc.pen. și prin urmare justificându-se la acest moment înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă in mod corect s-a dispus admiterea cererilor de înlocuire formulate in cauza, cererea de liberare sub control judiciar rămânând fără obiect .

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta împotriva încheierii din 17.09 2013, pronunțata de Judecătoria Constanta in dos.pen. nr._/212 /2013.

Vazand si art art. 192 alin 3 c.p.p.:

Cheltuielile judiciare avansate in procesul penal raman in sarcina statului ,din care suma de 100 lei reprezentand onorariu avocat oficiu catre Baroul Constanta ,av D. I. ,se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

In temeiul art. 385/15 pct.1 lit b c.p.p.:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de P. de pe langa Judecatoria Constanta impotriva incheierii din 17.09 2013, pronunata de Judecatoria Constanta in dos.pen. nr._/212 /2013

In temeiul art. 192 alin 3 c.p.p.:

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 18.09.2013.

Ptr. PREȘEDINTE COMPLET, JUDECĂTORI ,

I. R. M. V.

Conf. Art.312 cpp semnează

VICEPREȘEDINTE,

T. V. G.

C. D.

GREFIER ,

C. B.

Red.jud.fond.M.N.

Tehnored.jud.dec.C.D.

4 ex./23.09.2013

← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1...		Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... →

Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul CONSTANŢA