Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1181/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1181/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 8990/256/2013/a1
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1181
Ședința publică din data de 26.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTOR – N. A.
JUDECĂTOR – M. V.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat D. O. D. - fiul lui V. și I., născut la 21.02.1967 în mun. C., județul C., CNP_, aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva Încheierii de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de proc.penală, se prezintă recurentul inculpat D. O. D., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu B. (M.) L., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 Cod de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat B. (M.) L., având cuvântul pentru recurentul inculpat D. O. D., având cuvântul, solicita admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Judecătoria Medgidia, cu consecința de a nu se menține măsura arestării preventive, pe considerentul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu subzistă.
În opinia apărătorului, condițiile art.148 lit.f Cod de proc.penală nu sunt îndeplinite cumulativ, respectiv în ceea ce privește pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Cele 2 fapte reținute în sarcina inculpatului nu sunt cu violență și vizează infracțiuni rutiere. În circumstanțierea inculpatului, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră și cooperantă pe parcursul urmăririi penale a inculpatului, în fața organelor judiciare. Totodată, arată că inculpatul regretă faptele săvârșite și nu sunt temeiuri care să conducă la concluzia că, lăsat în libertate, inculpatul ar influența aflarea adevărului, ori depozițiile de martori.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat, ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
În mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și s-a constatat necesitatea menținerii ei, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru necesitatea prevenirii altor infracțiuni.
Inculpatul prezintă risc de reiterare a conduitei infracționale, care rezultă din circumstanțele personale ale acestuia, întrucât a fost condamnat anterior pentru infr.prev.de art.86 din O.U.G.nr.195/2002, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul suspendat.
Deși a avut acea condamnare în anul 2012, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având o alcoolemie de 1,95 g %o și permisul de conducere suspendat, ca urmare a depistărilor anterioare, tot pentru conducere având alcoolemia peste limita legală.
Infracțiunea este de pericol, având în vedere că este pusă în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. Pentru toate aceste considerente, se impune ca inculpatul să fie judecat în stare de arest preventiv, măsura fiind proporțională, având în vedere și durata acesteia - inculpatul fiind arestat preventiv pe data de 2.11.2013, astfel că durata rezonabilă a măsurii este respectată.
Recurentul inculpat D. O. D., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărător și precizează că regretă faptele și, totodată, că are părinții bolnavi și rămași fără sprijin.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ 13,
În baza art. 160 și art. 3001 al. 1 Cod procedura penală,
S-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D. O.-D..
În baza art. 3001 al. 3 Cod procedura penală,
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D. O.-D., fiul lui V. și I., născut la 21.02.1967 în mun. C., județul C., CNP_, dispusă prin Încheierea de ședință nr. 62/02.11.2013 a Judecătoriei Medgidia.
În baza art. 189 și 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere,prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia – nr. 4728/P/2013 din 18.11.2013, inculpatul D. O.-D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, și care are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din C.penal.
Prin Încheierea de ședință nr. 62/02.11.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus arestare preventivă a inculpatului D. O.-D..
S-a reținut că există probe în sensul art. 143 și art. 5 CEDO care să fundamenteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de lit. f și d a acestui articol, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 este mai mare de 4 ani iar față de inculpatul D. O. D., este începută urmărirea penală în dosarul nr._/P/2010 al I.P.J. C. – Serviciul Rutier, pentru că a condus la data de 23.07.2010 și la data de 25.09.2013 autovehiculele cu nr. de înmatriculare_, respectiv_, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, și prezentându-se sub o identitate falsă.
Analizând actele dosarului de urmărire penala, raportat la disp. art. 300 ind. 1 cod pr. pen. și la temeiurile invocate la dispunerea măsurii arestării, instanța a constatat că măsurile preventive au fost dispuse cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 136 Cod procedură penală privind buna desfășurare a procesului penal și art. 143 și 148 lit. d, f Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că, față de natura cauzei și gravitatea infracțiunii presupus comise, prin care se atentează la siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la traficul rutier, împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile (cunoscând că are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și având reprezentarea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice), a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe drumurile publice, (intenționând să se deplaseze la C., împreună cu o altă persoană în autoturism), la circumstanțele personale ale inculpatului (care a mai fost condamnat anterior – dosar penal nr._, pentru comiterea de infracțiuni la regimul rutier și a beneficiat de clemența organelor judiciare sub aspectul modalității de executare a acelei pedepse), ceea ce denotă că acesta nu a înțeles că trebuie să-și adapteze comportamentul la normele sociale protejate de lege, există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat.
Instanța a apreciat că o altă măsură preventivă luată față de inculpat, nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunilor care fac obiectul judecății și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, motiv pentru care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, mai permisivă și mai blândă.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate față de inculpat, cu respectarea temeiurilor de drept invocate în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează limitarea libertății persoanei – în cazuri de excepție, apreciind că și în prezent se mențin aceleași temeiuri pentru ca inculpatul să rămână în starea de arest preventiv, necesară, în aceasta fază procesuala, desfășurării normale a cercetării judecătorești, conservării probelor, prevenirii de noi fapte penale, dar si protejării ordinii publice, având în vedere momentul procesual, nefiind începută cercetarea judecătorească.
Împotriva susmenționatei încheieri, a declarat recurs inculpatul D. O. D. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele fiind inserate în partea introductivă ,care face parte integrantă din prezenta,așa încât nu se impune reiterarea lor.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod proc. pen., Tribunalul constată că prima instanță a dat o justă apreciere mijloacelor de probă administrate până la data sesizării cu rechizitoriu, probe care în continuare justifică măsura arestării preventive, potrivit scopului recunoscut de art.136 alin.1 Cod de procedură penală.
Atât Convenția, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează că deși detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice privarea de libertate,dar pe termen limitat.
Astfel, se constată că subzistă indiciile temeinice, în sensul art.143 Cod proc.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este supus instrucției penale și anume infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și care are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura cauzei și circumstanțele concrete în care este suspectat inculpatul că ar fi comis faptele (cunoscând că are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și având reprezentarea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe drumurile publice, intenționând să se deplaseze la C., împreună cu o altă persoană în autoturism), rezonanța socială negativă având în vedere și frecvența cu care sunt comise infracțiunile la regimul rutier, ce pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice ,integritatea corporală și viața participanților la trafic, circumstanțele personale ale inculpatului ,care a mai fost cercetat și condamnat anterior, pentru comiterea de infracțiuni la regimul rutier, ceea ce denotă că acesta nu a înțeles că trebuie să-și adapteze comportamentul la normele sociale protejate de lege, așa încât pericolul lăsării în stare de libertate,în accepțiunea reglementării dată de art.,148 alin.1 lit.f Cod proc.pen., este unul evident .
Și din perspectiva scopului urmărit, o astfel de măsură corespunde exigențelor prevăzute de art.1 și art.136 alin.1 Cod de procedură penală, întrucât prin aceasta se asigură prevenirea comiterii de noi infracțiuni, prezența inculpatului la dispoziția organului judiciar și buna desfășurare a judecății, cu asigurarea principiilor aflării adevărului și celerității.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat, în baza art.385indice 15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și prevederile art.189 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. OCTAVIANDIDI - fiul lui V. și I., născut la 21.02.1967 în mun. C., județul C., CNP_, aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva încheierii de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C. pentru avocat B.(M.)L.,de 100 lei ,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi ,26.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. G. N. A. M. V.
GREFIER,
C. C. D.
RED./TEHNORED.JUD.NAPZAIT-26.11.2013-3EX.
Red.-tehnored.Înch.fond-jud.A.I.S.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul... → |
|---|
