Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 416/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 416/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 8376/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 416
Ședința din Camera de Consiliu din data de 8 noiembrie 2013
PREȘEDINTE - M. L. T.
GREFIER – A.-M. G.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat M. P. – fiul lui L. și M., născut la data de 25.12.1962, deținut în Penitenciarul Slobozia.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de Consiliu din data de 01.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.11.2013, când a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra sesizării de față:
La data de 20.09.2013, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. o cerere formulată de condamnatul M. P. privind revizuirea sentinței penale 262/04.06.1999 pronunțată de Tribunalul C..
Examinând sesizarea, instanța constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1941/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., inc. a fost trimis in judecata, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. 1,3 5 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că in contextul încheierii unui contract comercial 1-a indus în eroare pe G. G.,asigurându-l că va achita contravaloarea a 200 tone fier vechi ,cu ordin de plată pe care il va introduce la bancă,obligație pe care nu a îndeplinit-o,prejudiciul cauzat fiind de_ lei(ROL), suma ce reprezintă valoarea fierului vechi livrat potrivit contractului.
Prin sentința penală 262 / 04.06.1999 pronunțată de Tribunalul C. în dosar m.49J199S, inc. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1,3,5 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul iar Curtea de Apel C. a dispus prin decizia penală nr.310/10.12.1999 pronunțată în dosarul penal nr. 3594/1999, respingerea apelului .înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 108/18.01.2010 pronunțată în dosarul penal nr. 7542/ 1/2009, examinând recursul declarat de inculpat, 1-a admis, a schimbat încadrarea juridică a faptei în art.215 alin. 1,3 cu aplic. art. 13 Cod penal ,text în baza căruia 1-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b Cod penal și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.Pentru a se pronunța in acest sens, instanța a reținut in esența ca in contextul încheierii unui contract comercial 1-a indus în eroare pe G. G. ,asigurându-l că va achita contravaloarea a 200 tone fier vechi ,cu ordin de plată pe care il va introduce la bancă,obligație pe care nu a îndeplinit-o,prejudiciul cauzat fiind de_ lei(ROL), suma ce reprezintă valoarea fierului vechi livrat potrivit contractului.
De asemenea a mai reținut instanța ca situația de fapt este dovedita inclusiv prin declarațiile martorilor care au de fata la momentul in care M. P. a promis ca va achita marfa, discuția având loc la 06 09 1997.
Prin cererea formulata la data de 20. 10. 2012 si precizata la data de 20. 11.2012, astfel cum a fost inregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., condamnatul a solicitat revizuirea sentinței sus menționate.
In motivarea cererii s-a susținut in esența ca: un act care a stat la baza condamnării a fost falsificat de către o alta persoana, indicând in concret ca act falsificat factura fiscala nr. 66/06.09.1997 si ca autor al falsului pe numitul Sotir S..
In dovedirea cererii revizuentul a depus rezoluția nr._/p/2011 din 18. 06. 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, prin care s-a dispus neinceperea urmăririi penale fata de Sotir S., cerecetat sub aspectul infracțiunii prev.de art.208 si 290 CP, intrucat a intervenit prescritptia răspunderii penale.
Dupa efectuarea de către procuror a actelor de cercetare in sensul art.399 cod proc.pen: cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta, iar într-un prim ciclu procesual s-a pronunțat sentința penala nr. 107/03. 03.2013 prin care cererea a fost respinsa ca inadmisibila in principiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuientul, iar prin decizia penala nr. 456/p/13. 06. 2013, Curtea de Apel Constanta a admis recursul, a casat sentința instanței de fond si a dispus trimiterea cauzei la P. de pe langa Tribunalul Constanta pentru efectuarea actelor de cercetare prin prisma cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 litera c CPP.
Cu ocazia audierii sale de către procuror conform art. 399 alin. 1 din C.p.p. la data de 12 09_, revizuientul nu a mai făcut nici o referire la pretinsul caracter fals al facturii fiscale nr. 66/06.09.1997, nu a expus situații de fapt privind emiterea acestei facturi, nu a făcut nici o referire la acte, acțiuni ale sale ori ale unor alte persoane cu privire la imprejurările emiterii acestei facturi.
Referindu-se însă la condamnarea suferită revizuentul a sustinut că nu a săvârșit fapta iar condamnarea sa este rezultatul unei diversiuni, că sunt nereale declarațiile date de martori in sensul ca l-au văzut in ziua de 06.09.1997, deoarece in luna august suferise un accident rutier, astfel incât nu se putea deplasa. A mai arătat revizuentul ca a formulat plângeri împotriva martorilor mincinoși (fără insă sa indice în concret nici un fel de date privind sesizările pe care le-ar fi formulat, numele martorilor împotriva cărora a formulat plângeri ori eventualele soluții pronunțate cu privire la aceste plângeri) .
De asemenea, a arătat revizuentul ca a formulat plângere impotriva numitului Sotir S., acesta din urma fiind persoana care a ridicat marfa si a semnat factura FB_. Cu privire la acest aspect revizuientul a depus rezoluția nr. 77/_ din 23 aug. 2012 pronunțata de primul procuror al Parchetului de pe agă Judecătoria Constanta. Din conținutul acesteia reiese ca M. P. in calitate de petent a formulat plângere împotriva lui Sotir S., in calitate de făptuitor, (solicitând cercetarea acestuia sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 208, si 290 Cp, constând în esența in aceea ca făptuitorul, in cursul anului 2009, deși nu era delegat sau împuternicit al . fără știrea si acordul lui M. P. 200 tone de fier vechi, folosindu-se pentru săvârșirea infracțiunii de factura fiscala nr._, al cărei conținut l-a falsificat.
Prin rezoluția sa procurorul a dispus începerea urmăririi penale, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. A mai susținut revizuientul ca, in relația comerciala, având in vedere calitatea sa de exportator nu putea cumpăra marfa de la Prod. Ind. Corn. Năvodari si ca in gestiunea societății sale nu a ajuns factura prin care s-a achiziționat marfa.
În susținerea cererii revizuentul a depus in copie facturile cu seriile FB_, respectiv FB_, respectiv FB_, precum si rezoluția nr. 1577/_ lin 23 aug. 2012 pronunțata de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta.
În referatul întocmit de parchet conform art.399 Cod proc.pen., se apreciază că nu este incident niciunul din cazurile prev. de art. 394 alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere că motivele invocate de revizuient nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
P. a apreciat că: factura nr .66/6 .09. 2009 nu este invocata printre inscrisurile care stau la baza condamnării ; nu exista nici o cauza penala in care sa fie cercetați pentru mărturie mincinoasa martorii ale căror declarații au fost folosite pentru stabilirea situației de fapt ; incercarea de reanalizare a unor fapte probatorii care puteau fi cunoscute la momentul soluționării cauzei in fond ,cu scopul reaprecierii probatoriului în raport de vinovăția revizuientului este inadmisibilă având în vedere că nu reliefează o situație noua conform cerințelor legale ; nu poate fi primita ca motiv de revizuire cererea in sensul de a se prelungi probatoriul pentru a se stabili cine a luat marfa si in ce imprejurari, toate aceste probe putând fi solicitate in fond, sau in căile ordinare de atac; nu exista nici un indiciu, iar revizuentul nu a indicat nici un motiv apt sa se subsumeze celorlalte motive de revizuire prevăzute de lege.
Prin decizia penală 456/P/13.06.2013 a Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de către revizuientul condamnat M. P. împotriva sentinței penale nr.107 din data de 01.03.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a casat sentința recurată și rejudecând, s-a trimis cauza la P. de pe lângă Tribunalul C. pentru efectuarea actelor de cercetare pentru verificarea cazului de revizuire invocat de către revizuentul M. P. prev. de art.394 alin.1 lit.c) cod procedură penală.
Curtea de Apel C. a considerat că această cerere de revizuire nu prezintă identitate de cauză și de apărări cu cererile de revizuire formulate anterior de revizuientul M. P., în condițiile în care se invocă falsul facturii nr. 66/6.09.1997 iar nu facturile cu seriile FB_, un act ce a stat la baza condamnării sale a fost falsificat de o altă persoană, față de care a intervenit prescripția răspunderii penale, așa încât existența falsului se poate constata, în ceea ce-l privește în procedura revizuirii.
Pentru considerentele menționate anterior, curtea a constat incidența cazului de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.c cod pr.penală .
Constatăm că pentru admiterea acestui caz de revizuire trebuie să: existe un înscris fals; înscrisul să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice ; falsitatea actului să fie dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.
Cu privire la înscrisul pretins a fi fals, factura nr. 66/6.09.1997 la care s-a raportat instanța ierarhic superioară, nu s-a pronunțat nici o hotărâre judecătorească sau ordonanță care să constate existența falsului.
Cât privește relevanța acestui înscris la stabilirea vinovăției inculpatului M. P., constatăm din lecturarea pieselor dosarelor de fond/ căi de atac învinuirea ce s-a reținut în sarcina acestuia, în sensul că acesta a indus în eroare pe G. G. asigurându-l că va achita contravaloarea fierului vechi în cantitate de 200 tone, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
Factura nr. 66/6.09.1997 este una dintre cele emise de partea vătămată cu prilejul prestării operațiunilor și serviciilor desfășurate la livrarea fierului vechi, consecință a raportului juridic stabilit de inculpat cu partea civilă – contractul 114/01.09.1997.
Ceea ce a avut relevanță la stabilirea vinovăției inculpatului a fost susținerile făcute de revizuient în sensul că va emite un ordin de plată, pe care în realitate nu l-a emis precum și împrejurarea că partea civilă nu a putut folosi pentru acoperirea prejudiciului acreditivul în valoare de_ lei, de care firma revizuientului beneficia de la un partener străin, acreditiv care a expirat neutilizat pentru că firma inculpatului nu a efectuat exportul pentru care fusese emis.
Ca urmare ceea ce a avut relevanță în raport de elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului M. P., a fost inducerea în eroare cu prilejul desfășurării unei relații comerciale iar actul invocat atestă prejudiciul produs în dauna părții civile dar nu are o legătură directă cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii cercetate.
Apreciem că nu se regăsește cazul invocat de revizuient prev. de art.394 alin.1 lit.c) cod procedură penală și nici celelalte cazuri de revizuire menționate de articolul invocat, susținerile revizuientului neaducând elemente noi necunoscute instanțelor ce au analizat cauza în fond și căi de atac, tinzând, așa cum corect a observat parchetul, la prelungirea probatoriului .
Susținerile revizuientului in sensul ca nu putea cumpăra marfa de la Prod. Ind. Corn. Năvodari si ca in gestiunea societății sale nu a ajuns factura prin care s-a achiziționat marfa, constituie de asemenea o incercare de reanalizare a unor fapte probatorii care puteau fi cunoscute la momentul soluționării cauzei in fond, astfel incat, fata de considerentele deja expuse nu pot fi primite pentru admiterea in principiu a cererii de revizuire. Din aceeași rațiune (dorința condamnatului de a obține o rejudecare a fondului, fără a exista împrejurări noi concludente și necunocute cu prilejul condamnării sale) sunt nerelevante susținerile potrivit cărora Sotir S. a luat(furat) marfa si ca s-a folosit de o factura falsificata (factura fiscala nr._) ; afirmația oricum nedovedită precum căreia nu putea fi la locul faptei in ziua de 06 09 1997, deoarece era imobilizat din motive medicale.
Susținerile revizuientului în sensul că hotărârea de condamnare este intemeiata pe mărturii mincinoase sunt nedovedite întrucât din analiza actelor dosarului de revizuire rezultă ca nu exista nici o cauza penala in care sa fie cercetați pentru mărturie mincinoasa martorii ale căror declarații au fost folosite pentru stabilirea situației de fapt. In consecința motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 litera b CPP,in sensul ca un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa nu poate fi primit pentru admiterea in principiu a cererii.
Având în vedere toate aceste aspecte, urmează a respinge cererea de revizuire ca nefondată, având în vedere că nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 Cod proc.pen. nu sunt incidente .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 403 Cod proc.pen.:
Respinge cererea de revizuire formulată de condamnatul M. P. – fiul lui L. și M., născut la data de 25.12.1962, deținut în Penitenciarul Slobozia.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe revizuientul M. P. la suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel .
Pronunțată în ședință publică, azi 8.11.2013.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. L. T. A.-M. G.
Tehnored.hot.jud.M.L.T./12.12.2013/ 3 ex.;
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
