Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1271/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1271/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 33184/212/2013/a1
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1271
Ședința publică din data de 22.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – M. L. T.
JUDECĂTOR – I. C. S.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
Pe rol, examinarea recursurilor penale declarate de recurenții inculpați A. L. – fiul lui A. și M., născut la data de 20.07.1961, în mun. Piatra N., jud. N. și S. G. – fiul lui G. și A., născut la data de 03.10.1970, în mun. B., jud. B., aflați în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de proc.penală, se prezintă: recurentul inculpat A. L., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu Negip M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, recurentul inculpat S. G., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu G. D., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 Cod de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursurile sunt declarate cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivate.
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat Negip M., având cuvântul pentru recurentul inculpat A. L., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Judecătoria C. și, rejudecând, solicită a nu se menține starea de arest preventiv.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea Valu lui T..
Solicită a se avea în vedere faptul că a trecut o perioadă de timp de la arestarea preventivă a inculpatului, care nu are antecedente penale și provine dintr-o familie organizată, din actele medicale depuse la dosar rezultând și împrejurarea că este încadrat în grad de handicap II, pensia pe care o primește fiind venitul cu care își întreține familia.
În opinia apărătorului, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar faptul că nu recunoaște infracțiunea reținută în sarcină nu înseamnă că nu trebuie a se da maximă eficiență prezumției de nevinovăție, dosarul având termen de fond stabilit la data de 18.12.2013. Astfel, urmărirea penală este finalizată, apărătorul arătând că inculpatul A. nu a avut reprezentarea că ar comite fapta de înșelăciune, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale acestuia și împrejurările comiterii faptei.
Avocat G. D., având cuvântul pentru recurentul inculpat S. G., având cuvântul, solicita admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Judecătoria C. și, rejudecând, solicită a nu se menține starea de arest preventiv.
Subliniază ideea prezentată de colega avocat, în sensul că dosarul a fost trimis instanței de judecată, având fixat termen de soluționare pe fond a cauzei. Așadar, probele acuzării au fost administrate în totalitate.
Opinează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă și, totodată, menționează faptul că a luat legătura cu inculpatul, care intenționează să se prevaleze de disp.art.3201 Cod de proc.penală.
În sarcina inculpatului se reține doar faptul că ar fi ridicat niște sume de bani, având, astfel, un grad scăzut de participare la săvârșirea infracțiunii. De asemenea, arată că inculpatul S. nu a contactat persoane pentru a le induce în eroare, cu privire la anumite câștiguri.
Învederează și faptul că prejudiciul nu este mare, iar beneficiul inculpatului a fost derizoriu. Face referire și la perioada petrecută de inculpat în arest preventiv și consideră că nu există pericol concret pentru ordinea publică, iar dacă ar fi existat, el s-ar fi diminuat prin trecerea timpului. Și circumstanțele reale sunt în favoarea inculpatului, conchide apărătorul, care formulează, în subsidiar, cerere de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sau țara, pentru motivele anterior arătate.
Menționează că inculpatul a fost condamnat pentru a altă faptă, prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Onești.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de recurenții inculpați, ca fiind neîntemeiate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
În mod corect s-a apreciat, în baza temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, necesitatea menținerii ei.
Opinează că lăsarea celor doi inculpați în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea infracțiunii cercetate, aceea de înșelăciune în formă continuată, faptă care a determinat o tulburare în rândul comunității și o stare de temere față de acest gen de infracțiuni, comise prin intermediul telefonului.
Pericolul pentru ordinea publică nu s-a diminuat de la data de 11 noiembrie 2013 când s-a dispus luarea măsurii arestării, până în prezent, iar probele în acuzarea inculpaților s-au consolidat, aceștia fiind trimiși în judecată.
Față de gravitatea faptelor, recunoscute de inculpați, măsura arestării se impune în continuare.
În ceea ce privește prejudiciul, despre care se pretinde a fi derizoriu, sumele de 700, 800 de lei erau importante pentru părțile vătămate, persoane vârstnice, pentru care ar putea reprezenta chiar venitul lunar al acestora. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că nu se cunoaște atitudinea inculpaților în continuare, în situația în care nu ar fi fost depistați de organele de poliție.
Inculpatul S. a suferit multe condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului, demonstrând preocupări în acest sens.
În ceea ce îl privește pe inculpatul A., deși nu este cunoscut cu antecedente, a avut o contribuție importantă la comiterea faptelor, el fiind cel care ridica sumele de bani de la oficiile poștale.
Pe cale de consecință, măsura arestării preventive a celor doi inculpați se impune a fi menținută în continuare.
Recurentul inculpat A. L., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărător și precizează că menține declarația dată în cauză, dar și faptul că nu a știut că acele sume de bani proveneau din săvârșirea unei infracțiuni.
Recurentul inculpat S. G., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărător și arată că este deja în executarea unei pedepse privative de libertate, de 3 ani, astfel că poate fi găsit oricând și poate fi prezentat la orice solicitare din partea organelor judiciare.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor declarate de recurenții inculpați A. L. și S. G.:
Prin Încheierea de ședință din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13 s-a dispus:
„În baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: A. L. și S. G..
În baza art. 300¹ alin. 3 C.proc.pen. menține arestarea preventivă a inculpaților: A. L. – fiul lui A. și M., născut la data de 20.07.1961, în mun. Piatra N., jud. N., și S. G. – fiul lui G. și A., născut la data de 03.10.1970, în mun. B., jud. B..
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorii inculpaților.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.”
Pentru a dispune în acest mod, prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică, întrucât în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestora și care să justifice punerea în libertate.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică instanța are vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările în care sunt bănuiți inculpații că ar fi acționat, printr-un mod de operare care denotă lipsa temerii de reacția opiniei publice, mijloacele de săvârșire a faptei (inducerea în eroare a unor persoane în vârstă care dau crezare mai ușor persoanelor necunoscute care le contactează telefonic în vederea oferirii unor premii; contactarea părților vătămate s-a realizat de pe numere cu identitate necunoscută, prin aceasta urmărindu-se să nu poată fi identificați apelanții și totodată acestea să nu poată verifica veridicitatea informațiilor primite), scopul urmărit (obținerea pe nedrept a unor foloase materiale), urmarea produsă (cauzarea unei pagube în patrimoniul părților vătămate), reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte care încalcă relațiile sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei și care reclamă, corelativ, o reacție fermă de reprimare și sancționare din partea autorităților judiciare.
De asemenea, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, inculpatul S. G. a suferit multiple condamnări pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului precum și contra libertății persoanei, acesta săvârșind fapta ce face obiectul prezentului dosar în stare de recidivă post executorie. În ceea ce îl privește pe inculpatul A. L., acesta nu are ocupație și nici loc de muncă, nu este căsătorit și nu are nici copii.
În prezent, asupra inculpaților planează bănuiala că au comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, îndreptate împotriva relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei; văzând circumstanțele reale ale cauzei (expuse anterior), instanța apreciază că prevalează față de orice circumstanțe personale, pozitive, ale inculpaților, precum și că, prin lăsarea în libertate, s-ar crea pericol pentru ordinea publică, în general, pentru comunitatea locală, în special, care ar avea reprezentarea că organele judiciare nu concură la sancționarea fermă a acestui gen de fapte penale.
Această soluție este în acord și cu prevederile art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzații, până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăție, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce le-ar putea fi aplicate, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
În condițiile în care cercetarea judecătorească încă nu a început, nefiind administrate nici un fel de probe, care să prefigureze o altă situație de fapt sau să argumenteze schimbarea sau încetarea temeiurilor inițiale, în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, pentru îndeplinirea scopului procesului penal, în baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: A. L. și S. G..
În baza art. 300¹ alin. 3 C.proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților: A. L. și S. G..
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea personală, față de circumstanțele cauzei, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestora și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin instituirea unei măsuri preventive, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Ca atare, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorii inculpaților.
Împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță au formulat recurs inculpații A. L. și S. G. criticând-o ca nelegală și netemeinică, motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art 386/6 alin 3 cod pr penală, Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. L. și S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (și aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul S. G.).
Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina inculpaților că, în zilele de 10.10.2013 și 14.10.2013, au ridicat de la Oficiul Poștal Nr. 1 C. suma de 700 lei, expediată de partea vătămată Ș. V., respectiv, suma de 800 lei, expediată de partea vătămată MAGER M., sume de bani pe care părțile vătămate le-au transferat pe numele A. L. sub pretextul că au fost desemnate câștigătoare ale unor premii de fidelitate oferite de companiile de telefonie COSMOTE și ROMTELECOM, fiind induse în eroare cu privire la existența acestor câștiguri de către persoane neidentificate cert până în prezent. Ulterior ridicării sumelor de bani menționate, la solicitarea lui S. G., A. L. a expediat către numita O. MARCELINA o parte din sumele primite de părțile vătămate, respectiv la data de 10.10.2013, suma de 500 lei, iar la data de 14.10.2013, suma de 700 lei. La rândul său, numita O. MARCELINA a expediat o parte din aceste sume pe numele fostului său soț, numitul S. D. – fratele numitului S. G. – care este deținut în Penitenciarul Tulcea, în executarea unei pedepse privative de libertate.
Prin Încheierea prin încheierea nr. 277/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013 s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 30 zile față de inculpații A. L. și S. G. s-a dispus măsura arestării preventive pentru 29 zile, până la data de 13.11.2013 inclusiv.
Prin încheierea nr.298/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, a fost prelungită măsura arestării preventive pentru 30 zile, până la data de 13.12. 2013 inclusiv.
Tribunalul constată că prima instanță a făcut o analiză corectă a materialului probator administrat până în acest moment procesual în cauză, dezbătând în mod amănunțit și obiectiv declarațiile culese până la acest moment procesual.
Astfel se observă că din mijloacele de probă administrate până în prezent rezultă indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, prev. de art.215 alin.1, 2 Cod penal.
Argumentația primei instanțe potrivit căreia lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică este pertinentă în raport de natura și modalitatea concretă de comitere a faptei - inducerea în eroare a unor persoane în vârstă care dau crezare mai ușor persoanelor necunoscute care le contactează telefonic în vederea oferirii unor premii; contactarea părților vătămate s-a realizat de pe numere cu identitate necunoscută, prin aceasta urmărindu-se să nu poată fi identificați apelanții și totodată acestea să nu poată verifica veridicitatea informațiilor primite, de scopul urmărit - obținerea pe nedrept a unor foloase materiale, de urmarea produsă - cauzarea unei pagube în patrimoniul părților vătămate.
Aceste aspecte sunt întregite de elementele ce caracterizează personalitatea inculpaților care nu au un loc de muncă, dar și de antecedența penală a inculpatului S. G. care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, sancțiuni care nu au fost de natură a forma acestuia o conduită de conformare la normele penale, ci a perseverat în activitatea infracțională.
În atare situație, soluția instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților se justifică, fiind în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală.
În prezența existenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive enunțate anterior, de prioritatea ocrotirii ordinii publice apare ca nesatisfăcătoare aplicarea unei măsuri preventive mai blânde, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia Încheierii de ședință din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A. L. și S. G..
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, se avansează câte 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală,
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați A. L. – fiul lui A. și M., născut la data de 20.07.1961, în mun. Piatra N., jud. N. și S. G. – fiul lui G. și A., născut la data de 03.10.1970, în mun. B., jud. B., aflați în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală
Obligă inculpații la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Avansează câte 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea av.NEGIP M. și G. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. M. L. T. I. C. S.
GREFIER,
C. C. D.
Red.-tehnored. Dec.recurs jud. I.C.S. / 13.12.2013 / 4 ex.
Red.-tehnored.Înch.fond-jud.A.E.M./11.12.2013
| ← Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 428/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
