Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 27705/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.1102
Ședința publică din data de 30.10.2013
PREȘEDINTE – I. R.
JUDECĂTORI – N. A.
- M. V.
GREFIER – C. B.
Cu participarea PROCUROR – C. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CONSTANTA si inculpatul I. I. A. – fiul lui M. V. si M., născut la data de 16 09 1995, detinut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta, împotriva Încheierii de ședință pronunțată la data de 28.10.2013 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat I. I. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat F. Cuturicu în substituirea apărătorului ales C. M., în baza împuternicirilor avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul inculpat F. L. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat P. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivate cu respectarea disp.prev. de 38510 Cod procedură penală.
Se depune la dosar împuternicire avocațială de către apărătorul ales Cuturicu F. în substituire apărătorului ales C. M. pentru recurentul inculpat I. I. A..
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorul recurentului inculpat I. I. A., avocat Cuturicu F., depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere conținând caracterizări ale inculpatului, făcute de diverse persoane, una dintre acestea va asigura un loc de muncă inculpatului în situația în care va fi pus în libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată ca este de acord cu atașarea la dosar a înscrisurilor prezentate de recurentul inculpat I. I. A., prin apărător ales.
Instanța deliberând, dispune atașarea la dosar a înscrisurilor prezentate de recurentul inculpat I. I. A., prin apărător ales, acestea urmând a fi avute in vedere în ansamblul materialului probator.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2013, pe care o apreciază ca fiind netemeinică în ceea ce privește nemenținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul F. L. A. motivat de faptul că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv faptul că s-a diminuat pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât în opinia sa temeiurile subzistă în continuare si impun privarea de libertate a inculpatului, iar în acest sens trebuit avut în vedere contribuția esențială a inculpatului la săvârșirea faptei, respectiv acesta a atras partea vătămată în scara blocului unde inculpatul I. I. A. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, deși instanța retine faptul că inculpatul F. L. A. nu era prezent la momentul când a avut loc . față de partea vătămată, și nu a cunoscut modalitatea în care i-a fost sustras acesteia telefonul mobil .
Prin urmare, consideră că temeiurile inițiale, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă în continuare, astfel că solicită menținerea stării de arest preventiv față de inculpatul F. L. A., având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care acesta este trimis în judecată, modul și mijloacele de comitere a faptei, respectiv împreună, deposedarea prin violență a părții vătămate de telefonul mobil, prin pulverizarea cu un spray lacrimogen în zona ochilor, atitudinea de nerecunoaștere a inculpaților, astfel încât consideră că măsura arestării preventive este necesară atât pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru protejarea sentimentului de ordine publică, ținând seama de reacția profund negativă a comunității a astfel de infracțiuni care, în ultima perioada sunt din ce în ce mai frecvente.
Totodată, se impune a se avea în vedere circumstantele personale ale inculpatului, fiind recidivist post condamnatoriu, anterior fiind condamnat pentru infractiuni contra patrimoniului, astfel că acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, sens în care lăsat în libertate inculpatul nu prezintă suficiente garanții că nu ar repeta conduita infracțională.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită a se dispune mentinerea măsurii arestării preventive față de inculpatul F. L. A..
Apărătorul recurentului inculpat I. I. A., avocat Cuturicu F., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul I. I. A., casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive si în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că nu mai subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală in baza căruia s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, apreciind astfel ca in cauză nu sunt întrunite elementele referitoare la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului in stare de libertate si nu există nici reacția negativă a opiniei publice întrucât fapta inculpatului nu se traduce printr-un impact violent asupra ordinii publice.
Menționează ca inculpatul a recunoscut fapta comisă si o regretă, astfel că acesta întelege să se prevaleze de disp.art.320 ind.1 Cod procedură penală, solicitând a se avea în vedere si faptul că inculpatul era minor la data comiterii acesteia, nu este cunoscut cu antecedente penale si a descris modalitatea in care a participat la săvârșirea faptei, prejudiciul produs fiind foarte mic, partea vătămată neînțelegând sa se constituie parte civilă.
Totodată, menționează ca cercetarea judecătorească a început la data de 25.10.2013 iar probele administrate până la acest moment sunt la dosarul cauzei, astfel încât lăsarea în libertate a acestuia nu va influența ansamblul probator deja administrat si în opinia sa nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului întrucât nu există temeiuri care sa justifice această măsură, acesta realizând gravitatea faptei, aspecte față de care solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând în principal solicită revocarea măsurii arestării preventive si în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul I. I. A., ca nefondat si mentinerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât apreciază că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcină, astfel cum impune disp. art. 143 C. proc. pen., fiind îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală cu privire la cuantumul pedepsei si pericolul concret pentru ordinea publică raportat la modalitatea concretă în care se retine săvârșirea faptei de către inculpați.
Prin urmare, consideră că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul I. I. A. apare ca fiind proporțională si necesară cu scopul urmărit iar durata acesteia nu a depășit termenul rezonabil.
În raport de aceste considerente, solicită si respingerea, ca nefondate, a cererilor subsidiare formulate de inculpat, prin apărător.
Apărătorul recurentului inculpat F. L. A., avocat P. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică, fiind corectă si fundamentată corespunzător.
Face precizarea că desi inculpatul a dorit să se prevaleze de disp.art.320 ind.1 Cod procedură penală, reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a cererii chiar dacă inculpatul își asumă fapta însă nu în modalitatea în care se retine în actul de inculpare, referitor la modul de participare al acestuia în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul I..
Mai mult, solicită a se retine că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive motivat de faptul că este cunoscut că se afla în stare de recidivă, încă consideră că acesta nu este un motiv întemeiat pentru a se dispune mentinerea acestei măsuri preventive, fiind real faptul că acesta a fost anterior condamnat pentru săvârsirea de infractiuni contra patrimoniului însă acest aspect va fi avut în vedere la soluționarea pe fondul cauzei.
Consideră că, în măsura în care așa se abordează problema, din punctul său de vedere, este evident că principiul prezumției de nevinovăție nu mai există la acest moment, cel puțin în opinia Ministerului Public.
Precizează că, inculpatul nu a participat sub nici o formă la actul de comitere a infractiunii sau actul de violență exercitat asupra părții vătămate iar probele administrate până la a cest moment nu pot fi interpretate întrucât nu au o valoare dinainte stabilită, și ca atare este un drept constituțional și procedural
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a apreciat de către instantă că nu se mai impune mentinerea stării de arest preventiv, fiind înlocuită această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitate.
Recurentul inculpat I. I. A., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.
Intimatul inculpat F. L. A., în ultimul cuvânt, este de acord cu apărătorul său, regretă și dorește a fi judecat în libertate pentru a-și relua locul de muncă.,
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea de ședință din 25.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._/212/2013,
În baza art. 300 ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. I. A..
În baza art 300ind. 2 alin 3 C. proc. pen rap. la art. 160ind. h C. proc. pen. ,s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului minor I. I. A. ( fiul lui M. V. și M., născut la data de 16.09.1995 domiciliat în mun. Constanta, ., nr. 9, jud. Constanta, CNP_) .
În baza art 300ind. 2 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului F. L. A..
În baza art 139 alin 1 C. proc. pen rap. la art. 145 alin. 1 C. proc. pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului F. L. A. (fiul lui C. și C. T., născut la data 18.03.1993 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ..42, jud. C., CNP_), luată prin Încheierea de ședință nr. 260/30.09.2013 a Judecătoriei C. ,cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C..
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului F. L. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 249/30.09.2013, emis de Judecătoria C..
În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 și alin. 1 ind. 2 C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, în sarcina inculpatului F. L. A., s-au stabilit următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
-să se prezinte la secția de poliție în a cărei raza teritorială locuieste conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința făra încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
-să nu se apropie de partea vătămată, de martorul din prezenta cauză, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpatului F. L. A., secției de poliție în a cărei raza teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul .
S-a atras atenția inculpatului F. L. A., că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor impuse, va atrage luarea măsurii arestării preventive.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere și devine executorie la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
S-a respins cererea de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorul inculpatului I. I. A., și cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul inculpatului F. L. A., ca neîntemeiate.
Procedând în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților I. I. A. și F. L. A., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub numărul_ 13, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. I. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm C. pen. și a inculpatului F. L. A. sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c și art. 37 lit. a C. pen. .
Prin Încheierea nr. 260/30.09.2013 a Judecătoriei C., definitivă, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 19 zile, începând cu data de 30.09.2013 până la data de 18.10.2013 inclusiv.
Prin încheierea din data de 15.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13, în conformitate cu prevederile art. 300 ind. 1 C. proc. pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a inculpaților și a menținut-o.
S-a apreciat că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infractiunile reținute în sarcină, astfel cum impune art. 143 C. proc. pen., existând date și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă . S-a apreciat de către instanță, că aceste indicii temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate L. R. T. care a arătat că în ziua de 02.07.2013, în jurul orei 15,00, în timp ce se afla în scara blocului TS4, situat pe . A din mun. C. o persoană necunoscută i-a pulverizat cu spray iritant-lacrimogen în zona fetei deposedând-o cu această ocazie prin smulgere de telefonul mobil marca Samsung Galaxy, pe care partea vătămată îl avea în mână; declarațiile părții vătămate care a arătat că în cursul lunii iunie 1-a cunoscut prin intermediul rețelei Facebook pe numitul A., pe care 1-a recunoscut după fotografia de profil ca fiind un fost coleg de liceu. În data de 02.07.2013, partea vătămată a fost contactată tot prin intermediul rețelei de socializare Facebook de către A. care i-a spus că este liber și că se pot vedea. Partea vătămată L. R. T. s-a întâlnit cu numitul A. în zona cofetăriei Amfiteatru din mun. Constanta, care mai era însoțit de încă un băiat pe care nu i 1-a prezentat părții vătămate. Din acel loc au plecat până la blocul TS4 situat pe . i-a spus părții vătămate să aștepte în fața blocului deoarece urmează să urce până la un apartament împreună cu celălalt băiat pentru a lua o placă de îndreptat părul de la o fată. Partea vătămată s-a conformat iar după aproximativ 15 minute, A. a ieșit din scara blocului unde intrase și sub pretextul că trebuie să meargă la sora acelei fete pentru a lua placa pentru păr și că va reveni repede i-a spus părții vătămate să intre în scara blocului și să îl aștepte acolo.Partea vătămată L. R. T. a intrat în scara blocului s-a așezat pe trepte și în timp ce se juca la telefonul celular pe care îl avea asupra sa a auzit cum o persoană cobora de la etaj, și în momentul imediat următor i-a fost pulverizată o substanță iritantă în zona ochilor, și acea persoană care i-a pulverizat substanța iritantă în ochi i-a smuls telefonul din mâna dreaptă.Partea vătămată L. R. T. a comunicat organelor de poliție toate datele referitoare la telefonul sustras. De asemenea partea vătămată a comunicat organelor de poliție numărul de telefon a numitului A., respectiv_; fisa UPU de la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. ; procesul verbal din 25.09.2013 cu privire la localizările dispuse în cauză pe terminalul mobil al părții vătămate cu ._ precum și pe telefoanele cu nr._, utilizat de F. I. A. și_, utilizat de I. I. A. pentru perioada 02.07._13 din care rezultă că în urma datelor comunicate de către UTAI C. s-a stabilit că în data de 02.07.2013, telefonul sustras de la partea vătămată a fost utilizat după cum urmează:între orele 13.38-14.48 a fost utilizat de către partea vătămată L. R. T. cu nr. de telefon_, între orele 16.00-16.29, terminalul mobil a fost utilizat cu nr. de telefon_ și aparține inculpatului I. I. A., fiind efectuate trei apeluri dintre care unul către nr. de telefon_, ce aparține inculpatului F. L. A., în perioada 03.07._13, terminalul mobil a fost utilizat cu nr. de telefon_, ce aparține inculpatului F. L. A. ; procesul verbal de efectuare a recunoașterii ocazie cu care partea vătămată L. R. T. i-a recunoscut pe ambii inculpați ca fiind cei cu care s-a întâlnit în data de 02.07.2013, orele 15.00 la . ., declarațiile martorei C. A. D., angajată la ., care a declarat că 1-a recunoscut din fotografiile arătate de către organele de politie pe unul dintre cei doi inculpați, respectiv pe inculpatul F. L. A., ca fiind cel care în ziua de 06.07.2013, în jurul orelor 19.23, a depus în amanet un telefon mobil marca Samsung GT S6102 aparținând părții vătămate.
În afara existenței acestor indicii temeinice, la momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C. proc. pen., in sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetati, este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la pericolul concret ce l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpaților pentru ordinea publică, instanța a reținut că acesta se deduce din datele existente la dosar privitoare la împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile (părții vătămate i-a fost pulverizată în față o substanță iritant lacrimogenă fiindu-i smuls din mână telefonul mobil în timp ce se afla în scara blocului, după ce a fost atrasă în acest loc de inculpatul F. L. A. pe care îl cunoștea ), la valoarea prejudiciului în cuantum de 500 lei, la relațiile sociale presupus a fi fost încălcate și care ocrotesc patrimoniul și integritatea fizică și psihică a persoanei, circumstanțele personale ale inculpatului F. L. A. care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani cu suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 86 ind. 1 C. pen. pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, inculpatul I. I. A. nu are ocupație și nici loc de muncă prin care sa obtina mijloacele de trai, existând astfel riscul ca inculpații, în stare libertate să reia activitatea infracțională.
Se observă că pentru menținerea arestării preventive a inculpaților este necesară analizarea îndeplinirii cumulative a trei condiții de fond respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent unul din temeiurile prev. de disp. art. 148 C. proc. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul I. I. A. instanța a constatat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta, întrucât este legală și temeinică.
Astfel, s-a apreciat că există motive plauzibile de a se bănui că inculpatul I. I. A. a comis infracțiunea reținută în sarcină iar menținerea măsurii arestării preventive se impune întrucât lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din modalitatea în care se presupune că a săvârșit infrațiunea de tâlhărie reținută în sarcină (după ce în prealabil ar fi atras în scara blocului partea vătămată cu ajutorul inculpatului F. L. A., venind din spatele părții vătămate a pulverizat o substanță lacrimogenă iritantă în zona ochilor, astfel cum rezultă din fișa UPU emisă de către Spitalul Clinic Județean de Urgență C. –Secția Oftalmologie partea vătămată a prezentat la data de 02.07.2013 iritații-conjunctivită și i-a smuls acesteia telefonul pe care îl avea în mână, usurinta cu care acesta a trecut la comiterea faptei; tot inculpatul I. I. A. fiind cel care la data de 06.07.2013 a încheiat un contract de amanet la . având ca obiect telefonul mobil al părții vătămate pe care a obținut suma de 500 lei ) cât și din reacția particulară a opiniei publice, având în vedere că faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatului sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, menținerea măsurii arestării preventive a acestuia este justificată.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat modul cum acesta se presupune că a acționat, prin ticluirea unui plan, împreună cu inculpatul F. L. A., în vederea inducerii părții vătămate în eroare, atragerea acesteia în scara blocului pentru a facilita sustragerea telefonului mobil, folosirea substanței lacrimogene iritante ceea ce a ușurat săvârșirea faptei. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, cum e și cea de tălhărie, ar putea fi cercetate și judecate în stare de libertate .
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzației formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În ceea ce îl privește pe inculpatul F. L. A., instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică, s-a diminuat și la acest moment procesual continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate este de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal .
În cauză, sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 68 ind. 1 C. proc. pen. și al art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că inculpatul F. L. A. ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Aceste indicii temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate L. R. T.; declarațiile părții vătămate; fisa UPU de la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. ; procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, din 02.07.2013; procesul verbal de recunoaștere dup fotografie din 02.07.2013; procesul verbal de efectuare a recunoașterii din grup, ocazie cu care partea vătămată L. R. T. i-a recunoscut pe ambii inculpați ca fiind cei cu care s-a întâlnit în data de 02.07.2013, orele 15.00 la . ., declarațiile martorei C. A. D.; proces verbal de localizare din data de 12.07.2013.
Privarea de libertate este o măsură de excepție și menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 C. proc. pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. și alin. 2 C. proc. pen. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Astfel, deși în cauză există indici temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei descrise în actul de sesizare a instanței și, deși infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, relevantă în opinia instanței este împrejurarea că nu mai există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, coroborată cu prezumția de nevinovăție, operantă în favoarea inculpatului, până la condamnarea acestuia printr-o hotărâre penală definitivă, conf. art. 5 ind. 2 C. proc. pen..
La acest moment procesual menținerea măsurii arestării preventive nu mai este justificată față de inculpatul F. L. A., întrucât din datele existente nu rezultă că lăsarea în libertate a acestuia ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Instanța are în vedere modalitatea în care se presupune că ar fi săvârșit fapta, ar fi atras partea vătămată în scara blocului unde inculpatul I. I. A. ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, gradul de participare (chiar și în condițiile în care așa cum s-a precizat anterior există indicii temeinicie că acesta ar fi săvârșit complicitatea la infrațiunea de tâlhărie) este minim și nu este de natură a reliefa la acest moment procesual necesitatea menținerii măsurii arestării preventive raportat la activitatea efectivă de implicare. Inculpatul F. L. A. nu era prezent la momentul când a avut loc . față de partea vătămată, și nu a cunoscut modalitatea în care i-a fost sustras acesteia telefonul mobil .
Buna desfășurare a procesului penal, la acest moment poate avea loc și cu inculpatul în libertate dar supus totuși unui control judiciar respectiv să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat; să se prezinte la secția de poliție în a cărei raza teritorială locuieste conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința făra încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată, de martorul din prezenta cauză, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, interes dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există probe că au avut loc cu participarea inculpatului.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin intruzivă se impune a fi dispusă și din perspectiva art. 5 pargraf 3 din Convenția europeană, potrivit căruia „orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unor garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”. Cu privire la durata măsurii arestării preventive se observă că a trecut o perioadă relativ mare de timp și măsura arestării preventive nu își mai poate realiza scopul pentru care a fost instituită.
Temeiurile ce au condus la luarea măsurii preventive a inculpatului, așa cum au fost indicate mai sus, la acest moment nu se mențin în totalitate, astfel că cea mai gravă măsură privativă de libertate se poate înlocui cu alta, în condițiile dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., mai puțin restrictivă, astfel că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, asigură buna desfasurare a procesului penal și convingerea instanței este că această măsură preventivă este justificată .
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. precum și inculpatul F. L. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate în calea de atac fiind redate în partea introductivă a prezentei încheieri.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor aduse și din oficiu,
conform art. 385/ind.6 alin. 3 Cod proc. pen., Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate,pentru următoarele considerente:
Raportat la mijloacele de probă administrate până în prezent, indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații F. L. A. și I. I. A. au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, se mențin și conturează starea de fapt expusă în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
Totodată ,așa cum în mod corect a apreciat prima instanță,rămâne în continuare incident ,temeiul prevăzut de art.148 lit .f Cod proc.pen., numai în ceea ce îl privește pe inculpatul I. I. A.. Pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din modalitatea în care se presupune că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie (după ce în prealabil ar fi atras în scara blocului partea vătămată cu ajutorul inculpatului F. L. A., venind din spatele părții vătămate a pulverizat o substanță lacrimogenă iritantă în zona ochilor și i-a smuls acesteia telefonul pe care îl avea în mână, ulterior a încheiat un contract de amanet la . având ca obiect telefonul mobil al părții vătămate pe care a obținut suma de 500 lei ) ,din reacția profund negativă în societate, la comiterea faptelor de natura celei reținute în sarcina inculpatului,prin care sunt lezate relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniul și integritatea corporală a persoanei .
Trecerea unei anumite durate de timp de la data luării măsurii arestării preventive, poate constitui un motiv care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, dar simpla trecere a timpului nu poate fi disociată de circumstanțele concrete ale cauzei, de natura și gravitatea acuzațiilor, de circumstanțele personale,astfel încât durata arestării trebuie analizată prin prisma fiecărei pricini în parte iar în cauza de față, măsura își păstrează caracterul de rezonabilitate și proporționalitate cu scopul urmărit.
Pe de altă parte și în acord cu instanța de fond,Tribunalul apreciază că în privința inculpatului F. L. A. ,nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod proc. pen., deoarece deși pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea dedusă judecății, nu mai este îndeplinită cerința că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea reglementării textului de lege de mai sus.
Astfel,modalitatea în care se presupune că ar fi săvârșit fapta( ar fi atras partea vătămată în scara blocului ,dar nu era prezent la momentul când a avut loc . față de partea vătămată și nu a cunoscut modalitatea în care i-a fost sustras acesteia telefonul mobil),gradul de participare redus în contextul activității infracționale reținute în sarcina inculpaților iar situația de fapt relevată de probele administrate, demonstrează o situație de fapt nuanțat diferită de cea reținută la momentul luării măsurii arestării preventive, pe baza probelor administrate până în acel moment, urmând însă a fi pe deplin lămurită în cursul cercetării judecătorești.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei, care ține, în principal ,de instituția tratamentului penal, ci presupune o rezonanță negativă la nivelul unei comunități sau al întregii ordini sociale, el nu se prezumă, trebuie să fie actual și dovedit cu date concrete din care să rezulte fără echivoc .
Având în vedere toate împrejurările cauzei conturate de probele administrate până în prezent, probatoriul ce se prefigurează a fi administrat pentru stabilirea vinovăției ori nevinovăției inculpatului ,în strânsă legătură cu atitudinea procesuală a părților, perioada care a trecut de la data arestării , temeiurile inițiale avute în vedere,modificate, justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aceasta fiind cea mai potrivită, raportat la actualul stadiu procesual, totodată fiind o măsură preventivă eficientă, față de posibilitățile de supraveghere a inculpatului F. L. A., de către organele judiciare și suficientă scopului recunoscut de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen., privind buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul va menține soluția instanței fondului și în baza art. 385 / 15 pct. 1 lit . b Cod proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile.
Văzând și prevederile art.192 al. 3 Cod proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul I. I. A. – fiul lui M. V. si M., născut la data de 16 09 1995, detinut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta, împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat,rămâ în sarcina acestuia.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. R. N. A. M. V.
GREFIER,
C. B.
Red.jud.fond.A.B.A.
Tehnored.jud.rec.N.A.
3 ex./30.10.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
