Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1083/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 12705/212/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR.1083 –
Ședința publică din data de 24.10.2013
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTOR – N. A.
JUDECĂTOR - I. C. S.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul C. – reprezentat prin PROCUROR – C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații O. T. - fiul lui S. și B., născut la data de 02.02.1987 în C., CNP_ și T. P. - fiul lui N. și V., născut la data de 20.08.1980 în ., CNP_, împotriva încheierii din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat O. T., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu G. D., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și recurentul inculpat T. P., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu C. M., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursurile sunt declarate cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat G. D., având cuvântul pentru recurentul inculpat O. T. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se constata că încheierea recurată este nelegală și netemeinică, apreciind că, în raport de momentul procesual, nu se impune menținerea stării de arest preventiv față de inculpat, întrucât nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia și nici nu au apărut altele noi care să justifice privarea în continuare de libertate a acestuia.
De asemenea, în cauză au fost administrate toate probatoriile, iar la ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor, din cele reținute prin rechizitoriu în sarcina celor doi inculpați, în infracțiunea prev. de art.180 alin.2 cod penal, apreciind în mod greșit că acest lucru nu echivalează cu o modificare a temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, astfel încât încheierea recurată este nelegală. Din această perspectivă, urmează a se avea în vedere că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 cod penal, nu se poate dispune luarea măsurii arestului preventiv, iar din probele administrate în cauză, se justifică o astfel de schimbare a încadrării juridice.
Se impune totodată a se avea în vedere faptul că inculpatul se află în stare de arest preventiv de o perioadă de 6 luni, iar participarea acestuia la comiterea faptei nu a fost una intenționată, în condițiile în care nici măcar nu le cunoștea pe părțile vătămate.
Avocat C. M., având cuvântul pentru recurentul inculpat T. P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, să nu se mențină față de inculpat măsura arestării preventive, iar în subsidiar, solicită înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se constata că nu mai subzistă temeiul prev. de art.148 lit. f cod procedură penală, neexistând probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care a recunoscut că lovit partea vătămată, acesta fiind singurul lucru de care se face vinovat și pe care îl regretă.
Cu privire la datele ce caracterizează persoana inculpatului, precizează că acesta are un loc de muncă, se află la primul conflict cu legea penală, astfel încât, până la soluționarea definitivă a cauzei, obligarea de a nu părăsi localitatea ar fi o măsură preventivă suficientă pentru a fi asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații O. T. și T. P., apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Astfel, solicită a se constata că nu s-au modificat temeiurile ce au determinat luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, iar apărătorii acestora nu arată în mod concret ce anume a determinat schimbarea acestor temeiuri, făcându-se doar simple afirmații în acest sens.
Este adevărat că instanța de fond a pus în discuție o schimbare a încadrării juridice a faptelor, însă acest lucru nu poate avea relevanță asupra temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestului preventiv, întrucât, la acest moment, măsura preventivă se analizează prin raportare la încadrarea juridică existentă.
În ceea ce privește durata stării de arest, consideră că nu a fost depășit caracterul de rezonabilitate al acesteia, raportat la natura acuzației penale, la modalitatea în care se reține comiterea faptelor – cu violență – dar și la motivul pentru care inculpații au recurs la violență.
De asemenea, consideră că nu se poate reține că inculpatul O. T. a participat neintenționat la comiterea faptei, în condițiile în care o astfel de infracțiune se săvârșește doar cu intenție și, în plus, referitor la datele sale personale, se observă că inculpatul este recidivist, conform disp. art.37 lit. a cod penal.
Recurentul inculpat O. T., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat T. P., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art. 3002 rap. la art. 160b cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților O. T. (fiul lui S. și B., născut la data de 02.02.1987 în C., CNP_) și a inculpatului T. P. (fiul lui – și V., născut la data de 20.08.1980 în ., CNP_) și s-a menținut această măsură față de ambii inculpați.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de apărătorii inculpaților, ca nefondate.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.05.2013, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._ 13, rechizitoriul nr. 5992/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care au fost trimiși in judecată, în stare de arest preventiv, inculpații O. T. și T. P., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” și alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. „d” Cod penal, iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul O. T., cu aplicarea art. 37 lit. „a” cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că, la data de 03.04.2013, în jurul orelor 21.15, în scop de răzbunare, au acostat-o pe partea vătămată Z. I., în scara blocului Tomistex din mun. C., . și, prin exercitarea de violențe, care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, au deposedat-o de suma de 700 lei.
Prin încheierea nr. 126/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, s-a dispus, in baza art.148 lit. f C. proc. Penală, arestarea preventiva a inculpaților O. T. și T. P., pe o durată de 29 zile, de la data de 25.04.2013 și până la data de 23.05.2013, inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b alin. 2 ind. 1 lit. a C.p, cu aplicarea art. 75 lit. d din codul penal, fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate. Soluția a rămas definitivă la data de 29.04.2013, prin încheierea nr. 122 a Tribunalului C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie de care sunt bănuiți, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a ținut seama de circumstanțele reale de săvârșire a faptei, respectiv de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, și anume pe timpul nopții, în scara unui . părții vătămate nu ar fi putut interveni mai multe persoane, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, de mai multe persoane împreună, inclusiv după ce partea vătămată a căzut la pământ în urma loviturilor aplicate, leziunile suferite de partea vătămată necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, aceasta având nevoie de supraveghere medicală.
De asemenea a fost avut în vedere inclusiv gradul ridicat de violență de care au dat dovadă inculpații și celelalte persoane implicate în agresarea părții vătămate, observându-se, pe de o parte, cantitatea mare de sânge din casa scării unde partea vătămată a fost agresată, iar pe de altă parte, sentimentul de teamă încercat de martorul N. I. M., care nu a intervenit în ajutorul părții vătămate decât după ce agresorii au plecat.
Totodată a fost analizat scopul cu care au acționat inculpații, în sensul că inculpatul T. a urmărit aplicarea unei corecții părții vătămate doar pentru motivul că aceasta a refuzat, conform normelor legale, să primească la centrul de colectare deșeuri feroase a unui obiect metalic, întrucât inculpatul nu avea buletinul asupra sa, iar inculpatul O. T. a acceptat de îndată propunerea inculpatului T. de a o agresa pe partea vătămată, cunoscând care era motivul solicitării adresate de inculpatul T., inculpatul O. nejustificând vreun conflict personal cu partea vătămată.
În același timp, instanța a avut în vedere și împrejurarea că inculpații au locuri de muncă sporadice, fără forme legale, că inculpatul T. nu se bucură de stabilitate locativă, că inculpatul O. este cunoscut cu antecedente penale, anterior beneficiind de clemența organelor judiciare prin suspendarea condiționată a executării pedepsei la care a fost condamnat.
Chiar dacă inculpatul T. nu este cunoscut cu antecedente penale, însă în raport de natura și gravitatea faptei reținute în sarcina acestuia, observându-se atitudinea extrem de violentă de care au dat dovadă inculpații și ceilalți participanți, ușurința cu care aceștia au acționat și au înțeles să o agreseze pe partea vătămată, instanța a considerat că, la acel moment, a prevalat necesitatea prezervării ordinii publice, anume a colectivității din care și inculpații fac parte, față de interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate.
La data de 16.05.2012, instanța a constatat, în temeiul art. 3001 alin 1, la primirea dosarului, legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor doi inculpați, menținând starea de arest preventive a acestora, fiind ulterior menținut și în baza dispozițiilor art. 3002 C.p.p.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă și în prezent, neexistând elemente noi care sa opereze in favoarea acestora și care sa justifice revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel că măsura privativă de libertate va fi menținută.
Astfel, asupra inculpaților planează suspiciunea rezonabilă că au săvârșit o infracțiune gravă (tâlhărie) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe că lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpații sunt suspectați că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altei persoane, prin exercitarea de violențe față de aceasta, din răzbunare), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale, atât pe cele privitoare la protejarea patrimoniului, cât și pe cele privind integritatea corporală), din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care sunt cercetați (7-20 de ani) și din circumstanțele personale ale inculpaților (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
La termenul de judecată din 21.10.2013 a fost finalizată administrarea tuturor probelor anterior încuviințate și din oficiu, instanța a pus în discuție, în schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestora, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, cercetarea judecătorească se află în plină desfășurare, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (aproape 6 luni) în raport cu actele procesuale efectuate, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Cum temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă la acest moment procesual și cum în favoarea niciunuia dintre aceștia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea vreunuia în libertate, instanța a respins ca nefondate cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de avocații inculpaților și a menținut măsura arestării preventive a inculpaților O. T. și T. P..
Impotriva acestei incheieri au formulat recurs inculpatii care au criticat incheierea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie ,motivele de recurs fiind consemnate in practicaua incheierii.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate în raport de motivele de recurs expuse, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr.5992/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care au fost trimiși in judecată, în stare de arest preventiv, inculpații O. T. și T. P., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” și alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. „d” Cod penal, iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul O. T., cu aplicarea art. 37 lit. „a” cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că, la data de 03.04.2013, în jurul orelor 21.15, în scop de răzbunare, au acostat-o pe partea vătămată Z. I., în scara blocului Tomistex din mun. C., . și, prin exercitarea de violențe, care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, au deposedat-o de suma de 700 lei.
Prin încheierea nr. 126/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, s-a dispus, in baza art.148 lit. f C. proc. Penală, arestarea preventiva a inculpaților O. T. și T. P., pe o durată de 29 zile, de la data de 25.04.2013 și până la data de 23.05.2013,inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de talharie, fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p. privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate.
Această măsură a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de fond, fiind menținută până în prezent.
Se constata astfel că prima instanța a realizat o analiză obiectivă a situației inculpaților stabilind în mod echilibrat faptul că se impune menținerea privării de libertate a acestuia.
Din analiza mijloacelor de probă administrate până la acest moment procesual, se constată că subzistă nemodificate temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri privative de libertate față de inculpați, existând indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis o faptă penală cu un ridicat grad de pericol social, faptă pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Necesitatea protejării ordinii publice este actuală având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acestora – împreună cu altă persoană, prin exercitarea de violențe față de aceasta, din răzbunare), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale, atât pe cele privitoare la protejarea patrimoniului, cât și pe cele privind integritatea corporală.
Față de aspectele prezentate anterior, Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă nemodificate, neexistând până în acest moment procesual elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestora, ocrotirea ordinii publice fiind prioritară și prevalând intereselor personale, iar o măsură preventivă mai blândă, cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi localitatea, nu ar fi de natură a satisface necesitatea desfășurării procesului în condiții normale.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților se justifică, fiind în conformitate cu materialul probator administrat in cauza și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, totodată fiind rezonabilă ca durată, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului, la stadiul procesului penal, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod Pr. Penală va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpații O. T. și T. P., împotriva Încheierii din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul penal nr._ 13.
Vazand si art.192 alin.2 Cod Procedură Penală, va obliga recurentii inculpati pe fiecare, la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Vazand si art 189 cod proc penala va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu în favoarea av. G. D. si av. C. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b c.p.p.;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii –inculpati O. T. - fiul lui S. și B., născut la data de 02.02.1987 în C., CNP_ și T. P. - fiul lui N. și V., născut la data de 20.08.1980 în ., CNP_, împotriva Încheierii din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă pe recurentii O. T. si T. P. la suma de 150 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 c.p.p.;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu în favoarea av. G. D. si av. C. M..
Definitivă
Pronunțată astăzi, 24.10.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. D. N. A. I. C. S.
GREFIER,
D. V.
Red. Înch. Fond . jud. M. N.
Red./tehnored. Dec. Jud. C.D.
3 ex./29.10.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
