Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1176/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 30780/212/2013
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1176
Ședința publică din data de 22.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – L. L.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – M. C. V.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat M. L. T. – fiul lui C. și F., născut la data de 25.03.1984, în mun. C., aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva Încheierii nr.308 / 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 Cod de procedură penală, se prezintă recurentul inculpat M. L. T., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat C. L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod de procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat, cu respectarea dispozițiilor art.38510 Cod de procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. L. T., avocat C. L. având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în acte -exemplarele în xerocopie- privind situația familială a inculpatului, respectiv: cuponul de pensie al mamei inculpatului, bilete ieșire din spital al mamei, care a fost operată recent, certificatul de deces al tatălui inculpatului, acte de studii, inculpatul fiind rezident de foarte mulți ani în Spania.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune admiterii probei solicitate.
Instanța, deliberând, primește la dosar înscrisurile în circumstanțierea inculpatului, depuse astăzi de apărător, ele urmând să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă părțile și reprezentantul Ministerului Public dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și, având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată. Potrivit art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. L. T., avocat C. L. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința liberării provizorii a inculpatului.
În susținerea cererii, arată că a constatat, lecturând motivarea hotărârii instanței de fond, că se rețin împrejurări străine cauzei, instanța transformând și confundând, în opinia apărătorului, scopul măsurilor preventive cu o măsură punitivă.
Din cuprinsul încheierii recurate rezultă că nu se consideră întrunite condițiile liberării provizorii, ci „este mai mult o sentință de condamnare a inculpatului”. Cu privire la împrejurările străine cauzei, la care a făcut anterior referire, arată că măsura arestării preventive s-a dispus exclusiv în temeiul art.148 lit.f Cod de proc.penală, ci nu și în temeiul art.148 lit. a și lit.b Cod de proc.penală. Astfel, în cuprinsul motivării se regăsește o afirmație nefondată a instanței de fond, care a constatat că există pericol de reiterare a comportamentului infracțional, întrucât inculpatul nu ar avea loc de muncă. Este adevărat, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul lucra în Spania, de unde s-a întors în România de curând. În Spania inculpatul trăiește în mod licit și, totodată, își întreține mama aflată în țară.
Prima instanță a mai reținut că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, faptul că nu are locuință stabilă și nici venituri reprezintă niște frustrări pentru inculpat, care va reitera comportamentul de reingerare a consumului de băuturi alcoolice. Apărătorul consideră că este inadmisibil ca instanța de control judiciar să primească asemenea considerente din motivarea soluției pronunțate de instanța de fond, în condițiile în care nu există la dosar acte din care să rezulte că inculpatul suferă de vreo dependență de alcool, legat de lipsa unui loc de muncă.
În continuare, arată că s-a mai reținut că situația personală a inculpatului nu poate prevala față de aceste împrejurări și față de pericolul ca opinia publică să creadă că persoane vinovate scapă nepedepsite. Apărătorul consideră că prima instanță a transformat o măsură preventivă menită să asigure scopul definit de legiuitor -prev.la art.136 alin.1 Cod de proc.penală- într-o măsură punitivă.
În opinia apărării, raportat la obiectul cererii, chestiunile privind pericolul pentru ordinea publică, indiciile de săvârșire a faptei sunt subsidiare, având în vedere că inculpatul a recunoscut consumul de băuturi alcoolice, a recunoscut producerea accidentului și părăsirea locului producerii acestuia. Problema ar fi aceea dacă persoana prezintă garanții că, pus în libertate, va respecta obligațiile pe care i le-ar impune instanța de judecată.
În sensul celor ce preced, garanțiile le reprezintă atitudinea inculpatului, care este adevărat că a părăsit locul accidentului, însă datorită faptului că în timp ce încerca să acorde ajutor victimei, a fost agresat violent de posibili prieteni ai acesteia. Astfel, inculpatul a fugit de teamă pentru siguranța sa. După 2 sau 3 ore s-a prezentat singur la poliție, fără să aștepte să se ducă din sânge alcoolul ingerat. Inculpatul a ales să se prezinte în fața organelor de poliție și să declare, să recunoscă faptele, neavând la acest moment nici un interes să se mai sustragă, întrucât deja a dat dovadă de bună credință.
De altfel, inculpatul va trăi toată viața cu conștiința încărcată de accidentul produs, departe de familie, victima fiind decedată. Însă, dorește să ajute atât cât poate familia victimei, fiindu-i imposibil să o facă din arest. Este necesar ca instanța să analizeze cum este mai util pentru anchetă, pentru familia victimei și pentru societate, să analizeze dacă ne aflăm, ori nu, în condițiile art.136 alin.2 Cod de proc.penală.
Singura probă de administrat în cauză constă în expertiza tehnică, ce a fost dispusă deja. Inculpatul nu a solicitat desemnarea unui expert parte și nu are interes să influențeze în vreun fel ancheta.
În opinia apărătorului, este suficient timpul petrecut de inculpat în stare de arest preventiv, nefiind vorba de nerezonabilitatea măsurii, ci de oportunitatea punerii inculpatului în libertate, pentru a i se da posibilitatea să demonstreze în continuare că este de bună credință, el urmând a se prezenta când va fi chemat.
Apărătorul arată că nu sunt îndeplinite condițiile negative prev.de art.1602 Cod de proc.penală, cum greșit a reținut instanța de fond, neexistând probe în acest sens.
Potrivit practicii C.E.D.O., nu se prezintă un motiv relevant, care să justifice detenția. În speță, ar fi suficientă înlocuirea măsurii arestării cu obligarea inculpatului de a nu părăsi o anumită rază teritorială în cadrul liberării provizorii, precum și alte obligații.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ,ca fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a respins cererea, apreciind că, în raport de gravitatea faptelor săvârșite, cererea este neîntemeiată și că la acest moment nu este oportună cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Recurentul inculpat M. L. T., având ultimul cuvânt, precizează că îi pare foarte rău pentru fapta săvârșită și că dorește să ajute familia victimei, din arest preventiv neavând însă această posibilitate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față :
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin Încheierea nr. 308 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 160 ind. 8a alin. 6 C.proc.pen. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. L. T. – fiul lui C. și F., născut la data de 25.03.1984, în mun. C..
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.
Conf. art. 192 alin. 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
La data de 15.11.2013, inculpatul a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, învederând instanței circumstanțele lui personale, faptul că nu prezintă pericol social, respectiv că nu s-ar putea reține, conform art. 160² alin. 2 C.proc.pen., că ar exista date din care să rezulte necesitatea de a fi împiedicat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
La termenul din data de 20.11.2013, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului cazurile de revocare a liberării provizorii, prev. de art. 160 ind. 10 alin. 1 lit. a și b C.proc.pen., sens în care inculpatul a semnat cererea formulată prin apărătorul ales, însușindu-și-o.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606 Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale cap. 3 din secțiunea V a titlului IV din Codul de procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când, din datele cauzei, rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
Asupra temeiniciei cererii, instanța de fond a reținut, din examinarea îndeplinirii condițiilor art. 1602 alin. 1 și 2 C.proc.pen., condiții care nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia, că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate (raportat la cerințele deciziei nr. 17/17.10.2011 a Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii), respectiv că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute în art. 1602 alin. 1 și 2 C.proc.pen. – respectiv necesitatea protejării ordinii publice, prin împiedicarea inculpatului de a săvârși alte fapte penale, de a încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Prin încheierea nr. 297/09.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. L. T., pe o durată de 29 de zile, până la data de 07.12.2013 inclusiv.
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Astfel, s-a reținut în sarcina inculpatului M. L. T. că, la data de 08.11.2013, în jurul orelor 23,00, fără a poseda permis de conducere auto și având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,95 g/l la prima probă și de 0,80 g/l la a doua probă, a condus autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_, pe .. C., dinspre .. B. N., iar, la trecerea de pietoni din dreptul Școlii generale nr. 23, a accidentat mortal pe numita R. A. care traversa ., din partea dreaptă a conducătorului auto. După producerea accidentului învinuitul a abandonat autoturismul și a părăsit locul faptei iar, la orele 02,40, s-a prezentat la sediul Secției nr. 2 de poliție C..
Împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță a formulat recurs recurentul –inculpat M. L. T. criticând-o ca nelegală și netemeinică motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 c.p.p. tribunalul va reține următoarele aspecte :
La analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond a avut în vedere în mod corect, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, atât natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, în contextul anchetei penale în derulare și în cel al circumstanțelor personale ale acestuia.
În cauză subzistă, și în opinia tribunalului, necesitatea protejării ordinii publice, prin împiedicarea inculpatului de a săvârși alte fapte penale, de a încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Se au, astfel, în vedere, modalitatea și împrejurările în care au fost comise infracțiunile, accident rutier provocat din culpă, dar sub influența băuturilor alcoolice, pe trecerea de pietoni, soldat cu decesul tinerei de 19 ani angajate regulamentar în trecerea străzii, accidentul fiind urmat de fuga inculpatului de la locul faptei, fără o minimă considerație / empatie față de victima căzută pe carosabil.
În contextul net al circumstanțelor reale expuse anterior, se apreciază justificat de către instanța de fond că nu pot prevala, la acest moment procesual, garanțiile ipotetice intrinseci oferite de către acesta.
Acestea nu sunt apte de a justifica / asigura de plano inculpatului punerea în libertate provizorie.
Liberarea provizorie rămâne prin esența ei o instituție la care inculpatul are o vocație procesuală, fără a reprezenta un drept câștigat / asigurat prin satisfacerea formală a condițiilor legale.
Se apreciază ca inoportună și nejustificată la acest moment o soluție de punere în libertate provizorie a inculpatului, date fiind cele 12 zile scurse de la instituirea măsurii preventive, combinate cu necesitatea protejării cu prioritate a ordinii publice, în contextul derulării în continuare a anchetei penale.
Cele 12 zile de detenție nu au fost de natură să șteargă din conștiința persoanelor ce au luat la cunoștință de acest eveniment sentimentul de indignare, dar și de nesiguranță că persoane fără nici o vină și-ar putea pierde viața, chiar daca respectă regulile de circulație și regulile elementare de conviețuire socială.
Se apreciază corect de către instanța de fond că singura măsură procesuală aptă să asigure garantarea bunului mers al procesului penal este măsura arestării preventive, sub puterea căreia se află.
Împrejurarea că inculpatul va face tot posibilul să despăgubească părțile civile și atitudinea de regret a inculpatului combinată cu situația sa familială delicată nu pot să cântărească atât de mult astfel încât o instanță imparțială să hotărască cercetarea inculpatului în stare de libertate, în condițiile în care pierderea suferită de familia victimei este ireparabilă, acestea putând constitui în viitor circumstanțe personale ce ar putea fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Prin admiterea la acest moment procesual al cererii, organele judiciare ar fi privite cu neîncredere de comunitate, iar această comunitate din care face parte și inculpatul ar avea sentimentul că există posibilitatea ca persoane care încalcă legea, iar aceste încălcări au condus la pierderea vieții unei persoane, ar putea rămâne nepedepsite, iar organele abilitate să aplice legea nici măcar nu încearcă stoparea fenomenul infracțional sau descurajarea acestuia.
În raport de aceste criterii, instanța de fond a apreciat corect că cererea de liberare provizorie este neîntemeiată, temeiurile menționate justificând privarea de libertate, în continuare, a inculpatului.
Față de aceste considerente :
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul –inculpat M. L. T. împotriva Încheierii nr. 308 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ .
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Va obliga pe recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul –inculpat M. L. T. – fiul lui C. și F., născut la data de 25.03.1984, în mun. C., aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva Încheierii nr. 308 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ .
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22.11.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ,
M. M. L. L. N. A.
GREFIER ,
C. C. D.
Tehnored.3ex. -22.11.2013 - L.L.
Red.jud.fond A.E.M. / 20.11.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
