Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-02-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.50
Ședința publică din data de 03.02.2015
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – A. V.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe contestatorul - condamnat P. R. – fiul lui N. și S., născut la data de 12.09.1960, deținut în P. P. Albă, având ca obiect art.587 Cod de procedură penală – contestație la cerere de liberare condiționată, formulată împotriva sentinței penale nr. 3599/14.11.2014 a Judecătoriei Medgidia pron. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în cf.cu disp.art.391 C.p.p., a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 03.02.2015, când a decis:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. nr.3599/14.11.2014 a Judecătoriei Medgidia pron. în dosarul nr._, s-a dispus:
„Respinge – ca neîntemeiată - cererea de liberare condiționată - formulată de condamnatul P. R., fiul lui N. și S., născut la 12.09.1960, deținut în P. P. Albă, județul C..
Stabilește termen de reînnoire a cererii la 12.05.2015.
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat Rișcă V. – delegație nr.2724/2014.
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală;
Obligă pe condamnat către stat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Deliberând asupra cauzei penale, a constatat:
La data de 12.11.2014, condamnatul P. R. a solicitat instanței ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.613/2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din 12.11.2014.
Examinând lucrările dosarului a constatat:
Comisia pentru liberarea condiționată ce funcționează în P. P. Albă în temeiul Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a analizat situația condamnatului P. R. care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.613/2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București pentru infracțiunea de furt calificat.
A început executarea la data de 04.09.2009 și expiră la data de 02.03.2016.
Până la data analizării situației sale de către instanța de judecată, condamnatul a executat 1901 zile, din care 1898 zile efectiv executate, arest preventiv 1 zi și 2 zile care i se consideră executate pe baza muncii prestate, executând fracția obligatorie 2/3 din pedeapsă, respectiv de 1582 zile.
Are antecedente penale, este recidivist, fiind condamnat anterior de 4 ori la pedepse cu închisoarea (de 3 ori pentru infracțiuni de furt calificat și o dată pentru infracțiunea de violare de domiciliu) și a mai beneficiat de liberare condiționată de 4 ori.
A fost planificat la activități lucrative, realizând un câștig de 2 zile.
A avut o conduită oscilantă în raport cu normele instituției pe perioada executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar de 5 și a fost recompensat de 2 ori.
A avut o participare modestă la activități educaționale.
Execută pedeapsa în regim semideschis.
Este la a doua analiză în Comisia pentru liberarea condiționată ce funcționează în P. P. Albă în temeiul Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, fiind discutat la 08.01.2014 și amânat la 08.11.2014.
De la ultima analiză a avut o conduită oscilantă în raport cu normele instituției. A fost sancționat disciplinar o dată, nu a fost recompensat. Nu a fost planificat la activități lucrative. A participat la o activitate de consiliere, informare și medierea muncii.
În drept,
Instanța a reținut că potrivit art.100 alin.1 Cod penal, „Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim de semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când se dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.”
Conform prevederilor art.59 Cod penal din 1969:„După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.”
Instanța a făcut aplicarea art. art.15 alin.2 din Constituție și art. 5 din Noul Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
În acest context cu ocazia analizei îndeplinirii condițiilor necesare de liberarea condiționată, au fost avute în vedere prevederile art.59 alin.1 Cod penal din 1969 potrivit cărora, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin.1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Analizând actele de la dosar în legătura cu cererea formulată, instanța a reținut că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat, deși a executat fracția obligatorie din pedeapsă.
Conform art. 59 din Codul penal din 1969, la aprecierea oportunității liberării condiționate trebuie să se țină seama de comportamentul condamnatului în cursul detenției, acesta fiind hotărâtor în aprecierea îndeplinirii condiției „disciplinat”.
Relativ la acest aspect, s-a reținut că nu se poate conchide că persoana condamnată P. R. a avut o conduită conformă întrutotul cu exigențele pe care le presupune starea privativă de libertate, în contextul în care a fost sancționat disciplinar de 5 ori și o dată în perioada amânării, la 30.05.2014.
Prin urmare, se impunea ca petentul să înceapă a vădi un comportament disciplinat și să depună în mod constant eforturi pe calea reintegrării sociale, pentru ca ulterior să se poată aprecia că acesta s-a reeducat și să poată fi redat societății.
Pe de altă parte, instanța a reținut că antecedența penală reprezintă o împrejurare de care nu se poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acorda liberarea condiționată. Astfel, având în vedere condamnările anterioare suferite de petent, pentru fapte de același gen, dar și împrejurarea că nu a fructificat beneficiul liberării condiționate ce i-a fost acordat anterior de instanță de patru ori, s-a apreciat că nu era oportună liberarea condiționată a condamnatului P. R..
S-a considerat în baza celor reținute că deținutul nu prezenta suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete în sensul reeducării și reintegrării sale și s-a considerat necesară reanalizarea situației la data de 12.05.2015.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
S-a stabilit termen de reiterare a cererii la 12.05.2015.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.272 alin.1 și 275 alin. 2 Cod procedură penală în referire la cheltuielile judiciare.
Împotriva hotărârii mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele contestației fiind dezbătute la termenul de judecată din data de 20.01.2015 și redate în partea introductivă a prezentei încheieri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale în materie pentru a se dispune liberarea condiționată a condamnatului.
Astfel, instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile concrete ale condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Aceste elemente referitoare la credibilitatea și garanțiile pe care trebuie să le prezinte condamnatul se regăsesc în condițiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a fi liberat condiționat, cerințe impuse atât de dispozițiile Codului penal din 1969 - art. 59 alin. 1, precum și de dispozițiile Lg. nr. 275/2006 privind executarea pedepselor-art. 75, 77 alin. 2 – ansamblul acestor dispoziții penale constituind lege mai favorabilă pentru condamnatul P. R..
Astfel, din ansamblul dispozițiilor legale menționate, rezultă că, pentru obținerea beneficiului liberării condiționate este necesar ca persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă, disciplinată, să dea dovezi temeinice de îndreptare, de reintegrare socială în sensul de a se evidenția prin eforturi concrete în modalitățile prevăzute de aceste dispoziții legale, și anume prin participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, de instruire școlară și de formare profesională, precum și prin responsabilitățile acordate. Totodată, aceste dispoziții legale obligă organele competente să analizeze situația condamnatului în scopul aplicării disp. art. 59 C.p. din 1969, să aibă în vedere antecedența penală a condamnatului.
Tribunalul retine ca, anterior, condamnatul care este recidivist, suferind alte patru condamnări la pedeapsa închisorii, a mai fost gratificat cu încrederea instanței cu liberare condiționată, însă acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, care nu justifică la acest moment acordarea din nou a acestei încrederi. În aceste condiții, starea de recidivă a condamnatului nu este analizată de instanță drept o stare de agravare a situației petentului, cum se poate acredita, ci drept criteriu legal prevăzut de apreciere a dobândirii de către condamnat a capacității reale și efective de reintegrare socială licită.
Din săvârșirea ulterioara a altei fapte penale, rezultă în mod evident că petentul nu a valorizat în mod real și efectiv beneficiul liberării condiționate. Printr-o nouă liberare condiționată acordată chiar la a doua analiză, în condițiile în care, în termenul de amânare a comis și o abatere disciplinară, s-ar încuraja săvârșirea altor fapte penale, ceea ce ar constitui o înfrângere flagrantă a scopului însuși a executării pedepsei privative de libertate.
Din această perspectivă se constată că petentul condamnat P. R. care a fost indisciplinat în timpul detenției, fiind sancționat in mai multe randuri, inclusiv în perioada de amânare a liberării condiționate, și care este cunoscut cu antecedente penale manifestând perseverență în comiterea unor infractiuni grave și care nu a s-a implicat în muncă, având câștigate numai două zile prin activități lucrative în raport cu o perioadă executată de peste 5 ani, nu întrunește toate condițiile legale pentru a beneficia de liberarea condiționată, neputându-se susține în prezent că scopul și funcțiile pedepsei pe care o execută au fost realizate și că acesta prezintă garanții că re va reintegra în societate.
De asemenea, tribunalul constată că termenul fixat de către prima instanță după expirarea căruia cererea va putea fi reînnoită este corect stabilit și permite condamnatului să depună eforturi concrete în vederea reeducării și reintegrării sale sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.587 alin.3 C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul P. R. – fiul lui N. și S., născut la data de 12.09.1960, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.3599/14.11.2014 a Judecătoriei Medgidia pron. în dosarul nr._ .
În baza art.272 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av. D. L. I..
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Dispune obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.02.2015.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. V. C. C. D.
Red.jud.cont.M.V./25.02.2015/3ex.
Red.jud. fond A.I.S./3.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 49/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 97/2015.... → |
|---|
