Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Sentința nr. 47/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.47

Ședința publică din data de 09.02.2015

PREȘEDINTE – N. A.

GREFIER – D. V.

Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial C. – reprezentat prin PROCUROR – C. T.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații:

- W. G. ( fostă O., fostă Devriș, zisă “B.”- fiica lui A. și S., născută la 08.10.1972 în ., figurând cu domiciliul în mun. C., . și cu domiciliul declarat în mun. C., ., fără forme legale în Germania, orașul Hamburg, Duppelstrabe 6 D-_, CNP_) - trimisă în judecată prin rechizitoriul 43D//P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial C. întocmit la data de 07.10.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, ambele în formă continuată și în concurs real, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/ 2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.329 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit. a Cod penal și

- I. G. (fiul lui I. și E., născut la 12.04.1947 în localitatea General S., județul C., domiciliat în mun. C., ., ..7; ., ., ., CNP_2) trimis în judecată prin rechizitoriul 43D//P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial C., întocmit la data de 07.10.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin.1 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.391 cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la datele de 06.01.2015, 20.01.2015, 27.01.2015, 03.02.2015, 06.02.2015 și 09.02.2015, dată la care a pronunțat prezenta sentință penală:

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii penale de față:

Prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr.43/P/2006 la data de 07.10.2013 de către S. Teritorial C. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ,s-a dispus S. Teritorial C. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:W. G. (fostă O., fostă Devriș) – zisă B. ,pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod pen. și art.329 alin.1 și 2 din Cod pen. cu aplic. art.41 alin.2 Cod pen.,ambele cu aplic,.art.33 lit.a Cod pen. și I. G.,pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului,prev. de art. 264 alin.1 Cod pen.

Prin actul de sesizare a instanței,s-au mai dispus: încetarea urmăririi penale față de W. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001(V. E. A.), art.13 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 678/2001(C. C.), art.329 alin.1, 2 și 3 din C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen, (V. E. A., C. C.), întrucât există autoritate de lucru judecat;neânceperea urmăririi penale față de E. Rădița pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.264 al.1 C.pen, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv intenția;neânceperea urmăririi penale față de Devriș Chemal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.264 al.1 C.pen, întrucât favorizarea săvârșită de o rudă apropiată nu se pedepsește;neânceperea urmăririi penale față de I. Nelifer, C. I. și M. N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.328 C.pen, întrucât există cauza de nepedepsire prev. de art. 20 alin. 1 din Legea nr.678/2001;neânceperea urmăririi penale față de Devriș Cadrie și Menzat Zechimurel pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., întrucât faptele cercetate nu au fost comise de aceștia;disjungerea cauzei față de Tijssen Tijssen Gerardus Cornelis sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.13 alin.1,2 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin. 2 C.pen., art. 329 alin.1, 2, 3 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților W. G. și I. G.,timiși în judecată,a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă:rechizitoriul nr.21D/P/2004 din 02.05.2006 al D. – S. Teritorial C.;proces -verbal nr._/24.10.2005 de sesizare din oficiu al IJPF C. – Biroul Combaterea Traficului de Persoane, față de W. G., O. Ridivan, S. Ager, Devriș Cadrie și Menzat Zechimurel;proces-verbal al IJPF C. din 27.10.2005 de consemnare a actelor premergătoare în cauza privind-o pe W. G.;proces verbal din 12.04.2006 al BCCO C. privind rezultatul verificării în baza de date a IGPF a traficului la frontieră al persoanelor în cauză și anexe conținând verificările efectuate;declarațiile olografe și pe formular tipizat ale martorelor C. C., V. E. A. și E. Rădița;procese -verbale din 18.07.2011 și 03.08.2011 de aducere la cunoștință a învinuirii lui I. G.;comisii rogatorii și rezultatul acestora dispuse pentru citarea lui W. G. în Germania în vederea prezentării acesteia pentru aducerea la cunoștință a învinuirii și audierii sale;proces verbal din data de 01.08.2012 al D. – S. Teritorial C. din care rezultă că W. G. refuză să dea curs citației de a se prezenta la D. – S. Teritorial C.;proces verbal din 27.08.2012 al D. – S. Teritorial C. din care rezultă că s-a comunicat avocatului M. E. învinuirea și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina învinuitei W. G. (împuternicire avocațială ./27.08.2012 de către W. G.);proces verbal din 11.12.2012 de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului I. G.;copiile declarațiilor olografe și de pe formular tipizat ale martorei C. I. date în dosarul nr.21D/P/2004; copie de pe declarația de martor a lui C. I. dată la Curtea de Apel C. în dosarul nr.RJ46236/2009 privind pe inculpatul Devriș Chemal ș.a.;declarațiile pe formulare tipizate date de martora C. M.;copie de pe declarația dată pe formular tipizat de martora I. Nelifer în dosarul nr.21D/P/2004;declarația de martor dată pe formular tipizat de I. Nelifer; copie de pe declarația de martor a lui I. Nelifer dată la Curtea de Apel C. în dosarul nr.RJ46236/2009 privind pe inculpatul Devriș Chemal ș.a.;copiile declarațiilor date pe formular tipizat de martorii I. Selda, M. N., M. Vildan, B. S. în dosarul nr. 21D/P/2004;copiile declarațiilor date pe formular tipizat de părțile vătămate P. V. C., P. M., I. N., T. I., C. Eminela, O. Nazmie, în dosarul nr.21D/P/2004;comunicarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal referitoare la desfășurarea în Olanda, în anul 2005, a procesului penal privindu-i pe W. G. și O. Ridivan;copia cererii de asistență judiciară a judecătorului de instrucție din Rotterdam înregistrată la D. – S. Teritorial C. cu nr.32/II/5/26.01.2006 pentru reaudierea în România a martorelor C. C. și V. E. A., în scopul lămuririi împrejurărilor în care, în cursul procesului penal desfășurat în Olanda față de W. G. și O. Ridivan, au fost primite de autoritățile olandeze mai multe înscrisuri semnate de C. C., V. E. A. și E. Rădița prin care se reclama abuzul acestor autorități față de persoanele cercetate în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de trafic de persoane și prin care se susține nevinovăția acesteia; copii ale declarațiilor olografe date de V. E. A. și C. C.; copii ale declarațiilor semnate de E. Rădița și autentificate la BNP C. Budei, toate transmise cu ocazia formulării cererii de asistență judiciară internațională menționată anterior; cerere de asistență judiciară nr.43D/P/2006 din 08.10.2007 formulată de D. – S. Teritorial C. către autoritățile judiciare competente din Olanda, referitoare la procesul penal desfășurat în această țară față de W. G.; răspunsul la această cerere în limba olandeză și traducerea autorizată în limba română;copia legitimației emisă de Societatea Internațională pentru Drepturile Omului – Secția Română pentru I. G., în funcția de consilier și cererea adresată de acesta pentru restituirea legitimației;declarație conform cu originalul dată de E. Rădița la BNP M. M. și încheierea de autentificare nr.1685 din 20.10.2005;copie de pe declarația dată de E. Rădița la BNP C. Budei și încheierea de autentificare nr.2750 din 13.06.2005;declarație olografă din 23.06.2005 dată de W. G. la PTF Nădlac.

În cursul cercetării judecătorești,au fost audiate martorele E. Rădița,C. I.,I.(fostă V. )E.-A. și I. Nelifer.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,instanța constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.21D/P/2004 din 02.05.2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților :Devriș Chemal, S. Ager, Șaban Șaban, D. C. B. și D. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore, trafic de persoane minore, proxenetism, constând în aceea că începând cu anul 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, acționând împreună, au recrutat prin înșelăciune, respectiv au facilitat recrutarea, de pe raza județului C. a unui număr mare de persoane de sex feminin, dintre care unele majore iar altele minore, în scopul exploatării lor sexuale în Olanda precum și că ulterior unii dintre inculpați le-au constrâns pe victime să se prostitueze însușindu-și banii câștigați de acestea din prostituție; I. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane majore, complicitate la trafic de persoane minore și favorizarea infractorului, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, a facilitat comiterea de către ceilalți inculpați a faptelor arătate mai sus, precum și că după săvârșirea acestor infracțiuni, fără o înțelegere prealabilă cu inculpatul Devriș Chemal, l-a ajutat să zădărnicească ori cel puțin să îngreuneze urmărirea penală care se desfășura față de acesta; Ș. Vergil pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului constând în aceea că, fără o înțelegere prealabilă cu inculpații Devriș Chemal și S. Ager, uzând de calitatea de avocat ales al acestora dar depășindu-și atribuțiile legale, i-a ajutat să zădărnicească ori cel puțin să îngreuneze urmărirea penală față de cei doi;B. S. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă constând în aceea că în declarația dată ca martor în cauza privindu-i pe inculpații Devriș Chemal și S. Ager, a făcut afirmații mincinoase referitoare la faptele săvârșite de către aceștia;disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de W. G. ,sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane majore în formă continuată și proxenetism în formă continuată, constând în aceea că a recrutat din România, prin înșelăciune, mai multe persoane de sex feminin, în scopul exploatării lor sexuale în Olanda și ulterior a tras beneficii materiale de pe urma practicării prostituției de către acestea, la acel moment fiind identificate C. C., V. E. A., L. Sabrie, C. I. și C. M.;I. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, constând în aceea că fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de către W. G., a ajutat-o pe aceasta să zădărnicească ori cel puțin să îngreuneze urmărirea penală demarată de autoritățile judiciare din Olanda față de ea pentru infracțiunea de trafic de persoane;Tijssen Gerardus Cornelis sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, constând în aceea că a participat împreună cu unii dintre inculpați la recrutarea unor victime în scopul exploatării lor sexuale în Olanda și ulterior le-a constrâns pe acestea la practicarea prostituției, trăgând beneficii materiale de pe urma acestor activități.

Prin sentința penală nr.1/MP/9.04.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., inculpații trimiși în judecată ,mai sus menționați,au fost condamnați pentru faptele și încadrările juridice reținute prin rechizitoriu, la pedepse cu închisoarea, unii cu executare în penitenciar (Devriș Chemal, S. Ager, Șaban Șaban) alții cu suspendare sub supraveghere (D. G., I. G., D. C. B.) ori cu suspendare condiționată (B. S.) iar Ș. Vergil la amendă penală.

Sentința penală a Curții de Apel C. a rămas definitivă prin decizia penală 1973 din 07.06.2013 pronunțată în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din probele administrate în dosarul nr.21 D/P/2004, din care s-a disjuns această cauză, a rezultat printre altele că Devriș Chemal, S. Ager și W. (fostă O., fostă Devriș) G. ,zisă B.,sunt frați și că începând cu anul 2003 s-au ocupat cu recrutarea din România a unor femei, în scopul exploatării lor sexuale, prin practicarea prostituției, în țări din Uniunea Europeană (Olanda și Germania). A mai reieșit că în cazul traficării ori exploatării unora dintre victime Devriș Chemal, S. Ager și W. G. au avut participații comune.

Dintre victime, au fost identificate în dosarul nr.21D/P/2004 V. Birghiul, V. Nurgian, Amet Umeihan, P. V. C., T. I., I. N., C. Eminela, P. I. I., V. N., C. L., I. Selda, B. L., G. E., B. S., C. D., M. Vildan, M. N., O. Nazmie, P. M., precum și C. I., C., M., L. Sabrie, I. Nelifer, C. C. și V. E. A..

Despre W. G. a rezultat că a fost implicată în recrutarea și/sau exploatarea unora dintre femeile enumerate (C. I., C. M., L. Sabrie, I. Nelifer, C. C. și V. E. A.), în cazul unora acționând singură, iar în cazul altora, împreună cu unul sau ambii din frații săi, Devriș Chemal și S. Ager.

A existat o perioadă în care pentru exploatarea femeilor pe care le recrutaseră Devriș Chemal, S. Ager și W. G. au fost sprijiniți de către cetățeanul olandez Tijssen Gerardus Cornelis. Persoanele racolate erau duse în orașul Rotterdam, erau cazate cu sprijinul celui din urmă dar și a altor cetățeni ori rezidenți olandezi de etnie turcă, care se implicau apoi și în exploatarea victimelor, beneficiind de foloasele materiale realizate din practicarea prostituției.

După ce între Devriș Chemal și Tijssen Gerardus Cornelis au intervenit unele neînțelegeri, primul dar și surorile sale S. Ager și W. G., au continuat să recruteze alte persoane de sex feminin pe care să le exploateze în orașul Hamburg din Germania, unde W. G. se căsătorise formal cu cetățeanul german W. Rudi Alfred.

În luna aprilie 2004, P. M., C. D., O. Nazmie și B. S. care fuseseră recrutate de Devriș Chemal și exploatate sexual de către S. Ager, au fost depistate în Hamburg practicând prostituția, iar primele trei au fost chiar reținute în cadrul unor proceduri judiciare și ulterior returnate în România.

În ceea ce o privește pe B. S., au existat indicii că în exploatarea ei sexuală, ori cel puțin în înlesnirea practicării prostituției de către aceasta, ar fi fost implicată și W. G. care o caza și care primea o parte din banii câștigați din prostituție de către B. S.. Aceasta din urmă a negat însă cu ocazia audierii că s-ar fi prostituat în Hamburg, că i-ar cunoaște pe Devriș Chemal, S. Ager, P. M., C. D., O. Nazmie, recunoscând că o știe doar pe W. G., dar care nu ar avea nici o legătură cu eventualele sale acte de prostituție.

Datorită intervenției autorităților judiciare din Hamburg asupra victimelor pe care le exploatau acolo și a temerii că pot fi cercetate ori arestate, S. Ager dar și W. G. s-au reorientat către exploatarea sexuală a altor femei, din nou, la Rotterdam în Olanda.

Cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei W. G.,din mijloacele de probă administrate ,s-a stabilit ca stare de fapt, după cum voi detalia în continuare:

Numita C. I., aproximativ în luna aprilie 2003, în timp ce se afla în orașul Hamburg din Germania, i-a cunoscut pe W. G. zisă ”B.” și pe soțul acesteia, O. Ridivan și a rămas într-o relație apropiată cu ”Bahar”.

După ce C. I. s-a întors în România ,a fost contactată telefonic de către W. G. (”Bahar”) care i-a propus să meargă cu ea să lucreze ca barman în Rotterdam, Olanda. Fiind de acord cu propunerea inculpatei,C. I. s-a întâlnit cu aceasta în municipiul C., unde a fost cazată aproximativ o săptămână de către ”Bahar” într-o casă în care mai locuiau sora și fratele ei, S. Ager și Devriș Chemal și mama acestora A. și încă o fată I. (T. I.), iar după câteva zile de la venirea sa a mai venit încă o fată, C. (P. V. C.).

Declarația numitei C. I. din cursul urmăririi penale,este confirmată de P. V. C. care, printre altele, a susținut că la un moment dat, fiind cazată împreună cu T. I. în C., la locuința lui Devriș Chemal, a cunoscut o altă soră de-a acestuia decât pe S. Ager, căreia i se spunea ”Bahar” (W. G.) și despre care a aflat că se ocupa tot cu proxenetismul. Tot din declarația numitei P. V. C. ,mai reiese că în această casă a cunoscut o fată ce era din C. ( fiind vorba de C. I. ,care este născută în județul D. și domiciliată în județul Gorj) și care, cu două zile mai înainte de a pleca ea din acea casă, a plecat tot spre Olanda, împreună cu ”Bahar”, cu scopul de a practica prostituția. P. V. C. a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate cu ocazia audierii, printre alții, pe W. G. zisă ”B.” și C. I. ,ca fiind persoanele despre care a relatat.

Întrucât în casă a auzit discuții, între P. V. C. și celelalte persoane, din care reieșea faptul că în Olanda aceasta a practicat prostituția, C. I. susține că a atenționat-o pe ”Bahar” că ea nu va fi de acord să se prostitueze în Olanda, iar aceasta i-a răspuns că nu se pune problema de a face ceea ce nu dorește.

C. I. a plecat din C. împreună cu W. G. (”Bahar”) și sora sa, S. Ager, cu destinația Olanda, aspect confirmat de cele ce rezultă din procesul -verbal întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate C. la data de 12.04.2006, referitor la consultarea bazei de date, existentă la acea dată, cu privire la evidența traficului la frontieră a cetățenilor români.Astfel, există certitudinea că S. Ager și C. I., împreună, au ieșit la data de 20.06.2003 din România, prin același punct de trecere a frontierei, cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, precum și că la aceeași dată și prin același punct de frontieră a ieșit din România și W. G. (care atunci se numea O. G.) dar cu alt mijloc de transport.

Ajungând în Olanda, la Rotterdam, C. I. ,potrivit declarației sale, a fost cazată de către ”Bahar” într-o casă în care după aproximativ trei zile a venit un bărbat, care era cetățean olandez, ce s-a recomandat I. și i-a spus că a venit vremea să înceapă lucrul. Acesta a luat-o și a dus-o într-un bar unde a întâlnit un alt cetățean olandez pe nume Hirat (Tijssen Gerardus Cornelis), care i-a pus în vedere că acolo va trebui să practice prostituția, iar banii câștigați îi va preda lui I..

Conform susținerilor sale, situația în care a fost pusă a determinat-o pe C. I. să nu se împotrivească și să practice prostituția timp de aproximativ o lună și jumătate.

În această perioadă, au mai ajuns acolo și au început să se prostitueze, racolându-și clienții în același bar, alte două fete românce, respectiv C. (P. V. C.)- pe care o cunoscuse în România, acasă la ”Bahar”, Chemal și Ager -și A. (I. A.). Din declarația numitei C. I. rezultă că acestea două și încă o fată turcoaică ,au practicat prostituția în folosul lui Hirat.

Într-adevăr, verificările în baza de date privind trecerea frontierei, demonstrează că P. V. C. și T. I. au ieșit împreună din România prin același punct de trecere a frontierei și cu același mijloc de transport la data de 27.06.2003 (deci la scurt timp după plecarea din România a lui C. I. ce a avut loc la 20.06.2003, împreună cu W. G. și S. Ager), iar după aproximativ două luni, respectiv la data de 09.09.2003, a părăsit România și I. A. ,împreună cu P. V. C. ,care între timp revenise în țară.

După o perioadă de la sosirea în Olanda, C. I. a fost căutată prin telefon de ”Bahar”, care i-a spus că a produs destul pentru I. și că ea va face tot posibilul să o scoată din acel bar și să o aducă în Germania, ceea ce s-a și întâmplat.

Astfel, C. I. a ajuns în Germania, în orașul Hamburg și a fost cazată de către W. G. (”Bahar”) chiar în locuința acesteia, dar după trei zile a plecat în România.C. I. și W. (O.) G., au intrat în România la 13.09.2003 prin punctul de trecere a frontierei T. din județul A., circulând cu același mijloc de transport_ .

Ajunsă în țară, C. I. susține că a stat aproximativ o săptămână în orașul Turceni, după care s-a dus din nou la ”Bahar” acasă, unde a mai cunoscut o altă fată Nelifer (I. Nelifer, fostă I. Nelifer).

Despre I. (fostă I.)Nelifer, a rezultat că împreună cu sora sa, I. Selda, au fost racolate de către Devriș Chemal și Șaban Șaban, care le-au propus să muncească în Germania, ca dame de companie, în realitate, aceștia urmărind exploatarea lor sexuală prin constrîngere la practicarea prostituției.

Pentru aceste fapte cei doi au fost trimiși în judecată pentru trafic de persoane, după cum am arătat la început. De menționat este faptul că fiind reaudiată în această cauză ,I. Nelifer a declarat că deși în momentul recrutării nu i s-a spus în mod expres că va trebui să se prostitueze, totuși după ce deja își exprimase acordul de a merge în Olanda, a bănuit asta dar nu a mai cerut precizări. În același sens a declarat și în faza de judecată a cauzei menționată anterior.

A rezultat deci că până la plecarea sa din România, din discuțiile avute ori auzite la locuințele lui D. G. și W. G., unde a fost cazată, I. Nelifer a intuit că în Olanda s-ar putea să se prostitueze.

Astfel, în primul dosar, s-a reținut faptul că recrutarea lui I. Nelifer în scopul exploatării ei sexuale, s-a făcut prin înșelăciune, de către Devriș Chemal și Șaban Șaban, procurorul apreciind că la fel trebuie să se rețină și în sarcina inculpatei W. G..

Faptul că abia după ce și-a dat acordul să meargă în Olanda I. Nelifer a bănuit ori chiar a dedus singură scopul real al plecării sale, scop ce nu i-a fost niciodată arătat explicit cu ocazia recrutării sale de către cei implicați în traficarea sa, potrivit acuzării, constituie infracțiunea de trafic de persoane și nu cea de proxenetism.

Racolatorii au dus-o pe I. Nelifer și au cazat-o, inițial la D. G. (G.), apoi la W. G., iar de aici a fost trimisă în afara României.

Din declarațiile numitei I. Nelifer ,reiese că în timp ce a fost cazată la locuința lui D. G., a cunoscut-o pe P. M., iar în timp ce a fost cazată la ”Bahar”, a cunoscut-o și pe C. I..

După ce Devriș Chemal și I. G. (G.) s-au ocupat să-i obțină pașaportul într-un termen cât mai scurt lui I. Nelifer, aceasta a fost trimisă de către Devriș Chemal și W. G. în Olanda.

Împreună cu I. Nelifer a fost trimisă de către W. G., din nou, C. I., transportul celor două până la destinație, fiindu-le aranjat de Devriș Chemal și W. G..

Declarațiile date de C. I. și I. Nelifer, referitoare la împrejurările în care acestea s-au cunoscut, sunt pe deplin concordante ,în plus, acestea sunt confirmate și de către numita P. M., din a cărei declarație reiese că la locuința concubinei lui I. G., numita D. G., a cunoscut o fată N., de aproximativ 25 ani, micuță de statură și slăbuță. Aici, P. M. fusese cazată de către Devriș Chemal până când a fost trimisă de acesta în Germania, la cealaltă soră a sa, S. Ager, pentru a se prostitua.

P. M. a confirmat și faptul că pe N. (I. Nelifer) o aduseseră la locuința lui D. G., Devriș Chemal și un văr de-al său (Șaban Șaban), care după două zile au luat-o și au dus-o la locuința lui W. G., zisă ”B.”.

Revenind la declarațiile lui I. Nelifer și C. I., din ambele rezultă că au fost trimise amândouă în Olanda.

În plus, din declarația lui I. Nelifer, mai reiese că împreună cu ele a mai plecat o fată căreia i se spunea ”Melisa”, ce nu a putut fi identificată și despre care aflase că se prostitua de mult timp pentru W. G..

Din evidența existentă la acea dată a traficului la frontieră a cetățenilor români ,rezultă că la data de 03.10.2003, C. I. și I. (I.) Nelifer au ieșit împreună prin punctul de trecere a frontierei T., jud. A., cu autoturismul_ .

În Olanda, acestea au fost așteptate de către I., pe care C. I. deja îl cunoștea, iar I. Nelifer l-a văzut pentru prima dată. Despre I. (I.), aceasta din urmă precizează că era de etnie turcă, de înălțime medie, puțin corpolent, cu mustață, ochi negri și locuia de foarte mult timp în Olanda.

I. le-a cazat pe cele două și pe Melisa într-o casă unde se mai aflau alte două fete care nu au fost identificate și apoi a început să le ducă la prostituție împreună cu celelalte, de la orele 20.00 la orele 24.00 într-o cafenea și de la orele 24.00 până dimineața într-un club.

I. Nelifer susține că în clubul în care a fost dusă de I. să se prostitueze, mai erau și alte fete românce care se prostituau și erau în legătură cu un cetățean olandez căruia i se spune Hirat (Tijssen Gerardus Cornelis) acestea fiind racolate tot de către Devriș Chemal, fratele lui W. G.. I. Nelifer a recunoscut din fotografiile prezentate cu ocazia audierii pe P. V. C., V. Birgul, T. I. și I. N. ca fiind celelalte femei la care a făcut referire și l-a recunoscut de asemenea și pe Tijssen Gerardus Cornelis.

I. Nelifer a sesizat că Hirat și I. (I.) se cunoșteau, erau apropiați și fiecare se ocupa cu același lucru, în sensul că aveau femei pe care le puneau să se prostitueze.

C. I. și I. Nelifer au practicat prostituția în acest fel cam două săptămâni, toți banii câștigați fiindu-le luați de către I.. După acest timp I. Nelifer susține că acolo a venit și ”Bahar” care s-a arătat foarte nemulțumită de câți bani a câștigat ea din prostituție și i-a atras atenția că trebuie să producă cât mai mult pentru a-și plăti cheltuielile făcute pentru a o aduce acolo.

Din declarația numitei I. Nelifer, mai rezultă că banii câștigați de ea, C. I. și celelalte fete, ce erau cazate în aceeași casă de către I., erau împărțiți de acesta cu ”Bahar” precum și că evidența câștigurilor era ținută de Melisa, aceasta din urmă fiind o persoană de încredere pentru I. și ”Bahar”.

Faptul că W. (Devriș) G. a fost în Rotterdam și că a fost nemulțumită de câți bani a câștigat I. Nelifer, este confirmat de C. I., din a cărei declarație rezultă că a fost ea nevoită să lucreze mai mult pentru a acoperi datoria pe care I. Nelifer o avea față de Devriș G. (”Bahar”).

Din evidențele traficului la frontieră a cetățenilor români rezultă că la data de 14.10.2003 Devriș G. a ieșit din România prin punctul de trecere a frontierei T., județul A., aspect care confirmă încă o dată veridicitatea declarațiilor lui I. Nelifer și C. I..

I. Nelifer a reușit să-l determine pe I. să o lase să se întoarcă acasă ,chiar dacă acesta știa că ”Bahar” nu este de acord. Astfel, I. i-a cumpărat bilet la autocar până în România și la data de 19.10.2003, după cum rezultă din evidența traficului la frontieră, I. Nelifer a intrat în țară prin punctul de trecere a frontierei Nădlac.

După plecarea lui I. Nelifer, C. I. a rămas în Rotterdam și a continuat să se prostitueze, toți banii câștigați fiindu-i luați de I. care îi împărțea cu ”Bahar”.

Conform declarațiilor sale, după două luni s-a întors în România și C. I., fapt confirmat tot de evidența traficului la frontieră din care reiese că la 28.12.2003 aceasta a fost înregistrată intrând în România prin punctul de trecere a frontierei Otopeni.

Deoarece în Olanda cunoscuse un bărbat cu care a început o relație apropiată, C. I. nu s-a mai prostituat pentru ”Bahar” până în primăvara anului 2005.

C. I. ,fiind citată ,s-a prezentat și a dat declarație în fața instanței de judecată ,în calitate de martor(încă din cursul urmăririi penale a precizat că nu dorește să participe în proces în calitate de parte vătămată și nu a formulat pretenții civile) ,când și-a menținut poziția procesuală anterioară.(dosar inst.fila 74).

I. Nelifer a fost audiată nemijlocit ca martor ,la termenul din 11.11.2014(nu a dorit să participe în proces în calitate de parte vătămată sau parte civilă),când și-a menținut depozițiile anterioare(dosar inst.,fila 99).

Din probele administrate înainte de disjungerea acestei cauze, a mai rezultat că la începutul anului 2004, numita S.( fostă M.) N. împreună cu sora ei M. Vildan ,au fost recrutate de către Devriș Chemal în scopul exploatării lor sexuale, acesta promițându-le că prin intermediul surorilor sale aflate în Germania, care au o cafenea, le poate ajuta cu un loc de muncă. Cele două au acceptat propunerea și astfel, pe rând au fost trimise în Germania, mai întâi M. Vildan și apoi M. N..

Din declarația numitei M. N. reiese că, la scurt timp, după ce a fost de acord cu propunerea lui Chemal, acesta a căutat-o acasă, fiind însoțit de o fată care s-a recomandat Nazmie (O. Nazmie), iar Chemal i-a spus că vor trebui să plece de îndată spre Germania, ceea ce au și făcut.

Aceste aspecte sunt confirmate de către O. Nazmie care, printre altele, în declarația sa a menționat faptul că după ce a acceptat propunerea lui Devriș Chemal, de a merge în Germania să lucreze ca vânzătoare de flori, împreună cu acesta a vizitat-o în localitatea Valea Dacilor, județul C., pe o fată N. (M. N.), pe care au luat-o cu ei urmând ca ambele să fie trimise de către Chemal unde le-a promis. Astfel, au fost duse la o femeie din O., G. (D. G.), unde au fost cazate de către Chemal două zile, timp în care Chemal a vorbit cu S. (O.) Ager, sora sa din Germania, căreia i-a spus că urmează să-i trimită două fete. Tot Chemal a fost cel care le-a aranjat acestora transportul până la destinație.

M. N. a ieșit din România împreună cu O. Nazmie la 18.03.2004 prin punctul de trecere a frontierei T. cu autoturismul_ care a mai fost folosit și de S. Ager.

Când au ajuns în Hamburg, au fost așteptate de S. Ager, concubinul acesteia (O. Ridivan) și un alt cetățean de etnie turcă (Locman), ce le-au cazat într-un apartament în care mai erau C. D., pe care O. Nazmie o cunoștea pentru că îi fusese colegă de școală, M. Vildan, sora lui M. N. și încă o fată S. (B. S.) din C..

Conform celor declarate de către M. N., după ce le-a primit, S. Ager a plecat în România să ducă acasă banii câștigați. Din evidența traficului la frontieră a cetățenilor români rezultă că S. Ager a intrat în România la 20.03.2004 prin punctul de trecere a frontierei T., cu autoturismul_, iar la 28.03.2004 a ieșit prin același loc existând probe că s-a întors în Germania.

Fetele au fost duse inițial într-un club unde racolau bărbați cu scopul de a întreține relații sexuale pentru bani, deși în România li se promisese că vor face altceva.

Pentru că M. N. și M. Vildan erau surori, la scurt timp după sosirea celei dintâi acolo, acestea au fost despărțite. M. N. a fost dusă într-un alt apartament și cazată împreună cu ”Bahar” (W. G.) și a fost pusă să se prostitueze de către aceasta.

Conform declarațiilor numitei M. N., ”Bahar” stătea în acel apartament cu cele două fiice minore ale sale. Din verificări a reieșit că într-adevăr W. G. are două fiice care locuiesc cu aceasta, respectiv O. Hulya, născută la 21.06.1990 și O. Kybarie-Derya, născută la 29.07.1993.”Bahar” a fost cea care a început să o ducă pe M. N. să se prostitueze într-un hotel, unde stătea B. S., care se prostitua tot pentru W. G.. M. N. a aflat despre B. S. că venise acolo odată cu sora sa, M. Vildan.M. N. a observat că B. S. era o persoană de încredere pentru W. G.. Aceasta trebuia să aibă grijă ca M. N. să nu fugă, să-i ia banii câștigați și să-i dea lui W. G.. Pentru că nu dorea să se prostitueze, M. N. a profitat de un moment în care B. S. era plecată să negocieze cu un client, a intrat într-o cabină telefonică și l-a contactat pe un anume ”Orhan”, patronul barului în care se prostitua sora sa M. Vildan și în care fusese dusă și ea foarte puțin timp, până când au fost despărțite. ”Orhan” a fost cel care a ajutat-o să fugă de la W. G. și i-a aranjat o întâlnire cu sora ei, M. Vildan, fără știrea lui S. Ager. La această întâlnire M. N. i-a spus surorii ei, M. Vildan, că va fi ajutată de ”Orhan” să se întoarcă în România și acolo o să facă tot posibilul să o aducă și pe ea acasă.După ce a ajuns în România, M. N. a luat legătura cu Devriș Chemal și i-a spus că dacă nu o aduce pe M. Vildan acasă, îi va reclama la poliție pe el și pe surorile sale, S. (O.) Ager și W. (Devriș, O.) G.. Astfel, a reușit să se întoarcă în România și M. Vildan.

Declarațiile surorilor M. N. și M. Vildan, sunt confirmate de către O. Nazmie, care a relatat printre altele, faptul că o perioadă ea s-a prostituat într-un club împreună cu M. Vildan și C. D., ultima fiind racolată tot de către Devriș Chemal, iar banii le erau luați de către sora acestuia, S. Ager, în timp ce M. N. împreună cu B. S. se prostituau într-un alt loc pentru ”Bahar” (W. G.).

S. (fostă M. )N. ,cu toate demersurile procedurale efectuate pe parcursul cercetării judecătorești,când a fost citată pentru fiecare termen ,cu mandat de aducere,dus la îndeplinire de fiecare dată ,nu a putut fi audiată,rezultând că este plecată din țară,astfel că instanța de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor art.381 alin.7 Cod proc.pen.,dispunând citirea declarațiilor de la urmărirea penală,pe care le-a avut în vedere la judecarea cauzei.

Că faptele s-au petrecut așa cum au fost expuse ,potrivit procurorului,rezultă indirect și din atitudinea procesuală adoptată de către B. S. în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată,potrivit precizărilor anterioare. Aceasta ,în faza de urmărire penală a susținut că nu-i știe pe Devriș Chemal, S. Ager, C. D., O. Nazmie, M. Vildan și M. N., arătând că o cunoaște doar pe W. G. și că nu a practicat niciodată prostituția în Germania.Întrucât existau probe certe că B. S. a mințit, inclusiv relații de la autoritățile judiciare din Germania unde aceasta fusese prinsă practicând prostituția, a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.În faza de judecată B. S. a dorit să beneficieze de prevederile legale referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

De aici se poate trage concluzia că într-adevăr B. S. a mințit și că implicit în realitate lucrurile s-au petrecut așa cum au fost stabilite de către organul judiciar.

Așa cum am arătat la începutul expunerii, pentru că au existat probleme în Germania, respectiv în orașul Hamburg, în sensul că în luna aprilie a anului 2004, B. S., O. Nazmie și C. D. au fost prinse de polițiști practicând prostituția și după ce au stat închise o perioadă, au fost trimise în România, iar M. N. a fugit, determinându-i pe cei implicați în recrutarea și exploatarea ei să permită întoarcerea în țară și a surorii sale M. Vildan, de teamă, atât W. (Devriș, O.) G., cât și sora sa, S. (O.) Ager au părăsit Germania, dar nu au renunțat la activitatea infracțională, ci s-au orientat iarăși către Olanda.

Întrucât inculpata W. G., la acel moment nu mai avea nici o fată pe care să o exploateze s-a întors în România cu gândul de a căuta altele pentru a practica prostituția în folosul său.

Astfel a reluat legătura cu I. C. care dorind să se ducă la prietenul ei în Olanda dar neavând bani, a vorbit cu ”Bahar”, care o tot sunase între timp și îi propusese să se întoarcă la ea, spunându-i că este de acord să meargă și să locuiască la aceasta, urmând ca banii pe care ”Bahar” îi va cheltui pentru transport și cazare să-i fie restituiți de prietenul lui C. I.. C. I. a venit la C. și s-a cazat la locuința lui ”Bahar”, unde a mai cunoscut alte două fete iar ulterior toate trei au plecat în Olanda împreună cu W. G..

Într-adevăr, din evidența traficului cetățenilor români la frontieră reiese că W. G., C. I., C. M. și L. Sabrie au ieșit din România, la data de 03.04.2005, prin Punctul de Trecere a Frontierei T., toate în autoturismul_ .

Din declarația numitei C. M. ,reiese că aproximativ în luna martie a anului 2005 a cunoscut-o pe ”Bahar” prin intermediul lui L. Sabrie. Aceasta din urmă a întrebat-o pe C. M. dacă este de acord să meargă cu ea și o femeie care îi este verișoară, numită ”Bahar”, să se prostitueze în Olanda, lucru cu care a fost de acord. C. M. a confirmat faptul că împreună cu ”Bahar”, pe care a recunoscut-o în fotografia prezentată cu ocazia audierii sale ca fiind W. G., precum și cu L. Sabrie și încă o fată, C. I., pe care a cunoscut-o în C. cu puțin timp înainte de plecarea sa, au mers în Olanda, toate urmând să practice prostituția în folosul lui ”Bahar”. Până să plece în Olanda, C. M. a fost cazată de către ”Bahar” cu L. Sabrie și C. I. în hotelul Oriana din orașul C., după care toate s-au mutat împreună cu ”Bahar”, într-un apartament închiriat special de aceasta.

C. M. a mai precizat că în timp ce a stat împreună cu ”Bahar,” a cunoscut-o pe fiica sa Hulya și un nepot de-al său, E..

Din baza de date privind evidența persoanelor din România, rezultă într-adevăr că W. G. are o fiică numită O. Hulya.

După ce au ajuns în Olanda, în Rotterdam, cele trei s-au cazat împreună cu ”Bahar” și soțul ei Ridivan (O. Ridivan) care se afla deja acolo și chiar de a doua zi au fost duse de către I.,”Bahar”, dar și Ridivan, într-un club (discotecă) în care își racolau clienții cu care întrețineau relații sexuale pentru bani. Ulterior, ”Bahar” și Ridivan au închiriat un apartament în care s-au mutat cu toții, mai puțin L. Sabrie, care ar fi convenit cu ”Bahar” să plece în Franța, să practice prostituția și să-i trimită de acolo bani celei din urmă.

C. I. a mai declarat că deși de această dată nu a intenționat să practice prostituția, a sfârșit prin a face iarăși acest lucru, întrucât prietenul ei, aflând că este din nou în legătură cu ”Bahar”, a întrerupt relația cu ea și astfel pentru a face rost de bani, ca să-i restituie lui ”Bahar” contravaloarea transportului și a altor cheltuieli, la sugestia acesteia a început din nou să se prostitueze, toți banii fiindu-i luați de ”Bahar”. C. I. s-a prostituat aproximativ două săptămâni și după ce și-a plătit datoriile față de ”Bahar” s-a întors în România, de atunci nemaiavând vreo legătură cu aceasta.

C. M. a susținut că în timp ce a practicat prostituția în folosul lui ”Bahar” în Rotterdam, banii câștigați fiindu-i luați de aceasta, a început o relație de prietenie cu un bărbat de naționalitate turcă, pe care l-a cunoscut în localul în care își racola clienții pentru prostituție. După ce a considerat că i-a achitat lui ”Bahar” toate cheltuielile pe care le-a făcut cu transportul și cazarea ei, nu s-a mai întors la aceasta și s-a mutat la prietenul ei. Încă de a doua zi ”Bahar” a sunat-o și i-a spus că îi mai datorează bani, dar după un timp a încetat cu telefoanele.De la respectivul prieten, potrivit declarației,C. M. a plecat în Spania-localitatea Valencia, unde a practicat prostituția pe cont propriu, precum și că la aproximativ trei luni de la despărțirea sa de ”Bahar”, a aflat că aceasta a căutat-o în România, la locuința mamei sale, însoțită de L. Sabrie. ”Bahar” i-a spus mamei lui C. M. că fiica ei îi datorează bani, că i-a făcut probleme în Olanda și a întrebat-o dacă cunoaște alte fete dispuse să se prostitueze.

În ceea ce o privește pe C. M., procurorul a concluzionat din probatoriul administrat,că aceasta a cunoscut încă din momentul recrutării sale de către W. G. ,că în Olanda va trebui să se prostitueze și a fost de acord, astfel încât nu este o victimă a infracțiunii de trafic de persoane.

În cursul judecății,martora C. M. nu a putut fi audiată,din mandatele de aducere a rezultat că aceasta este plecată de mai mulți ani din țară,situație în care instanța a dispus citirea depozițiilor din faza urmăririi penale ,pe care le-a avut în vedere ,dând astfel eficiență dispozițiilor art.381 alin.7 Cod proc.pen .

Numita L. Sabrie deși a fost căutată în nenumărate rânduri în faza urmăririi penale, nu a putut fi găsită pentru a fi audiată în cauză,totodată există indicii că aceasta ar fi rudă cu W. G. aspect ce rezultă din declarațiile lui C. M., V. E. A. și C. C..

În legătură cu L. Sabrie,procurorul a considerat că nu sunt probe suficiente pentru a putea dovedi că aceasta a fost traficată în scopul exploatării sale sexuale ori că s-a prostituat pentru W. G., motiv pentru care nu a dispus trimiterea în judecată și pentru faptele referitoare la numita L. Sabrie.

Din evidențele traficului la frontieră a cetățenilor români ,reiese că L. Sabrie s-a întors în România la data de 08.05.2005, C. I. s-a întors la 25.06.2005, iar pentru C. M. nu mai există înregistrări.

Întrucât începând cu lunile mai-iunie 2005, W. G. nu a mai avut fete care să se prostitueze în folosul său, a început să caute altele pe care să le exploateze, recrutându-le astfel pe C. C. și V. E. A..

Din declarațiile date de acestea în Olanda și în România, a reieșit modalitatea în care cele două au ajuns în Olanda și cu ce s-au ocupat acolo.

Aproximativ în cursul lunii iunie 2005, cunoscându-i familia minorei C. C. și situația materială precară, W. G. a convins-o să meargă în Olanda să se prostitueze, spunându-i că acolo ar putea să câștige bani suficienți să-și întrețină copilul care în acea perioadă avea probleme de sănătate.

Deoarece C. C. era minoră, pentru plecarea sa a fost necesar ca mama acesteia, E. Rădița, să-și exprime acordul în fața unui notar. Acest fapt s-a realizat cu ajutorul inculpatei W. G., care le-a dus pe cele două la un birou notarial din C. și a achitat taxele aferente. Pentru a o determina pe E. Rădița să-și dea acordul ca fiica sa minoră să părăsească teritoriul României însoțită de o persoană străină, W. G. i-a ascuns acesteia scopul real al plecării și i-a spus că în Olanda o va ajuta să muncească ca bonă, precum și că va avea personal grijă să nu i se întâmple nimic rău. Cunoscându-i de mult timp pe W. G., pe fratele ei Devriș Chemal, precum și pe părinții acestora, E. Rădița a avut încredere în sinceritatea celei dintâi și a fost de acord cu plecarea fetei sale în condițiile prezentate.

Despre posibilitatea plecării în Olanda, C. C. i-a povestit verișoarei sale, V. E. A., pe care a întrebat-o dacă nu dorește să meargă și ea. Din declarațiile acesteia din urmă rezultă că în cursul lunii iunie 2005, C. C. a întrebat-o într-adevăr dacă vrea să meargă împreună în Olanda, unde ea ar urma să practice prostituția. Același lucru i l-a spus și W. G., care i-a mai precizat că dacă nu dorește să se prostitueze, va putea să lucreze ca femeie de serviciu într-un bar.

Din declarațiile celor două fete, C. C. și V. E. A., reiese că W. G. le-a ajutat personal să-și obțină pașapoartele, însoțindu-le și plătindu-le taxele aferente la serviciul de specialitate.

După ce lui C. C. i s-a eliberat pașaportul, având și consimțământul dat în fața notarului de către E. Rădița, W. G. a plecat împreună cu aceasta spre Olanda. Anterior o perioadă scurtă au locuit împreună în municipiul C. unde C. C. a cunoscut-o pe L. Sabrie și a auzit de la W. G. despre C. I. și C. M..

Din evidența traficului la frontieră al cetățenilor români, rezultă că la 23.06.2005 W. G. împreună cu o altă soră de-a sa, Devriș Cadrie și C. C. au ieșit din România prin punctul de frontieră Nădlac.

Întrucât la acea dată se știa cu certitudine că W. G. împreună cu fratele și surorile sale, Devriș Chemal, S. Ager și probabil Devriș Cadrie sunt implicați în activități de trafic de persoane, existând suspiciuni că și minora C. C. va fi exploatată sexual, înainte de ieșirea din România li s-au luat declarații de către polițiștii de frontieră cerându-li-se să specifice scopul pentru care călătoreau în afara României precum și destinația. Astfel, C. C. a declarat că merge în vizită împreună cu W. G. în Hamburg și că nu intenționează să practice prostituția, aspecte confirmate de către W. G. care a relatat că se deplasează în Germania împreună cu sora sa Devriș Cadrie și minora C. C., cele două urmând să locuiască în Hamburg la ea acasă doar pentru o perioadă de 7 zile.

În realitate, W. G. și C. C. au călătorit până în Olanda, în Rotterdam, iar în drum au trecut prin Hamburg, pe la cealaltă soră a lui W. G., S. Ager.

În Rotterdam au fost așteptate de către O. Ridivan zis C., fostul soț a lui W. G., cu care aceasta are doi copii și s-au cazat într-un apartament închiriat cu ajutorul unui cetățean olandez, la care am mai făcut referire, I. (I.), prieten cu O. Ridivan dar și cu Devriș Chemal, fratele lui W. G.. În acest apartament C. C. a găsit o altă fată despre care a aflat că se numește C. I. și pe care a recunoscut-o din fotografiile ce i-au fost prezentate cu ocazia audierii în România. C. C. a relatat că în aceeași zi în care ea a ajuns în Rotterdam C. I. s-a întors în România.

După ce a ajuns în Rotterdam, chiar de a doua zi W. G. și O. Ridivan au dus-o pe C. C. într-o discotecă numită Yudum, unde au învățat-o cum să-și racoleze clienți pentru prostituție. Aproape toți banii câștigați de C. C. îi erau luați de cei doi foști soți și o parte foarte mică îi era lăsată acesteia pentru a-i trimite acasă.

După aproximativ două săptămâni, W. G. s-a întors în România ca să o aducă în Olanda și pe V. E. A..

La data de 01.07.2005, cele două au ieșit împreună din România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac. W. G. (Bahar) a învățat-o pe V. E. A. să le spună polițiștilor de frontieră români că merge să-și viziteze fratele și sora care se află în Germania. În realitate, cele două au fost așteptate în Germania de un taximetrist (Fuat) trimis de O. Ridivan care le-a adus la Rotterdam, unde a fost cazată în același apartament cu verișoara ei C. C. în care mai locuiau și W. G. cu O. Ridivan.

Odată ajunsă ,V. E. A. a aflat că verișoara sa C. C. deja se prostitua, ceea ce a început să facă și ea, ambele fiind duse să-și racoleze clienți în același loc. Banii câștigați le erau luați de W. G. și O. Ridivan care le supravegheau în permanență.

A doua zi, la 02.07.2005, după ce W. G. a ajuns în Rotterdam, a lăsat-o acolo pe V. E. A. și s-a întors din nou în România pentru a aduce acasă banii câștigați de C. C.. W. G. a părăsit iarăși teritoriul României la 10.07.2005 și s-a reîntors în Rotterdam unde cele două fete au continuat să practice prostituția în condițiile anterior arătate.

Cu privire la practicarea prostituției de către C. C. și V. E. A., la data de 14.08.2005 s-au sesizat autoritățile judiciare din Rotterdam.

Astfel, W. G. și O. Ridivan au fost cercetați pentru infracțiunea de trafic de persoane. S-a reținut în sarcina acestora că le-au recrutat din România și că în Olanda, în perioada 01.07 – 14.08.2005 le-au exploatat sexual pe cele două fete, una fiind minoră. Pentru respectivele acuzații aceștia au fost reținuți începând cu data de 18.08.2005 și apoi arestați preventiv, după care judecați și condamnați definitiv la pedepse cu închisoarea pe care le-au executat tot în Olanda.

Din actele puse la dispoziție de autoritățile olandeze ca urmare a unei cereri de asistență judiciară internațională formulată în cauză de D. – S. Teritorial C., rezultă că W. G. le-a adus pe cele două fete din România, ea fiind și cea care le-a recrutat. În Olanda le-a cazat cu ajutorul unui prieten de-al fostului soț, O. Ridivan. Cei doi le duceau pe fete în câteva baruri (cafenele) unde le puneau să racoleze bărbați și să întrețină relații sexuale cu aceștia pentru bani. Relațiile sexuale aveau loc în apartamentul în care locuiau fetele. Pașapoartele erau ținute de W. G., care se temea ca acestea să nu fugă, așa cum ar fi făcut altele. Banii îi lua O. Ridivan și W. G., cea din urmă spunându-le că le vor fi depuși într-un cont în România și îi vor primi la sfârșit.

În Olanda, C. C. a declarat că știa încă din România că acolo avea să practice prostituția, iar W. G. care i-a propus acest lucru știa că este minoră.

V. E. A. a declarat că W. G. i-a spus că o va ajuta să lucreze în Olanda ca bonă, dar i-a vorbit și despre prostituție, însă ea nu a acceptat, așa cum a acceptat verișoara ei, C. C.. Într-o declarație ulterioară V. E. A. a revenit și a spus că și ea a știut din România că în Olanda va trebui să se prostitueze.

Taximetristul folosit de O. Ridivan pentru transportul său, al lui W. G. și al fetelor C. C. și V. E. A., martorul Fuat Karoglu, a declarat că acestea se prostituau pentru cei doi soți(concubini).

Proprietarul apartamentului în care locuiau cu toții, martorul Șenol Gundogdu, a declarat că știa despre fete că se prostituau precum și că i-a închiriat apartamentul lui O. Ridivan la rugămintea unei mai vechi cunoștințe căreia nu îi știe decât prenumele, Yakup. Același martor a mai declarat că pe Yakup îl întâlnea într-o cafenea numită Eiland, la care era patron un anume O. Ozgul care era prieten cu Yakup. Despre acesta din urmă martorul a mai declarat că îi dădea bani lui Bahar(W. G.) ca să aducă fete din România în Olanda și că l-a rugat pe el să se căsătorească formal cu o fată(C. C.) dar nu a acceptat. De asemenea Șenol Gundogdu l-a recunoscut din fotografii pe Devriș Chemal despre care a arătat că aducea fete din România în Olanda, la fel ca W. G..

W. G. și O. Ridivan au negat permanent și cu vehemență că ar avea vreo implicare în exploatarea sexuală a celor două fete.

W. G. chiar a considerat jignitor că în Olanda a fost acuzată de trafic de persoane susținând că ea are un bun renume în această țară dar și în România. A zis că a venit în Olanda să cumpere flori pentru că avea în România o afacere cu așa ceva, astfel cum au declarat în România fratele și sora sa, Devriș Chemal și S. Ager, în dosarul despre care am arătat la început. A mai spus că le-a adus cu ea pe cele două fete să petreacă o vacanță precum și că l-a reîntâlnit acolo pe fostul soț pe care nu-l mai văzuse de opt ani. Ulterior a declarat că a observat ceva suspect la fete și anume că acestea plecau cu bărbați, despre care ziceau că le sunt prieteni, în diverse locuri, cum ar fi cluburi, cafenele.

O. Ridivan a declarat că el a venit în Olanda pentru a lucra ca instrumentist în diverse localuri din Rotterdam și aici s-a întâlnit întâmplător cu fosta sa soție, W. G.. Despre C. C. și V. E. A. a aflat faptul că în România practicaseră prostituția și și-a dat seama că în Olanda făceau același lucru, motiv pentru care le-a atras atenția că cineva ar putea să profite de ele.

C. C. și V. E. A. s-au întors în România la data de 30.09.2005, cu sprijinul autorităților olandeze. Acestea au fost audiate și în țară cu privire la ce s-a întâmplat în Olanda și la împrejurările în care au ajuns acolo. V. E. A. a fost audiată la 12.10.2005 și 21.10.2005, iar C. C. la 28.10.2005, amândouă susținând că au fost recrutate din România de către W. G. care le-a dus pe rând în Rotterdam, unde le-a pus să practice prostituția în folosul său.

În timp ce W. G. și O. Ridivan erau încă arestați preventiv în Olanda pentru acuzațiile despre care am menționat, la data de 26.01.2006 la S. Teritorial C. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înregistrată cu nr.32/II/5/2006 cererea de asistență judiciară internațională formulată de Cabinetul Judecătorului de Instrucție din Rotterdam, pentru audierea în România a lui C. C., V. E. A. și E. Rădița în legătură cu procesul aflat în desfășurare în Olanda, în care W. G. și O. Ridivan erau cercetați pentru infracțiunea de trafic de persoane.

La comisia rogatorie în anexă s-au transmis întrebările ce urmau a fi adresate persoanelor care trebuiau audiate, precum și copii ale unor înscrisuri,respectiv:declarații olografe din 25.10.2005 date de C. C. și V. E. A.;declarația numitei E. Rădița, autentificată sub nr.2750 din 13.06.2005 la B.N.P. C. Budei;declarația numitei E. Rădița, tehnoredactată la mașină de scris, datată 29.08.2005 și intitulată “NOTĂ CĂTRE CEI INTERESAȚI” autentificată sub nr.5601 la aceeași dată la B.N.P. C. Budei;declarația notarială nr.1685/20.10.2005, dată la B.N.P. M. M. din C. de către E. Rădița.

Din toate înscrisurile menționate, rezulta că autoritățile judiciare olandeze comit un abuz prin cercetarea și arestarea preventivă a lui W. G. și O. Ridivan, în legătură cu V. E. A. și C. C. care nu au fost victime ale acestora.

Spre exemplu, în declarația olografă a lui V. E. A. se arătau următoarele despre ceea ce s-a întâmplat în Olanda: “…După aproximativ o lună într-o după amiază pe la orele 18.00 fiind în apartamentul unde locuiam a venit poliția și ne-a luat la poliție împreună cu W. G. și O. Ridivan, C. C. și eu V. E. A.. La poliție am fost amenințate și forțate să declarăm că O. Redivan ne-a forțat să ne prostituăm, dar nu era adevărat. Toate cele declarate la poliția din Olanda nu au fost adevărate. Eu am scris de frică. Menționez că după orele de muncă eu împreună cu verișoara mea C. C. ne prostituam ca să putem câștiga un ban în plus pe care trebuia să-i trimit lui tata care este bolnav de pareză (parkinson). Cu W. G. și O. Redivan ne găseam numai la masa de seară pentru că și ei munceau. W. G. și O. Redivan nu știau că noi ne prostituăm. Noi le spuneam că ieșim să ne plimbăm”.

În același sens C. C. în declarația sa a arătat: “Tot ce am declarat în Olanda nu sunt adevărate am scris de frică că nu îmi mai dă drumul de acolo. W. G. și O. Redivan nu știau că eu mă prostituam și nu m-au forțat să mă prostituez, eu singură am luat hotărârea de disperare ca să fac un ban și să mă întorc în țară lângă copilul meu care este bolnav grav…. Eu locuiam în același apartament împreună cu verișoara mea V. E. A. și cu W. G. și O. Redivan pentru că nu aveam banii necesari pentru a sta singure.”

Din declarația notarială data de E. Rădița la B.N.P. M. M. reieșea că: “Fiica mea C. C., negăsind de lucru în Olanda, a rămas la W. G. să o ajute la treburile gospodărești și neavând bani locuia în casa acesteia pentru a nu plăti chirie. Cum fiica mea a fost găsită la domiciliul lui W. G. a fost ridicată de poliție și forțată să dea niște declarații …..deoarece îi era frică că nu va mai ajunge în țară. În aceeași locuință mai stătea și O. Ridvan, însă acesta nici nu îmi cunoștea fiica așa că era imposibil să știe de ce se află fiica mea acolo. Împreună cu fiica mea mai era și verișoara ei V. A., plecată din țară fără ca părinții ei să aibă cunoștință, deoarece dorea să-și ajute familia care, de asemenea, sunt fără locuință și fără surse de venit din care să poată trăi iar tatăl său este bolnav suferind de parkinson și abia îi ajung banii pentru medicamente.”

Comisia rogatorie a fost solicitată de către autoritățile olandeze, deoarece procesul lui W. G. și O. Ridivan nu se putea finaliza, întrucât declarațiile și documentele primite din România erau în contradicție totală cu declarațiile date în Olanda de C. C. și V. E. A. cât și cu celelalte probe din care rezulta că cei doi inculpați au fost implicați în recrutarea și exploatarea sexuală a acestora.

Verificând împrejurările în care înscrisurile respective au fost trimise din România în Olanda a reieșit că această acțiune a reprezentat o încercare menită să-i apere de răspunderea penală pe W. G. și O. Ridivan realizată de prietenul lui Devriș Chemal, I. G..

Astfel, s-a stabilit că la scurt timp după ce în Olanda au fost reținuți W. G. și O. Ridivan (18.08.2005), dar și C. C. cu V. E. A., Devriș Chemal s-a dus acasă la E. Rădița și i-a povestit ce s-a întâmplat, ascunzându-i că era vorba despre trafic de persoane și prostituție, mințind-o că e ceva legat de permisele de muncă ale acestora. Pentru rezolvarea situației, i-a cerut să trimită în Olanda o declarație în care să arate că fetele se aflau acolo pentru a munci. De precizat este că la acel moment situat la scurt timp după reținerea în Olanda a lui W. G. și O. Ridivan (18.08.2005), E. Rădița nu aflase încă faptul că în Olanda fiica sa și verișoara ei au practicat prostituția. La întâlnire Devriș Chemal a mai fost însoțit de încă un bărbat, căruia acesta i se adresa cu “Nea Iordane” și pe care E. Rădița cu ocazia audierii l-a recunoscut ca fiind I. G..

Acesta din urmă i-a spus numitei E. Rădița, printre altele, că este de la „drepturile omului” că are relații la „Casa Albă din C.” și i-a cerut să meargă cu el la o cunoștință căruia I. G. îi spunea profesorul și care o să-i ajute să formuleze un fel de declarație pe care ea va trebui să o semneze, iar apoi va fi trimisă în Olanda pentru a fi eliberați Bahar (W. G.) și C. (O. Ridivan). După ce declarația a fost scrisă la mașină E. Rădița a semnat-o.

Ulterior,inculpatul I. G. i-a cerut acesteia să mai dea o altă declarație la un notar, tot cu scopul de a fi trimisă autorităților olandeze care se ocupau de proces. Conținutul declarației de la notar a fost conceput de către I. G. și Devriș Chemal, iar E. Rădița doar a semnat-o.

Declarațiile au fost trimise în Olanda prin fax de către Devriș Chemal.

Acesta i-a mai zis lui E. Rădița că dacă nu se rezolvă problema în acest fel ,I. G. l-a sfătuit să o convingă pe ea să se ducă personal în Olanda să depună mărturie iar E. Rădița a fost de acord și cu această propunere . Pentru a-și obține pașaportul a fost însoțită la serviciul de specialitate de către Devriș Chemal și I. G., acesta din urmă vorbind cu un angajat de acolo ca să-i urgenteze eliberarea.

Ce se întâmpla în România, referitor la apărarea pe care o adoptaseră Devriș Chemal și I. G. pentru ajutorul lui W. G. și O. Ridivan, reiese și dintr-o declarație dată de V. E. A. în Olanda. Aceasta a relatat anchetatorilor din Rotterdam că pe la mijlocul lunii septembrie 2005, când toți patru erau în custodia poliției a aflat de la C. C. că a primit un telefon de la W. G. ,care i-a spus ca ele să-și retragă denunțurile și să-și schimbe declarațiile, că „Bahar” a aranjat cu E. Rădița să vină și ea în Olanda să dea o declarație, din toate acestea trebuind să reiasă că fetele s-au prostituat acolo pe cont propriu și nu pentru W. G. și O. Ridivan.

Tot dintr-o declarație dată în Olanda de V. E. A., mai rezultă și că înainte de a fi demarate cercetările în această țară ,W. G. a vorbit cu sora sa, S. Ager, iar aceasta i-a zis că în România este căutată de poliție. V. E. A. a precizat că la aflarea acestei vești, a sesizat că „Bahar” părea foarte speriată, afectată, parcă s-ar fi prăbușit. Într-adevăr, era vorba despre dosarul 21/D/P/2004 în care cele două surori și fratele lor erau suspectați de trafic de persoane, dosar despre existența căruia aceștia aflaseră.

După aproximativ o săptămână de la cele prezentate, C. C. și V. E. A. s-au întors în România iar C. i-a povestit mamei sale, E. Rădița, că de fapt în Olanda amândouă s-au prostituat, iar banii le-au fost luați de Bahar.

După ce au venit în România V. E. A. și C. C., ambele au fost audiate declarând că într-adevăr în Olanda au practicat prostituția în folosul exclusiv a lui W. G. și O. Ridivan.

Totodată, V. E. A. a declarat că după ce s-a întors acasă a fost contactată de către Devriș Chemal care i-a spus că trebuie să-și retragă declarația dată în Olanda despre W. G. și O. Ridivan și în continuare să nu se prezinte la poliție sau la vreo instanță de judecată în România pentru a da alte declarații împotriva celor doi, urmând ca în schimb să primească banii care i-a câștigat în Olanda.

Din declarația dată în această cauză de către C. C., reiese că după ce s-a întors la domiciliu, atât ea cât și V. E. A. au fost căutate de către Devriș Chemal și I. G., care le-au pus să dea declarații în care să relateze altceva decât ce au zis în Olanda, astfel încât să-i dezvinovățească pe W. G. și O. Ridivan.

Aceste declarații olografe au ajuns în Olanda și laolaltă cu celelalte declarații semnate de E. Rădița au îngreunat desfășurarea procesului penal față de W. G. și O. Ridivan, făcând necesară lămurirea contradicțiilor apărute cu privire la existența faptelor reținute în sarcina celor doi.

Este de subliniat că ulterior, în legătură cu faptele pentru care se făceau cercetări de D.I.I.C.O.T. C., I. G. și Devriș Chemal,au menținut aceeași manieră de apărare contrară legii, îngreunând aflarea adevărului, prin influențarea unor persoane vătămate care au fost determinate să își schimbe declarațiile date organelor judiciare din România și să prezinte mincinos cum au ajuns să se prostitueze în Olanda și Germania, astfel încât să absolve de vinovăție pe cei cu adevărat responsabili.

În cursul cercetării judecătorești,au fost audiate martorele E. Rădița (fila 121)și I.(V. )A. (fila 71 ),care și-au menținut depozițiile anterioare,prezentate mai sus iar pentru martora C. C. ,față de rezultatul demersurilor procedurale de la fiecare termen de judecată ,s-a constatat imposibilatea audierii ,aceasta fiind plecată din țară de mai mult timp,motiv pentru care instanța a făcut aplicarea prevederilor art.381 alin.7 Cod proc.pen.

În ceea ce-l privește pe Tijssen Gerardus Cornelis,procurorul a reținut că nu a putut fi găsit pentru a fi audiat în cauză deși pentru căutarea lui s-au făcut multiple demersuri, inclusiv solicitându-se și obținându-se sprijinul autorităților judiciare din țara al cărei cetățean este, Olanda.

Față de acesta au existat suspiciuni că a participat împreună cu Devriș Chemal la recrutarea unora dintre victimele identificate în dosarul inițial, nr.21D/P/2004, în scopul exploatării lor sexuale și ulterior pe unele dintre acestea le-a constrâns la practicarea prostituției precum și că în cazul tuturor a tras beneficii materiale de pe urma activității acestora.

Din declarațiile celorlalți inculpați audiați în cauza din care s-a disjuns aceasta, nu a rezultat că Tijssen Gerardus Cornelis a fost implicat în vreun fel în recrutarea și exploatarea fetelor.Din declarațiile unora dintre aceste fete a reieșit că atunci când se afla în România, cetățeanul olandez era interesat să cunoască femei cu care să întrețină personal relații sexuale, iar pe unele dintre cele astfel cunoscute le-a invitat să meargă în Olanda, pentru a trăi împreună. Cele care au acceptat și s-au dus în această țară, chiar au conviețuit cu Tijssen Gerardus Cornelis diferite perioade de timp fără să fie puse în acest timp să se prostitueze.După ce relația cu respectivul înceta, acestea ajungeau să se prostitueze în Rotterdam, în localuri la care patroni erau persoane din anturajul lui Tijssen Gerardus Cornelis, care conform declarațiilor fetelor, se pare că beneficia de o parte din câștigul realizat de ele.

Situația de fapt expusă ,a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă administrate :proces verbal nr._/24.10.2005 de sesizare din oficiu al IJPF C. – Biroul Combaterea Traficului de Persoane, față de W. G., O. Ridivan, S. Ager, Devriș Cadrie și Menzat Zechimurel;proces verbal al IJPF C. din 27.10.2005 de consemnare a actelor premergătoare în cauza privind-o pe W. G.;proces verbal din 12.04.2006 al BCCO C. privind rezultatul verificării în baza de date a IGPF a traficului la frontieră al persoanelor în cauză și anexe conținând verificările efectuate;declarațiile olografe și pe formular tipizat ale martorelor C. C., V. E. A. și E. Rădița;procese verbale din 18.07.2011 și 03.08.2011 de aducere la cunoștință a învinuirii lui I. G.;comisii rogatorii și rezultatul acestora dispuse pentru citarea lui W. G. în Germania în vederea prezentării acesteia pentru aducerea la cunoștință a învinuirii și audierii sale;proces verbal din data de 01.08.2012 al D. – S. Teritorial C. din care rezultă că W. G. refuză să dea curs citației de a se prezenta la D. – S. Teritorial C.;proces verbal din 27.08.2012 al D. – S. Teritorial C. din care rezultă că s-a comunicat avocatului M. E. învinuirea și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina învinuitei W. G. (împuternicire avocațială ./27.08.2012 de către W. G.);proces verbal din 11.12.2012 de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului I. G.;copiile declarațiilor olografe și de pe formular tipizat ale martorei C. I. date în dosarul nr.21D/P/2004; copie de pe declarația de martor a lui C. I. dată la Curtea de Apel C. în dosarul nr.RJ46236/2009 privind pe inculpatul Devriș Chemal ș.a.;declarațiile pe formulare tipizate date de martora C. M.;copie de pe declarația dată pe formular tipizat de martora I. Nelifer în dosarul nr.21D/P/2004;declarația de martor dată pe formular tipizat de I. Nelifer; copie de pe declarația de martor a lui I. Nelifer dată la Curtea de Apel C. în dosarul nr.RJ46236/2009 privind pe inculpatul Devriș Chemal ș.a.;copiile declarațiilor date pe formular tipizat de martorii I. Selda, M. N., M. Vildan, B. S. în dosarul nr. 21D/P/2004;copiile declarațiilor date pe formular tipizat de părțile vătămate P. V. C., P. M., I. N., T. I., C. Eminela, O. Nazmie, în dosarul nr.21D/P/2004; :rechizitoriul nr.21D/P/2004 din 02.05.2006 al D. – S. Teritorial C.;comunicarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal referitoare la desfășurarea în Olanda, în anul 2005, a procesului penal privindu-i pe W. G. și O. Ridivan;copia cererii de asistență judiciară a judecătorului de instrucție din Rotterdam înregistrată la D. – S. Teritorial C. cu nr.32/II/5/26.01.2006 pentru reaudierea în România a martorelor C. C. și V. E. A., în scopul lămuririi împrejurărilor în care, în cursul procesului penal desfășurat în Olanda față de W. G. și O. Ridivan, au fost primite de autoritățile olandeze mai multe înscrisuri semnate de C. C., V. E. A. și E. Rădița prin care se reclama abuzul acestor autorități față de persoanele cercetate în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de trafic de persoane și prin care se susține nevinovăția acesteia; Copii ale declarațiilor olografe date de V. E. A. și C. C.; Copii ale declarațiilor semnate de E. Rădița și autentificate la BNP C. Budei, toate transmise cu ocazia formulării cererii de asistență judiciară internațională menționată anterior; cerere de asistență judiciară nr.43D/P/2006 din 08.10.2007 formulată de D. – S. Teritorial C. către autoritățile judiciare competente din Olanda, referitoare la procesul penal desfășurat în această țară față de W. G.; răspunsul la această cerere în limba olandeză și traducerea autorizată în limba română;copia legitimației emisă de Societatea Internațională pentru Drepturile Omului – Secția Română pentru I. G., în funcția de consilier și cererea adresată de acesta pentru restituirea legitimației;declarație conform cu originalul dată de E. Rădița la BNP M. M. și încheierea de autentificare nr.1685 din 20.10.2005;copie de pe declarația dată de E. Rădița la BNP C. Budei și încheierea de autentificare nr.2750 din 13.06.2005;declarație olografă din 23.06.2005 dată de W. G. la PTF Nădlac.

Inculpata W. G. (fostă O.,fostă Devriș),nu a putut fi audiată în cursul procesului penal,întrucât nu s-a prezentat ,deși a avut cunoștință de procedurile judiciare care s-au defășurat împotriva sa,pe tot parcursul acestora .Aceasta a fost reprezentată de un avocat ales,același în toate fazele procesuale.

Inculpata nu a locuit la adresa de domiciliu pe care a declarat-o autorităților din România, respectiv mun.C., ..A fost căutată pe parcursul mai multor ani pentru a i se putea aduce la cunoștință învinuirea și a fi audiată în cauză, existând indicii temeinice despre faptul că aceasta cunoștea de la frații săi Devriș Chemal și S. Ager că este suspectată și căutată de D. – S. Teritorial C.. În faza urmăririi penale ,s-a reușit cu sprijinul autorităților din Germania aflarea adresei la care locuiește, a fost citată în această țară și există confirmarea că a primit citația, dar a refuzat să se prezinte la D. – S. Teritorial C..

Pentru inculpată, în cursul urmăririi penale a depus împuternicire avocațială ._ din 27.08.2012 d-na avocat M. E. din cadrul Baroului C., iar la solicitarea acesteia i s-au comunicat, în scris, faptele pentru care este cercetată W. G..

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului C.,inculpatei i-a fost comunicată la adresa la care locuiește,din Germania,copia rechizitoriului ,totodată aducându-i-se la cunoștință,obiectul procedurii de cameră preliminară, drepturile și obligațiile procesuale ,dreptul de a formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală,ulterior(la data de 15.04.2014) aceasta confirmând de primire,în înscrisul olograf (fila25 dos.camerăpreliminară) intitulat „declarație”, prin care își susține nevinovăția și nu formulat cereri și excepții .

În faza de judecată,inițial a fost citată la adresa din Germania ,dovada de citare fiind restituită cu mențiunea de primire de către chiar destinatara, care a semnat scrisoarea recomandată .

De precizat că W. G. a fost cercetată, judecată și condamnată definitiv în Olanda pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane comisă împreună cu fostul său soț, O. Ridivan, având ca victime pe minora C. C. și V. E. A.,faptele fiind în concurs real cu cele din prezentul dosar.

În ceea ce privește pe inculpatul I. G. ,acesta nu s-a prezentat de bună voie la citările organului judiciar,în faza urmăririi penale, iar atunci când a fost adus cu mandat, a susținut că procedura ce i se aplică este abuzivă și se datorează dușmăniei personale pe care i-o poartă unii dintre procurorii din C.,aspecte pe care le-a reiterat în scris și după sesizarea instanței cu rechizitoriu .

După ce în cursul urmăririi penale a luat cunoștință de învinuirea ce i se aduce, la prezentările ulterioare în fața organului judiciar, și-a susținut verbal nevinovăția, refuzând însă să facă vreo declarație scrisă și nedorind să propună probe în apărarea sa, dar invocând permanent același motiv și anume că prin cercetarea sa procurorul săvârșește un grav abuz asupra unui om nevinovat.

Pe parcursul urmăririi penale I. G. nu a beneficiat de asistență juridică, deși la cererea sa i s-au acordat termene pentru a-și angaja apărător iar la data de 11.12.2012, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.

În cursul procedurii de cameră preliminară,inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror ,susținând că nu s-au respectat prevederile legale care reglementează cazurile de incompatibilitate ,privind pe procuror și că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale ,cererea fiind respinsă prin încheierea de cameră preliminară pronunțată la 23.04.2014 ,rămasă definitivă prin necontestare .

În faza de judecată ,inculpatul nu s-a prezentat ,deși a fost legal citat iar mandatele de aducere emise ,nu au putut fi îndeplinite prin aducerea în fața instanței ,întrucât de fiecare dată nu a fost găsit la domiciliu ,potrivit proceselor-verbale încheiate.Cu toate acestea,între termenele de judecată și în termenul de pronunțare,inculpatul a depus la dosar ,prin arhiva penală a Tribunalului C. ,cerere prin care invocă prescripția răspunderii penale,un memoriu prin care aduce în atenție aspectele invocate în cursul urmăririi penale ,precum și acte medicale .

Inculpatul I. G. a fost trimis în judecată de către D. – S. Teritorial C. prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.21D/P/2004, la data de 02.05.2006 și a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 26 C.pen. rap la art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin. 2 C.pen. și art. 13 C.pen., art.26 C.pen. rap. la art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și art. 13 C.pen. ,precum și pentru infracțiunea de favorizarea infractorului ,prev.de art. 264 alin.1 C.pen. ,la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentința penală nr. 1/MP/9.04.2012, dată în dosarul nr._ a Curții de Apel C., rămasă definitivă prin decizia penală 1973 din 07.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului și pe baza cărora a rezultat starea de fapt descrisă mai sus ,a fost dovedită vinovăția inculpatului I. G. ,precum și vinovăția inculpatei W. G. ,aceștia nereușind să probeze lipsa de temeinicie a probelor și să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpaților ,conform art.4 Cod proc.pen. ,întrucât faptele există ,constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

Victimele infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism(I. Nelifer,C. M.,C. I. și M. N. ) ,precum și persoanele audiate în legătură cu infracțiunea de favorizarea infractorului(martorele C. C.,I. E. A. ,E. Rădița), au descris în mod amănunțit împrejurările comiterii faptelor, indicând pe inculpați și ceilalți participanți ,după nume, porecle sau gradul de rudenie,relațiile de prietenie,de afinitate ,recunoscându-i din fotografiile prezentate,declarațiile coroborându-se cu toate celelalte mijloace de probă administrate .

Așa cum s-a arătat cu ocazia descrierii situației faptice, victimele infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, au relatat modul în care au intrat ori au ieșit din România, unele cu celelalte sau împreună cu inculpata ori alte persoane, iar susținerile acestora se coroborează cu rezultatul verificării traficului la frontieră ,persoanele exploatate recunoscându-se reciproc și localizându-se corect în timp și spațiu, așa cum s-au întâlnit pe parcursul săvârșirii faptelor infracționale. Astfel fiind, declarațiile acestor victime sunt credibile, deoarece, în măsura în care ele nu corespundeau adevărului, persoanele respective nu puteau oferi asemenea informații.

Instanța reține că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată ,anterior datei de 01.02.2014 ,când a intrat în vigoare Noul cod penal.

Dispozițiile art.5 alin.1 Cod.pen. prevăd că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin decizia nr.265/06.05.2014 Curtea Constituțională, luând în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 Cod penal, excepție ridicată din oficiu de către Înalta Curte de casație și Justiție – Secția penală - în urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, a admis excepția și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În raport de această decizie, definitivă și general obligatorie, instanța apreciază că dispozițiile codului penal din 1969 sunt mai favorabile în ceea ce privește procesul de individualizare a pedepsei, urmând a fi reținute dispozițiile art.5 Cod penal,în privința ambilor inculpați,menținând încadrarea juridică din rechizitoriu.

D. urmare,va respinge cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de procuror ,în ce privește pe inculpate W. G. ,din infracțiunile reținute reținute în actul de sesizare ,în trei infracțiuni de trafic de persoane(câte o infracțiune pentru fiecare persoană traficată) ,prev.de art.210 alin.1 lit.a Cod penal și o infracțiune de proxenetism ,prev.de art.213 alin.1 Cod penal,toate cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal ,privind concursul de infracțiuni.

În drept:

Faptele inculpatei W. G. care în perioada 2003 – 2005 ,a recrutat-o prin înșelăciune pe C. I., promițându-i găsirea unui loc de muncă,ca barman, în Olanda și împreună cu sora sa, S. Ager, a transportat-o în această țară în scopul exploatării ei sexuale,a primit-o și a cazat-o la locuința sa din România pe I. (I.) Nelifer și ulterior, împreună cu fratele ei, Devriș Chemal care o recrutase, i-a asigurat transportul în Olanda, în scopul exploatării ei sexuale ,a primit-o și cazat-o la locuința sa din Hamburg - Germania, pe M. N., în scopul exploatării sexuale a acesteia, împreună cu sora sa, S. Ager, victima fiind recrutată de către fratele ei, Devriș Chemal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin. 2 C.pen.

Faptele aceleiași inculpate, care în aceeași perioadă a recrutat-o pentru prostituție pe C. M. și a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției în Olanda de către aceasta, C. I., I. Nelifer și M. N., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin.1 și alin.2 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.

Având în vedere că faptele au fost comise în concurs real ,se rețin și prevederile art.33 lit.a Cod penal.

Faptele inculpatului I. G., care în perioada august – octombrie 2005, fără o înțelegere prealabilă cu W. G. și O. Ridivan, după săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de trafic de persoane pentru care erau cercetați în stare de arest preventiv în Olanda, le-a determinat pe C. C. și V. E. A. să ascundă adevărul ,prin plăsmuirea unor declarații nereale și a determinat-o pe E. Rădița să semneze declarații extrajudiciare care nu reflectau adevărul și denunțau abuzurile autorităților judiciare olandeze asupra lui W. G. și O. Ridivan, toate declarațiile fiind trimise acestor autorități pentru a îngreuna sau zădărnici desfășurarea procesului penal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C.pen.

La stabilirea și aplicarea pedepselor celor doi inculpați,instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială,gradul de pericol social al faptelor săvârșite,persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art.52 Cod penal 1969, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În ceea ce privește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta nu se rezumă doar la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, ci și la atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.

De aceea, nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia, precum și în inocularea unor valențe comportamentale, în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă, inclusiv din perspectiva modalității sale de executare, gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie se acționeze.

În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, în caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.

De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuia să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.

Acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.

Pe de altă parte, în stabilirea cuantumului pedepsei și fixarea modalității sale de executare, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, potrivit art.72 Cod penal 1969, amintit anterior ,la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, toate aceste criterii caracterizându-se prin pluralitatea lor, evaluându-se prin coroborare.

În ceea ce privește pe inculpata W. G. ,va ține seamă de gradul de pericol social ridicat al faptelor, așa cum rezultă din natura lor, împrejurările și modalitatea de comitere (prin recrutare de către inculpată ,prin inducerea în eroare în scopul exploatării sexuale, unora dintre victime dându-li-se false asigurări în privința găsirii unui loc de muncă sau ale menținerii unei legături afective ulterioare,prin primireși cazare în locuința cuința din Hamburg-Germania ,primire și cazare în locuința din România ,prin asigurarea transportului ,evident ,în scopul exploatării sexuale ,recrutarea pentru prostituție și tragerea de foloase materiale de pe urma acestor activități ,constrângerea la practicarea prostituției, asupra mai multor persoane, profitând de situația materială precară a victimelor și a familiilor acestora,de nivelul scăzut de instrucție școlară ,de lipsa de informare specifică persoanelor din mediul rural, ,de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a cere ajutor),acționând împreună cu alte persoane ,prin eforturi conjugate, ,pentru realizarea activității infracționale ,caracterul de durată,ce denotă persistență infracțională ,natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, relații care ocrotesc bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență,libertatea de voință și acțiune a persoanei, limitele speciale de pedeapsă,precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei .

Potrivit datelor din dosar,inculpata are vârsta de 42 de ani,studii 8 clase,fărăocupație.și așa cum am mai arătat,aceasta a fost cercetată, judecată și condamnată definitiv în Olanda pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane comisă împreună cu fostul său soț, O. Ridivan, având ca victime pe minora C. C. și V. E. A.,faptele fiind în concurs real cu cele din prezentul dosar.

În stabilirea concretă a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei, instanța nu poate ignora nici rațiunile de politică penală, concretizate în limitele de pedeapsă speciale fixate de legiuitor, ce exprimă intenția acestuia în combaterea și sancționarea unui fenomen deosebit de periculos asupra libertății fizice și psihice a persoanelor, îndeosebi a persoanelor de sex feminin provenite din medii sociale precare, caracterizate printr-un nivel scăzut de instrucție și care, din dorința de a-și depăși gravele probleme financiare cu care se confruntă, devin o țintă ușoară a celor ce înțeleg să realizeze venituri de pe urma practicării prostituției.

Faptele de acest gen relevă o periculozitate accentuată a persoanelor dispuse a-și procura importante surse de venituri din exploatarea sexuală a victimelor vulnerabile, ele vădind un nivel scăzut de moralitate, doar astfel putându-se explica perpetuarea unui mod de viață parazitar, concretizat adesea prin consolidarea de grupuri infracționale bine structurate, ale căror acțiuni aduc atingere celor mai elementare norme de conviețuire socială și demnității umane.

În privința inculpatului I. G.,instanța reține că infracțiunea de favorizarea infractorului,în modalitatea reținută în sarcina acestuia,prezintă un grad de pericol social sporit ,în raport de chiar natura faptei și modul concret de comitere (după săvârșirea de către W. G. și O. Ridivan, a infracțiunii de trafic de persoane pentru care erau cercetați în stare de arest preventiv în Olanda, le-a determinat pe C. C. și V. E. A. să ascundă adevărul ,prin plăsmuirea unor declarații nereale și a determinat-o pe E. Rădița să semneze declarații extrajudiciare care nu reflectau adevărul și denunțau abuzurile autorităților judiciare olandeze asupra lui W. G. și O. Ridivan, toate declarațiile fiind trimise acestor autorități pentru a îngreuna sau zădărnici desfășurarea procesului penal) ,de urmarea produsă ,constând în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției

Pentru existența infracțiunii în discuție, este suficient ca la ajutorul dat infractorului, favorizatorul doar să urmărească îngreunarea cercetărilor ,a judecății,tragerea la răspundere penală ,executarea pedepsei și nu neapărat ca rezultatul să se producă în mod concret ,existând doar posibilitatea de a se produce vreunul dintre rezultatele amintite.

Inculpatul are vârsta de 67 de ani,este pensionar și așa cum rezultă din foșa de cazier judiciar dar și alte acte ale dosarului ,anterior a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 26 C.pen. rap la art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin. 2 C.pen. și art. 13 C.pen., art.26 C.pen. rap. la art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și art. 13 C.pen. ,precum și pentru infracțiunea de favorizarea infractorului ,prev.de art. 264 alin.1 C.pen. ,la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentința penală nr. 1/MP/9.04.2012, dată în dosarul nr._ a Curții de Apel C., rămasă definitivă prin decizia penală 1973 din 07.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.Infracțiunile de mai sus pentru care a fost condamnat ,sunt concurente cu infracțiunea de favorizarea infractorului,aspect ce va fi avut în vedere la dozarea pedepsei,cu atât mai mult că una dintre infracțiuni este similară celei din prezenta cauză .

În aprecierea cuantumului pedepselor și modalității lor de executare, instanța mai are în vedere atitudinea procesuală a celor doi inculpați ,care nu s-au prezentat în fața organelor judiciare îngreunând în mod vădit aflarea adevărului, neânțelegând să-și asume responsabilitatea faptelor, desconsiderându-le gravitatea, nemanifestând regrete în raport de consecințele infracțiunilor,iar timpul îndelungat care a trecut de la comiterea faptelor,nu a estompat gravitatea faptelor comise,astfel că în raport de toate circumstanțele cauzei și circumstanțele personale ale inculpaților,instanța nu a identificat date susceptibile a susține reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante dintre cele prevăzute de art.74 Cod penal 1969,cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special .

De asemenea, la dosarul cauzei nu au fost identificate date pe baza cărora să se poată aprecia, ținând seama de persoana inculpaților și comportamentul lor de după comiterea faptelor, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și că fără executarea pedepselor, inculpații nu vor mai săvârși alte infracțiuni,pentru a se aplica suspendarea sub supraveghere a executării,cu atât mai puțin,beneficiul suspendării condiționate.

Ca atare, instanța se va orienta la stabilirea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim privativ de libertate,care să corespundă gradului de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat și circumstanțelor personale ale acestora .

Așa fiind, în baza art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001,cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și cu aplic.art.5 Cod penal ,va condamna pe inculpata W. G. (fostă O.,fostă Devriș)– zisă B., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare ,pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane .

În baza art.65 Cod penal din 1969, va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani ,după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art.329 alin.1și alin.2 Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplic.art.5 Cod penal, va condamna pe aceeași inculpată ,la pedeapsa de 4 ( patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art.65 Cod penal din 1969, va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani ,după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal din 1969,va contopi pedepsele principale și pedepsele complementare aplicate ,în final inculpata W. G.(fostă O. ,fostă Devriș), va executa pedeapsa cea mai grea ,de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal ,ce se execută după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa principală se va executa în regim de deținere.

În baza art.71 Cod penal din 1969,va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii ,exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal,ca pedeapsă accesorie.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013, se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpata W. G. (fostă O.,fostă Devriș),în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. ,se va realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatei definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art.5 din Lege nr.76 din_, se va dispune informarea condamnatei cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Instanța reține că numitele I. Nelifer, C. M., C. I. și M. N. nu au dorit să participe în proces ca părți vătămate și nici să se constituie părți civile.

De asemenea ,organul de urmărire penală nu a putut stabili valoarea beneficiilor materiale obținute de inculpata W. G. ca urmare a exploatării victimelor pentru care este cercetată și nu au fost identificate bunuri ale acesteia care să poată fi supuse confiscării speciale, conform art.19 din Legea 678/2001.

În baza art.264 alin.1 Cod penal 1969,cu aplic.art.5 Cod penal,va condamna pe inculpatul I. G.,la pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare ,pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art.85 Cod penal 1969 în referire la art.15 din Legea nr.187 /2012,va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1/MP/09.04.2012 a Curții Apel C., pronunțată în dosar nr._ ,rămasă definitivă prin decizia penală nr.1973/07.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1/MP/09.04.2012 a Curții Apel C.,în pedepsele componente,pe care le repune în individualitatea lor,respectiv: de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal (pentru infracțiunea prev.de art. 26 cod penal rap. la art. 12 alin 1 și alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal, art. 13 cod penal și art. 74 lit. a și 76 lit. b Cod penal),de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal (pentru infracțiunea prev.de art. 26 rap. la art. 13 alin 1, alin 3 și alin. 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin 2 cod penal, art. 13 cod penal și art. 74 lit. a și 76 lit. b Cod penal) și de 2 luni închisoare (pentru infracțiunea prev.de art. 264 alin 1 cod penal cu aplicare art. 74 lit a și art. 76 lit e Cod penal).

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal din 1969,va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre ,de 2 ani închisoare ,cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1/MP/09.04.2012 a Curții Apel C. ,de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal,3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal și 2 luni închisoare, în final, inculpatul I. G. va executa pedeapsa cea mai grea ,de 3 (trei)ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de 64 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 cod penal din 1969, va deduce din pedeapsă reținerea, pe timp de 24 de ore, începând cu data de 31.03.2006 ora 15,30 până la data de 01.04.2006, ora 15,30.

Pedeapsa principală se va executa în regim de deținere.

În baza art.71 Cod penal din 1969,va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii ,exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal,ca pedeapsă accesorie.

În privința inculpatului I. G.,termenul de prescripție al răspunderii penale,nu s-a împlinit. Astfel,art.122 alin.1 lit.c Cod penal 1969,prevede un termen de prescripție de 8 ani ,dacă pentru infracțiunea săvârșită ,pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani ,dar care nu depășește 10 ani.Potrivit art.124 Cod penal 1969,dacă termenul de prescripție prevăzut este depășit cu încă jumătate ,prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni.În speță,infracțiunea de favorizarea infractorului prev.de art.264 Cod penal 1969,este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 7 ani,fapta a fost comisă în perioada august –octombrie 2005,în interiorul termenului de 8 ani ,a fost emis rechizitoriul(la data de 07.10.2013) ,după ce la data de 11.12.2012 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală,prin urmare termenul de prescripție a fost întrerupt iar termenul de prescripție specială s-ar fi împlinit la 01.11.2017 .Nici în baza dipozițiilor legale din Noul Cod penal ,termenul de prescripție a răspunderii penale,nu ar fi fost împlinit . Conform art.154 alin.1 lit.d ,acesta este de 5 ani ,care dacă ar fi depășit cu încă odată ,ar fi socotit îndeplinit ,oricâte întreruperi ar interveni.Potrivit art.155 alin.4 Cod penal,în speță ,termenul de prescripție ar fi de 10 ani (calculat de la data de 01.11.2005),termen care a fost întrerupt iar alin.1 al aceluiași articol,prevede că se întrerupe cursul termenului prescripției răspunderii penale,prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză,iar în prezentul dosar s-au efectuat mai multe acte de procedură.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu G. A. (200 lei) și C. T. (200 lei), se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.274 alin. 1 și alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpații la cheltuieli judiciare către stat,în sumă de 2.000 lei –I. G. (din care 1.000 lei pentru faza de urmărire penală) și 3.500 lei W. G. (din care 2000 lei pentru faza de urmărire penală).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 Cod proc.pen.,

Respinge cererea de schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu, pentru inculpata W. G., formulată de procuror,ca nefondată și menține încadrarea juridică din actul de inculpare.

În baza art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și cu aplic.art.5 Cod penal, condamnă pe inculpata W. G. (fostă O.,fostă Devriș) – zisă B., fiica lui A. și S. ,ns.la 08.10.1972,în .,figurând cu domiciliul în mun. C. ,. și cu domiciliul declarat în mun.C., .,fără forme legale în Germania ,oraș Hamburg,Duppelstrabe 6 D-_,CNP_- la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art.65 Cod penal din 1969, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani ,după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art.329 alin.1și alin.2 Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplic.art.5 Cod penal, condamnă pe aceeași inculpată ,la pedeapsa de 4 ( patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art.65 Cod penal din 1969, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal din 1969, contopește pedepsele aplicate ,în final inculpata W. G.(fostă O. ,fostă Devriș), execută pedeapsa cea mai grea ,de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal ,ce se execută după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa principală se execută în regim de deținere.

În baza art.71 Cod penal din 1969, interzice inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii ,exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal,ca pedeapsă accesorie.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013, se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpata W. G. (fostă O.,fostă Devriș),în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. ,se va realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatei definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art.5 din Lege nr.76 din_, se va dispune informarea condamnatei cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art.264 alin.1 Cod penal 1969,cu aplic.art.5 Cod penal,condamnă pe inculpatul I. G.- fiul lui I. și E. ,ns.la 12.04.1947 în localitatea General S. ,jud.C., dom.în mun.C. ,.,.;AleeaHortensieinr.12,.,et.II,ap.CNP_2-la pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare ,pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art.85 Cod penal 1969 în referire la art.15 din Legea nr.187 /2012,anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1/MP/09.04.2012 a Curții Apel C., pronunțată în dosar nr._ ,rămasă definitivă prin decizia penală nr.1973/07.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1/MP/09.04.2012 a Curții Apel C.,în pedepsele componente,pe care le repune în individualitatea lor,respectiv: de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal (pentru infracțiunea prev.de art. 26 cod penal rap. la art. 12 alin 1 și alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal, art. 13 cod penal și art. 74 lit. a și 76 lit. b Cod penal),de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal (pentru infracțiunea prev.de art. 26 rap. la art. 13 alin 1, alin 3 și alin. 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin 2 cod penal, art. 13 cod penal și art. 74 lit. a și 76 lit. b Cod penal) și de 2 luni închisoare (pentru infracțiunea prev.de art. 264 alin 1 cod penal cu aplicare art. 74 lit a și art. 76 lit e Cod penal).

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal din 1969,contopește pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre ,de 2 ani închisoare ,cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1/MP/09.04.2012 a Curții Apel C. ,de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal,3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit .a teza a II -a și lit. b Cod penal și 2 luni închisoare, în final, inculpatul I. G. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei)ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de 64 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 cod penal din 1969, deduce din pedeapsă reținerea, pe timp de 24 de ore, începând cu data de 31.03.2006 ora 15,30 până la data de 01.04.2006, ora 15,30.

Pedeapsa principală se execută în regim de deținere.

În baza art.71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii ,exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal,ca pedeapsă accesorie.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu G. A. (200 lei) și C. T. (200 lei), se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.274 alin. 1 și alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpații la cheltuieli judiciare către stat,în sumă de 2.000 lei –I. G. (din care 1.000 lei pentru faza de urmărire penală) și 3.500 lei W. G. (din care 2000 lei pentru faza de urmărire penală)

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015.

P., GREFIER,

N. A. D. V.

Red. fond jud. N. A./14.03.2015/ 8 ex.

← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare...		Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul CONSTANŢA Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul CONSTANŢA Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul CONSTANŢA Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Sentința nr. 96/2015. Tribunalul CONSTANŢA Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr. 60/2015. Tribunalul CONSTANŢA Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul CONSTANŢA Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul CONSTANŢA Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei. Art.583 NCPP. Sentința nr. 292/2015. Tribunalul CONSTANŢA