Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-01-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.46
Ședința publică din data de 27.01.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C.
reprezentat de PROCUROR – C. B.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul contestația formulată de condamnatul B. D.- fiul lui M. și V., născut la 13.09.1989, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale 384 din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă contestatorul – condamnat B. D., în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu I. Ghiulfer Aisun, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art. 257 – 262 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului – condamnat, avocat I. Ghiulfer Aisun, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de condamnatul B. D., desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună liberarea condiționată a acestuia, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a fost sancționat disciplinar niciodată, beneficiază de sprijinul familiei, se află într-o relație de concubinaj, execută pedeapsa în regim deschis, iar la momentul punerii sale în libertate are posibilitatea de a se angaja la fostul loc de muncă.
În subsidiar, solicită reducerea termenului de 3 luni de amânare stabilit de către instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnatul B. D., apreciind că soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, este adevărat că persoana privată de libertate nu a fost sancționată, însă nici nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, atâta vreme cât a mai fost condamnat anterior la pedepse cu executare și a mai beneficiat de liberare condiționată, dovezile de îndreptare fiind deci unele aparente.
Pe cale de consecință, întrucât condamnatul este recidivist și a mai beneficiat anterior de liberare condiționată, solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Contestatorul – condamnat B. D., în ultimul cuvânt, arată că a fost planificat la muncă timp de 5 luni, însă nu a fost scos și astfel a ales să facă un curs de calificare. Precizează de asemenea că are o situație materială foarte grea și dorește să fie alături de familia sa.
Menționează că a mai fost liberat condiționat în cursul anului 2010, iar în anul 2012 a fost liberat la termen.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.3847 /12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În baza art. 587 C.proc.penală, cu aplicarea disp. art. 6 N.C.penal și art. 59 C.penal,
S-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului B. D., fiul lui M. și V., născut la data de 13.09.1989, ca nefondată.
S-a stabilit termen de reînnoire a cererii după data de 12.03.2015.
În baza art. 272 C.proc.penală,
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C., a sumei de 100 lei, pentru avocat D. M. A., conform delegației . nr. 2945/2014, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Asupra cererii de liberare condiționată de față,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 10.12.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea de liberare condiționată a condamnatului B. D., fiul lui M. și V., născut la data de 13.09.1989, deținut în P. P. Albă.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, conform sentinței penale nr. 269/2013 a Judecătoriei Oltenița.
Executarea pedepsei a început la data de 02.09.2013 și urmează să expire la data de 01.09.2015.
Condamnatul a fost folosit la muncă și se i se consideră ca executate, urmare a muncii prestate, 22 zile.
Având în vedere cerințele liberării condiționate cuprinse în dispozițiile art.100 și următoarele din N.C.P., instanța apreciază raportat la dispozițiile art.6 din C.P., că dispozițiile art.59 C.P. sunt mai favorabile condamnatului și vor fi avute în vedere la analizarea prezentei cauze.
Se constată că cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 10.12.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul M. A. este recidivist, se află la prima analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada executării pedepsei a avut un comportament adecvat normelor carcerale, în sensul că a manifestat interes pentru activitățile educative, a avut o implicare redusă în activitățile productive și are antecedente penale.
În prezent execută pedeapsa în regim de executare deschis iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu încă 3 luni a condamnatului, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, a participat la activități educative, dând dovadă de perseverență infracțională (a mai beneficiat de 3 ori de instituția liberării condiționate).
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate, având în vedere și concluziile comisiei de liberare din penitenciar.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului B. D..
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Urmare celor de mai sus, instanța apreciază ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 3 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare condiționată a acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul B. D. a declarat contestație, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că a executat fracția obligatorie de două treimi prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Tribunalul constată nefondată contestația formulată.
Instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 Cod penal., instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Din această perspectivă, Tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnat ,nu este suficientă pentru a se considera că, în mod indiscutabil, acesta a dobândit capacitatea reală de integrare în societate și că în prezent poate fi liberat condiționat fără nici un fel de risc.
Astfel ,raportat la antecedentele penale din multiple condamnări ce denotă perseverență și specializare infracțională, la împrejurarea că a mai beneficiat de liberare condiționată ,ultima dată în anul 2010,beneficiu pe care nu l-a fructificat,ci dimpotrivă ,a revenit în câmpul infracțional,Tribunalul consideră că executarea în continuare a pedepsei, este necesară în vederea atingerii scopului preventiv al pedepsei aplicate condamnatului și totodată pentru îndeplinirea funcțiilor acesteia de constrângere și reeducare.
Pentru considerentele expuse, constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal,nejustificându-se liberarea condiționată și nici reducerea termenului de reînnoire ,urmând a respinge contestația ca nefondată.
Văzând și prevederile art.272 și art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1alin.7pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap.la art.587 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. D. – fiul lui M. și V., născut la 13.09.1989, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale nr.3847/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._/ 256/2014.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen.,
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat .
În baza art.272 Cod proc.pen, onorariu avocat oficiu către Baroul C., pentru av. I. Ghiulfer, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
Tehnored.jud.E.O./15.12.2014
Listat gref.T.N./15.12.2014/5 ex./3pag.
Tehnored.jud.N.A.-28.01.2015- 4 ex.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 97/2015.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
