Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
Decizia Nr.29
Ședința Publică din data de 15 ianuarie 2015
PREȘEDINTE – L. I. B.
GREFIER – F. N.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror: Grațiela L., din cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul C..
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, în cauza privind pe intimatul condamnat N. V., domiciliat în loc.Cernavodă, ., ., ..
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014, apoi la 22.12.2014, apoi la 29.12.2014, apoi la 13.01.2015 și mai apoi la 15.01.2014, când în aceiași compunere:
TRIBUNALUL:
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.1456 din 15.04.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite cererea de reabilitare formulată de petentul-condamnat N. V., CNP_, fiul lui R. și N., născut la 27.10.1979 în orașul Cernavodă, județul C., domiciliat în orașul Cernavodă, ., ., etaj 3, ., cu reședința în orașul Cernavodă, ., .. C, etaj 3, ..
Constată reabilitarea judecătorească a petentului N. V. pentru următoarele condamnări: pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.1285/08.05.1996 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.654/04.03.1997 a Judecătoriei Medgidia, 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1947/06.07.1999 a Judecătoriei Medgidia, 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1007/18.04.2000 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2808/03.10.2001 a Judecătoriei Medgidia, 1 închisoare aplicată prin sentința penală nr.1799/18.06.2002 a Judecătoriei Medgidia și 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2671/26.09.2002 a Judecătoriei Medgidia.
Face aplicarea art.537 Cod procedură penală după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 10 zile de la comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri.
Face aplicarea art.407 alin.1 Cod procedură penală.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2014.”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
„Prin sentința penală nr.1285/08.05.1996 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.1459/1996, definitivă prin neapelare la 22.05.1996, i s-a aplicat petentului N. V. o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 1 an și 6 luni.
Prin sentința penală nr.654/04.03.1997 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.6031/1996, definitivă prin neapelare la 04.04.1997, i s-a aplicat petentului o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, fiind revocată suspendarea condiționată aplicată anterior și dispunându-se executarea acestei pedepse în regim de detenție.
A început executarea la 14.09.1996 și a fost liberat condiționat la 23.01.1998 cu un rest neexecutat de 233 zile închisoare.
Prin sentința penală nr.1947/06.07.1999 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.2418/1999, definitivă prin neapelare la 06.08.1999 i s-a aplicat aceluiași condamnat o pedeapsă de 8 luni închisoare
A fost arestat la 04.07.1999 și liberat la termen la 20.12.1999, executând în arest preventiv perioada 01.04._99.
Prin sentința penală nr.1007/18.04.2000 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.1031/2000, definitivă prin neapelare la 10.05.2000, i s-a aplicat aceluiași condamnat o pedeapsă de 8 luni închisoare.
A fost arestat la 01.04.1997 și liberat la 20.12.1999.
Prin sentința penală nr.2808/03.10.2001 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.1772/2001, definitivă la 28.01.2002 prin decizia penală nr.80/28.01.2002 a Tribunalului C. i s-a aplicat aceluiași condamnat o pedeapsă de 1 an și 1 lună închisoare.
Prin sentința penală nr. 1799/18.06.2002 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.3085/2002, definitivă prin neapelare la 24.07.2002, i s-a aplicat aceluiași condamnat o pedeapsă de 1 an închisoare.
Prin sentința penală ( de contopire) nr.2671/26.09.2002 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.4685/2002, rămasă definitivă prin nepelare la 28.10.2002, au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului N. V. prin sentința penală nr. 2808/03.10.2001 a Judecătoriei Medgidia și prin sentința penală nr. 1799/18.06.2002 a Judecătoriei Medgidia și i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.
A început executarea pedepsei la 06.03.2002 și a fost liberat condiționat la 04.12.2002 prin sentința penală nr.3624/29.11.2002 a Judecătoriei Medgidia, durata pedepsei considerându-se împlinită la 05.05.2003.
Din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale nr._/01.04.2014 eliberat de Primăria orașului Cernavodă, județul C., rezultă că petentul nu figurează cu creanțe bugetare în evidențele compartimentului fiscal cu creanțe bugetare de plată către bugetul local.
Totodată, din certificatul de atestare fiscală nr._ din 13.03.2013 eliberat de A.J.F.P. C. – Serviciul Fiscal municipal Medgidia rezultă că petentul nu figurează în evidențele fiscale cu obligații de plată exigibile.
Martorul S. C., audiat în cauză la solicitarea petentului, arată că petentul este căsătorit, are o conduită normală în societate și nu a creat probleme în comunitate.
Din procesul-verbal de efectuare a unei caracterizări întocmită de ag.șef pr. P. V. din cadrul Poliției orașului Cernavodă rezultă că petentul condamnat are 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, nu are un loc de muncă stabil în țară, dar își câștigă existența în Spania unde lucrează de cca.10 ani ca muncitor necalificat. Locuiește împreună cu concubina sa, D. N.-D. și fiicele acesteia în apartamentul proprietatea mamei sale. Este posesor al permisului de conducere pentru categoria B de autovehicule și de când a fost liberat din penitenciar nu a mai fost cercetat penal și nici sancționat contravențional. Se apreciază că acesta s-a reintegrat în societate și este un bun familist.
Din fișa de cazier judiciar a petentului înaintată de I.P.J. C. (fila 40) rezultă că petentul nu a mai suferit alte condamnări
Potrivit art. 133 alin.1 Cod penal, ”Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.”
Reabilitarea așadar, înlătură pentru viitor interdicțiile, incapacitățile și decăderile ce decurg din condamnare, fiind un mijloc de reintegrare a fostului condamnat în societate.
Reabilitarea privește tot trecutul condamnatului, iar în cazul unor condamnări succesive, produce efecte cu privire la toate, având un caracter indivizibil.
Caracterul indivizibil al reabilitării se deduce din funcția pe care o îndeplinește, respectiv aceea de reintegrare socială și juridică a fostului condamnat, or o reabilitare parțială, numai pentru o condamnare ori numai pentru unele condamnări suferite de condamnat, este lipsită de sens deoarece reabilitarea privește persoana condamnatului și nu condamnările suferite de acesta.
Conform art. 135 alin.1 lit.a Cod penal – ”Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate.”
Potrivit art.136 alin.1 Cod penal din 1969, ”Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.”
Deși în Codul penal nu există dispoziții exprese cu privire la modul de calcul al termenului de reabilitare în cazul condamnărilor succesive, doctrina și jurisprudența sunt unanim în a considera că în această situație termenul de reabilitare se calculează în funcție de pedeapsa cea mai grea, care atrage cel mai lung termen de reabilitare și care va curge de la data când a luat sfârșit executarea ultimei pedepse.
Cu privire la termenul de reabilitare, instanța reține că acesta este de 4 ani și 11 luni (în raport de condamnarea cea mai mare de 1 an și 10 luni) și se calculează de la data considerării ca fiind executată a ultimei condamnări, respectiv 05.05.2003, termenul astfel calculat fiind împlinit la 04.04.2008.
Conform art. 137 Cod penal din 1969:
”Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:
a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;
b) își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;
c) a avut o bună conduită;
d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau când instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare.
Când instanța constată că nu este îndeplinită condiția de la lit. d), dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.”
Instanța apreciază că sunt îndeplinite în persoana condamnatului și celelalte condiții prevăzute de lege, întrucât nu a mai suferit alte condamnări, își câștigă existența prin mijloace oneste, a avut o bună conduită.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat, instanța observă că acestea sunt creanțe bugetare, iar petentul nu figurează în evidențele fiscale cu obligații de plată exigibilă, ceea ce conduce la concluzia că acestea au fost achitate sau a intervenit o cauză de stingere a obligațiilor de plată.
Cu referire la despăgubirile civile, probele nu au relevat că petentul nu le-a achitat din cauza relei-voințe, ci din cauza insuficienței mijloacelor materiale în actualul context socio-economic, situație în care sunt aplicabile prev. art.137 alin.2 Cod penal 1969.
Pentru cele ce preced, cererea este întemeiată și va fi admisă.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Medgidia criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Public a arătat, în esență, că în speță petentul nu a făcut în niciun fel dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat, în acest sens nu au fost administrate nici un fel de probatorii, condamnatul s-a mulțumit doar cu a face dovada achitării cheltuielilor de judecată la care a fost obligat. S-a mai susținut că nu s-a făcut în nici un fel dovada imposibilității achitării despăgubirilor civile, petentul declarând doar în fața instanței de fond că a realizat venituri modeste. Pentru aceste motive s-a apreciat ca nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune reabilitarea judecătorească a petentului.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată contestația întemeiată și o va admite pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, la termenul de judecată din data de 05.11.2014 contestatorul-condamnat N. V. a fost prezent personal și i s-a pus în vedere de către Tribunal posibilitatea acordării unui termen pentru ca petentul să își achite despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare – termen care a fost solicitat chiar de contestator pentru a face dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat, aspecte față de care instanța a admis această solicitare și s-a acordat un termen mai lung de 6 săptămâni, tocmai pentru a oferi posibilitatea contestatorului să realizeze ceea ce a solicitat personal.
La termenul de judecată din data de 17.12.2014, nici la al doilea apel al cauzei contestatorul nu s-a prezentat, nu a solicitat amânarea cauzei și nici nu a făcut dovada imposibilității de prezentare. Mai mult deși s-a amânat pronunțarea în contestația de față, până la data de 15.01.2015, nici în acest timp condamnatul nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Analizând angajamentul contestatorului de dovedire a achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat, se constată că acesta dispune de veniturile necesare în vederea achitării acestor sume, în condițiile în care, așa cum a reținut și prima instanță, acesta lucrează în Spania ca muncitor necalificat de o perioadă lungă de timp-de 10 ani, ca atare realizează venituri, iar explicația primei instanțe, în sensul că nu ar fi vorba de rea-credință, ci de insuficiența mijloacelor materiale în actualul context socio-economic, nu poate fi acceptată nu doar pentru că are caracter general, ci în special că nu s-a făcut dovada unei atare situații de neputință financiară a contestatorului.
Atitudinea de pasivitate a contestatorului, care avea posibilitatea de a achita despăgubirile civile, dar nu a făcut-o se înscrie în sfera relei-credințe, care se poate materializa și prin omisiunea de a acționa.
Conform art.168 lit.b c.p. care are corespondent în vechiul cod penal în art.137 alin.2, legea admite acordarea reabilitării judecătorești :”afară de cazul în care acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri”, ca atare această neputință trebuie dovedită de contestator sau să nu fie vorba de rea-credință, conform vechiului cod penal, situație a cărei dovadă contestatorul nu a făcut-o, nefiind astfel întrunite cumulativ condițiile acordării reabilitării judecătorești.
Pentru aceste motive, în baza art.4251 alin.7, pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.1456 din 15.04.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._, desființează hotărârea atacată și rejudecând dispune va respinge, ca nefondată cererea de reabilitare formulată de condamnatul N. V..
Va înlătura înlătura din sentința contestată dispozițiile contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7, pct.2 lit.a Cod procedură penală:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.1456 din 15.04.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._, desființează hotărârea atacată și rejudecând dispune:
Respinge, ca nefondată cererea de reabilitare formulată de condamnatul N. V..
Înlătură din sentința contestată dispozițiile contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2015
P R E Ș E D I N T E, G R E F I E R,
L. I. B. Pentru grefier F. N.
Semnează gref. Șef secție pen. L. N.
Red.Jud.LIB/09.04.2015/2.ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 15/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
