Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 55/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 41477/212/2014/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 55
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – C. C. B.
S-au luat în examinare contestațiile formulate de către contestatorii inculpați A. M. (fiul lui - și E. născut la data de 19.02.1998, în C., domiciliat în ., ., CNP_) și A. IAȘAR (fiul lui E. și G., născut la data de 02.03.1998, în C., domiciliat în ., ., CNP_) împotriva încheierii pronunțate la data de 30.01.2015 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se constată lipsa contestatorului inculpat A. M., pentru care răspunde apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. M., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsind contestatorul inculpat A. Iașar, pentru care răspunde apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. E. A., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod pr.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Se învederează că inculpații contestatori A. M. și A. Iașar nu au fost aduși în fața instanței aflându-se în prezent în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești iar la dosar fiind înaintate declarațiile acestora, potrivit cărora nu doresc să fie aduși la termenul de astăzi, fiind de acord să fie soluționate contestațiile în lipsa lor și cunoscând faptul că sunt reprezentați de apărători desemnați din oficiu.
Apărătorii contestatorilor inculpați și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul contestatorului inculpat A. M., avocat I. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpat, desființarea încheierii penale contestate și rejudecând, să se constate că nu se impune a fi menținută față de inculpat măsura arestării preventive și să se dispună revocarea acestei măsuri cu consecința punerii in libertate a acestuia.
Consideră că temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, având în vedere ca urmărirea penală s-a finalizat, inculpatul este minor, se află la primul conflict cu legea penală, și-a regretat și recunoscut fapta, contribuind la aflarea adevărului în cauză prin declarațiile date.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind foarte tânăr, provine dintr-o familie modestă, părinții săi nu au studii și nici ocupație.
În subsidiar, solicită ca instanța sa aibă în vedere oportunitatea aplicării unei măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate, respectiv controlul judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, oricare dintre acestea fiind suficientă sa asigure scopul măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art.202 Cod procedură penală.
Apărătorul contestatorului inculpat A. Iașar, avocat C. E. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpat, desființarea încheierii penale contestate și rejudecând, să se constate că nu se impune a fi menținută față de inculpat măsura arestării preventive și să se dispună revocarea acestei măsuri cu consecința punerii in libertate a acestuia.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Solicită a se aprecia că măsura arestării preventive este excesivă în raport de vârsta inculpatului, de atitudinea sa pozitivă și nu se mai poate aprecia că lăsarea acestuia în libertate ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită ca instanța sa aibă în vedere oportunitatea aplicării unei măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate, respectiv controlul judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, oricare dintre acestea fiind suficientă sa asigure scopul măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art.202 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor formulată de inculpații A. M. și A. Iașar cu consecința menținerii ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de instanța de fond.
Consideră că în mod corect a apreciat prima instanță că se impune a fi menținută măsura arestării preventive, întrucât nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri iar durata nu a depășit un termen rezonabil în raport de acuzațiile penale aduse inculpaților, de modalitatea în care aceștia au acționat, întrebuințând violențe, iar ulterior pătrunzând într-un imobil de unde au sustras bunuri. De asemenea, urmează a se mai avea în vedere că inculpatul A. M. este cercetat și în alte cauze pentru fapte similare.
Totodată, solicită a se constatat că durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați nu a depășit un termen rezonabil.
Consideră că doar atitudinea de regret a faptei nu poate fi reținută pentru a fi înlocuită măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă, motiv pentru care solicită a fi respinse contestațiile formulate de către inculpați ca fiind nefondate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestațiilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14, în temeiul art. 362 C. p. p. raportat la art. 208 C. p. p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. M. (fiul lui - și E. născut la data de 19.02.1998, în C., domiciliat în ., CNP_) și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 60 de zile.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
În temeiul art. 362 C. p. p. raportat la art. 208 C. p. p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. IAȘAR (fiul lui E. și G., născut la data de 02.03.1998, în C., domiciliat în ., ., CNP_) și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 60 de zile.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/212/2014 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. M. și A. IAȘAR pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 13.11.2014 până la data de 12.12.2014 inclusiv și respingea cererilor formulate de avocații inculpaților de luare față de aceștia a măsurii arestului la domiciliu.
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2014 în temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. M. și a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile.
În temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. IAȘAR și a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea de ședință din data de 5.01.2015 judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. M. și a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile. A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
În temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. IAȘAR și a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile. A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpați în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile art. 208 C. p. p., PRIMA instanță a apreciat că măsura arestării preventive este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate a celor doi inculpați minori asupra cărora planează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii în coautorat a unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de tâlhărie.
Astfel, prin actul de sesizarea al instanței de judecată s-a reținut referitor la inculpații A. M. și A. Iașar faptul că în noaptea de 07/08.11.2014, în jurul orei 04.30, în timp ce se aflau împreună pe . zona Dacia, prin întrebuințarea de violențe, ar fi deposedat-o pe persoana vătămată Raita C. de suma de 60 de lei și de telefonul mobil marca Samsung Galaxy S4, pe care aceasta le avea în buzunarul de la pantaloni, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1900 de lei, iar în noaptea de 09/10.11.2014, în jurul orei 03,00, prin escaladarea ferestrei de la balcon lăsată deschisă, ar fi pătruns împreună în locuința persoanei vătămate, în timp ce aceasta dormea, situată în Mun. C., . nr. 76, . ar fi sustras trei laptopuri marca Acer Travel M., Lenovo și Sony Vaio, o poșetă în care se afla un portofel ce conținea acte de identitate și sumele de 760 euro și 800 lei, valoarea prejudiciului cauzat persoanei vătămate în valoare de 8700 lei.
Prima instanță a constatat, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 1 C. p. p., că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care procesul penal se află abia la început și este necesară intervievarea minorilor în vederea întocmirii referatelor de evaluare ale acestora.
Instanța a apreciat, având în vedere acuzațiile aduse inculpaților descrise în actul de sesizare al instanței faptul că arestarea preventivă a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil raportat la dispozițiile art. 239 C. p. p.
Instanța a reținut, că, în conformitate cu dispozițiile art. 243 C. p. p., faptul că efectele pe care privarea de libertate a minorilor le-ar putea avea asupra personalității și dezvoltării acestora nu sunt disproporționate în raport de scopul urmărit prin dispunerea acesteia: buna desfășurare a procesului penal în cadrul căruia trebuie să fie respectat principiul aflării adevărului.
Instanța a apreciat că măsura arestării preventive este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților - în sensul că aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, în speță fiind îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce o perturbare la nivelul comunității, la adresa respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre; starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică.
Instanța a constat existența în cauză a unei pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor de care sunt acuzați cei doi inculpați – îndreptată împotriva integrității corporale a persoanei, patrimoniului și inviolabilității domiciliului; la modul și circumstanțele de comitere a presupuselor fapte – împreună, în timpul nopții, pe un bulevard, prin surprinderea victimei și agresarea acesteia în vederea sustragerii bunurilor ce le avea asupra sa, iar pe de altă parte prin pătrunderea într-un imobil asumându-și riscul de a fi surprins de persoanele vătămate și de a se crea astfel o situație de pericol pentru integritatea corporală a subiecților infracțiunii; se are in vedere și anturajul și mediul din care provine inculpații, antecedentele penale și situația lor familială – inculpații ar fi comis împreună infracțiuni grave într-un interval scurt de timp, element ce reflectă însușirea acestui mijloc ilicit de trai, inculpatul A. M. este cercetat în alte dosare pentru presupusa comitere a aceluiași tip de infracțiuni, nu au ocupații.
Deși măsura arestării preventive este menținută în mod excepțional față de inculpații minori, instanța a apreciat că în prezenta cauză aceasta este singura în măsură a asigura înlăturarea pericolului de reiterare a comportamentului infracțional. Mai mult decât atât, se constată că cei doi inculpați minori nu se bucură de un sprijin familial de natură a le cenzura comportamentul infracțional, nu au studii, nu au ocupație, nu au locuri de muncă.
Instanța a apreciat faptul că o măsură privativă mai ușoară este insuficientă pentru protejarea ordinii publice de săvârșirea de fapte similare, în condițiile în fapte asemănătoare celor descrise în actul de sesizare al instanței de judecată se petrec din ce în ce mai des pe raza județului C.. În aceste condiții, măsura arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar nu sunt de natură a asigura un control eficient asupra inculpaților.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal au declarat contestație inculpații A. M. și A. Iașar, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, criticile formulate fiind prezentate la termenul de judecată din data de 5.02.2015 și redate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, instanța de control judiciar constată nefondate contestațiile formulate de către inculpați, reținând următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. M. și A. Iașar pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie calificată, reținându-se în sarcina lor că, în noaptea de 07/08.11.2014, în jurul orei 04.30, în timp ce se aflau împreună pe . zona Dacia, prin întrebuințarea de violențe, ar fi deposedat-o pe persoana vătămată Raita C. de suma de 60 de lei și de telefonul mobil marca Samsung Galaxy S4, pe care aceasta le avea în buzunarul de la pantaloni, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1900 de lei, iar în noaptea de 09/10.11.2014, în jurul orei 03,00, prin escaladarea ferestrei de la balcon lăsată deschisă, ar fi pătruns împreună în locuința persoanei vătămate, în timp ce aceasta dormea, situată în Mun. C., . nr. 76, ., . ar fi sustras trei laptopuri marca Acer Travel M., Lenovo și Sony Vaio, o poșetă în care se afla un portofel ce conținea acte de identitate și sumele de 760 euro și 800 lei, valoarea prejudiciului cauzat persoanei vătămate în valoare de 8700 lei.
Potrivit art.208 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.207.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului.
Conform art.223 alin.1 C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, măsura preventivă poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit alin.3 al art.202 C.p.p., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpații A. M. și A. Iașan în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța de control judiciar constată că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Din mijlocele de probă administrate cauză rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Este în continuare incident și temeiul reglementat prin dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p., constatându-se existența datelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptelor de a căror comitere sunt acuzați inculpații, circumstanțele reale de săvârșire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
Natura faptelor reținute în sarcina inculpatului ( tâlhărie și furt din locuință ), împrejurările în care se reține comiterea faptelor, modalitatea în care acesta au acționat, relațiile sociale pretins lezate, urmările produse precum și cele s-ar fi putut produce, fiind cunoscut că pătrunderea infractorului în locuință în scopul de a sustrage bunuri poate avea consecințe dintre cele mai grave asupra integrității corporale și chiar a vieții victimei când aceasta îl surprinde pe infractor, rezonanța socială negativă a faptelor, denotă un grad ridicat de pericol social al acestora, conturând și o periculozitate sporită a inculpaților periculozitate reliefată și de circumstanțele personale ale acestora.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților iar raportat la circumstanțele cauzei, perioada de arest, în care procesul penal a parcurs faza urmăririi penale a camerei preliminare, în prezenta cauza fiind în curs de judecată, nu este relevantă pentru a se considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității precum și riscul comiterii unor noi infracțiuni, fiind astfel prioritar interesul protejării ordinii publice în detrimentul unei alte măsuri preventive mai puțin severe.
Totodată se constată conformitatea măsurii arestării cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din C.E.D.O., în sensul că există suspiciuni rezonabile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, că există motive pertinente, serioase și suficiente ce justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie, fiind astfel respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Scopul măsurii preventive luate în această cauză este reprezentat de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, finalitate care, prin raportare la împrejurările cauzei, la vârsta și la lipsa de instruire a inculpaților, la lipsa suportului familial, la comportamentul social anterior, nu poate fi atinsă cu necesitate și suficiență prin instituirea unei alte măsuri preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., art.206 C.p.p.:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către contestatorii-inculpați A. M. (fiul lui - și E. născut la data de 19.02.1998, în C., domiciliat în ., ., CNP_) și A. IAȘAR (fiul lui E. și G., născut la data de 02.03.1998, în C., domiciliat în ., ., CNP_) împotriva încheierii pronunțate la data de 30.01.2015 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
În baza art.272 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av.Candea E.-A. și I. M..
În baza art.275 alin.2,4 C.p.p.:
Obligă pe inculpatul fiecare contestator-inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.02.2015.
Președinte, Grefier,
M. V. A.-M. G.
Red.jud.fond E.G.;
Tehnored.jud.contest.M.V. /2ex/25.02.2015;
.>
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
