Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 233/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 233/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.233
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier I. M. L.
Pe rol soluționarea sesizării din oficiu privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T., definitivă prin decizia penală nr.2839/1996 a CSJ, în privința condamnatului S. B., deținut în Penitenciarul C..
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 27.01.2014, sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T., definitivă prin decizia penală nr.2839/1996 a CSJ, în privința condamnatului S. B., deținut în Penitenciarul C..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală 36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T., definitivă prin decizia penală nr.2839/1996 a CSJ, inculpatul S. B. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
În acest sens, se reține că, prin sentința menționată inculpatul a fost condamnat la:
1. 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174, 176 lit.d C.p., art.37 lit.a C.p.
2. 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 C.p, art.37 lit.a Cp.
În baza art.33 și art.34 C.p., s-au contopit cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
În baza art.61 C.p. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 170 zile rămas de executat din sp 210/1994 a Judecătoriei Timișoara și s-a contopit acest rest cu pedeapsa menționată anterior, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
S-a făcut aplicarea art.64, 71 C. pen.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.40/1996 din data de 28.01.1997 de către T. T., executarea pedepsei începând la data de 31.07.1995.
Dispozițiile incidente din noul cod penal sunt cele prev. de art.188 alin.1, art. 189 alin.1 lit.d C.p., art.43 alin.1 C.p., art.233 alin.1 C.p., art.43 alin.1 C.p. cu art.66 lit.a, b C.p, art.38 alin.1 C.p.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa complementară trebuie redusă de la 10 la 5 ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen., art. 595 C. proc. pen. și art.23 din Legea nr. 255/2013, art.66 alin.1 C.p.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a condamnatului, însoțită de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii și a sentinței penale nr.36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T..
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală 36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T., definitivă prin decizia penală nr.2839/1996 a CSJ, inculpatul S. B. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
În acest sens, se reține că, prin sentința menționată inculpatul a fost condamnat la:
1. 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174, 176 lit.d C.p., art.37 lit.a C.p.
2. 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 C.p, art.37 lit.a Cp.
În baza art.33 și art.34 C.p., s-au contopit cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
În baza art.61 C.p. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 170 zile rămas de executat din sp 210/1994 a Judecătoriei Timișoara și s-a contopit acest rest cu pedeapsa menționată anterior, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
S-a făcut aplicarea art.64, 71 C. pen.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.40/1996 din data de 28.01.1997 de către T. T., executarea pedepsei începând la data de 31.07.1995.
Analizând sesizarea în considerarea dispozițiilor art.4, 5 și 6 C.p., se constată:
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art.4 C.p. se reține că pedeapsa a fost dispusă pentru două infracțiuni, fapte care sunt prevăzute în legea nouă de art.188 alin.1 C.p., art.189 alin.1 lit.d C.p și art.233 alin.1 C.p.Ca atare, acestea nu au fost dezincriminate.
În ceea ce privește aplicarea în cauză a prevederilor art.5 C.p. se constată că dispozițiile legii material penale își găsesc aplicabilitate în soluționarea pe fond a cauzei, cauza prezentă vizând incidente legate de executarea pedepsei, aspect ce exclude soluționarea în fond a cauzei.
Analizând legalitatea pedepselor aplicate definitiv prin sentința penală 36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T., în sensul dispozițiilor art.6 C.p., se reține:
Codul penal din 2009 ce a intrat în vigoare prin Legea nr.187/2013 la data de 01.02.2014 pentru unele din infracțiuni prevede limite de pedeapsă diferite de codul penal din 1969, aspect ce impune valorificarea dispozițiilor art.6 C.p. în considerarea legii penale mai favorabile. În aplicarea dispozițiilor art.6 C.p. se va avea în vedere, pe de o parte, conservarea hotărârii definitive, dându-se astfel eficiență principiului intangibilității hotărârii judecătorești definitive, dar în același timp se constată că, dat fiind limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute de noua lege, retroactivitatea acesteia este evidentă sub aspectul aplicării mai favorabile a legii penale.
Tot în analizarea consecințelor pe care le dă aplicarea dispozițiilor art.6 C.p. și nu în cele din urmă a modului cum acestea își găsesc eficiența, trebuie precizat că, raportat la speță, se constată că cel care se află în executarea unei pedepse impune concluzia, în afara oricăror dubii, a constatării unui raport de drept penal de execuție. Acest aspect se poate constata și pentru cei care au săvârșit fapte penale, dar până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. În această ultimă ipoteză legiuitorul a dictat imperativ că se aplică legea mai favorabilă fără a preciza modalitățile de aplicare a acesteia.
În art.6 C.p. ce poartă denumirea marginală de "aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei", deși nu reclamă în mod categoric în conținutul său termenul de lege mai favorabilă, prin dispozițiile pe care le prevede se dă eficiență principiului legalității pedepsei, astfel că reducerea, înlocuirea unor pedepse sunt impuse de către legiuitor imperativ. Chiar mai mult, prevederea unor dispoziții legate de instituția pedepselor (principale, complementare) cu referire și la alte instituții (măsurile de siguranță) induce la aprecierea că voința legiuitorului a fost de aplicare a legii penale mai favorabile pe instituții. Acest aspect rezultă implicit și din dispozițiile Legii 187/2012 care reglementează tratamentul sancționator în condițiile succesiunii a două legi penale, sau modul de aplicare a pedepselor accesorii și complementare în funcție de legea penală identificată mai favorabilă.
Dacă, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.5 C.p., se poate aprecia că legea mai blândă nu este aceea care în abstract conține dispoziții mai favorabile, ci este aceea care, față de cazul concret reținut, conduce la o situație avantajoasă, în considerarea dispozițiilor art.6 C.p. trebuie să se aibă în vedere toate instituțiile care ar putea duce la aprecierea unei legi ca lege mai favorabilă, pornind, așa cum precizează textul redat anterior chiar de la incriminarea faptei, mai exact limitele de pedeapsă noi fixate de legiuitor.
A nu lua în seamă aceste limite de pedeapsă în cazul în care noua lege le modifică prin înlăturarea plusului de pedeapsă din vechea lege, înseamnă a aplica o pedeapsă pentru care nu mai există lege, regula nulla poena sine lege fiind înlăturată, după cum și principiul legalității pedepsei.
În concluzie, acceptând că legea nouă penală retroactivează în condițiile în care conține dispoziții mai favorabile atât în considerarea dezincriminării unor fapte, cât și în aplicarea legii penale mai favorabile, pentru ultima variantă fiind incidentă tuturor subiecților care se află într-un raport penal de execuție, sau se vor afla într-un raport penal de execuție, urmează a se admite contestația.
În vederea analizării aplicabilității în cauză a prevederilor art.6 C.p., urmează a se descontopi pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.36 din 21.02.1996 pronunțată de T. T., în pedeapsa ce a rezultat ca urmare a aplicării concursului de infracțiuni și restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sp. nr.210/1994.
În urma acestor operațiuni juridice, se constată că fiecare dintre pedepsele aplicate și-au recăpătat individualitatea, făcând permisibilă analizarea oportunității aplicării în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 C.p.
Dacă, sunt aspectul pedepselor principale se constată că pedepsele ce au fost aplicate sunt în limitele pe care noua lege material penală nouă le prevede, cu respectarea principiului legalității incriminării, neoperând în cauză o reducere a acestora, sub aspectul pedepselor complementare operează legea penală mai favorabilă, avându-se în vedere că limitele ce au fost fixate de legiuitor pentru această pedeapsă au fost modificate în sensul reducerii acestora.
În considerarea dispozițiilor imperative ale legii materiale precizate anterior, dar și în considerarea permisibilității legii penale de a aplica legea mai favorabilă pe instituții, fapt ce reiese evident și din dispozițiile art.12 din Legea 187/28.10.2012, urmează a reduce pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a și b C.p în cuantum de 10 ani, la maximul de pedeapsă prev. de art.66 alin.1 C.p., respectiv la 5 ani, urmând ca această pedeapsă complementară să fie executată în conținutul prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, d C.p.
Reluând operațiunea tehnico-juridică inițiată, dar în sens invers, în considerarea aplicării unor pedepse finale executabile, dar în același timp cenzurând, așa cum s-a mai precizat anterior, care dintre legile material penale pentru obținerea acestor rezultante sunt mai favorabile, se constată că, în cauză dispozițiile care reglementează recidiva și implicit tratamentul sancționator al acesteia din legea veche, respectiv codul 1969 sunt mai favorabile, motiv pentru care se vor aplica aceste dispoziții cu reținerea prevederilor art.6 C.p.
Păstrând aceleași criterii care definesc legea penală mai favorabilă, dispozițiile art.61 alin.1 teza I codul penal 1969 apar evident mai favorabile decât dispozițiile art.104 rap.la art.41, 43 cod penal 2009, motiv pentru care primele își vor găsi incidența în cauză. Totodată, se constată că, în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni în modalitatea concursului, la care face trimitere prevederile art.61 alin.1 teza I din codul penal 1969, tratamentul sancționator mai favorabil este cel prevăzut de legea nouă, respectiv de art.39 alin.1 lit.b C.p. – 2009.
În consecință, respectând autoritatea lucrului judecat sub aspectul instituțiilor aplicate și încercând a se conserva prima hotărâre, urmează a se aplica acest spor, însă în condițiile legii penale mai favorabile, reducându-se de la cuantumul de 5 ani închisoare la 1/3 din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1 C.p. (actual art.233 alin.1 C.p.).
Pe cale de consecință, se vor recontopi pedepsele principale de mai sus care și-au redobândit individualitatea, în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care se adaugă, prin cumul aritmetic, sporul de 2 ani și 4 luni închisoare, redus de la 5 ani ca urmare a aplicării dispozițiilor legii material penale mai favorabile, urmând a se executa de către condamnat pedeapsa rezultantă de 22 ani și 4 luni închisoare.
Se va constata revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 170 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sp. nr.210/1994 a Judecătoriei Timișoara.
Se va contopi acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 22 ani și 4 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul S. B. să execute pedepsele cele mai grele, aceea de 22 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b, d C.p, ca pedeapsă complementară.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.36/21.02.1996 a Tribunalului T..
În aplicarea principiului activității legii penale, în baza art.72 C.p. se va deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de la 31.07.1995 la zi și se va menține starea de arest a condamnatului S. B..
Se va dispune anularea mandatului nr.40/28.01.1997 emis de T. T. și emiterea unui nou mandat corespunzător pedepselor stabilite prin prezenta hotărâre.
În considerarea dispozițiilor art.13 C.p.p. privind aplicarea legii procesuale penale în timp, care prevăd că aceasta este de imediată aplicabilitate, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art.275 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.598 alin.1 lit.d Cp.p. rap.la art.23 din Legea 255/2013
Admite contestația ca urmare a sesizării Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., privind pe condamnatul S. B., fiul lui N. și V., născut la data de 25 august 1970, în ., cu domiciliul în Caracal, ., jud.O., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C..
Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată prin sp nr.36/21.02.1996 a Tribunalului T., definitivă prin dp nr.2839/1996 a Curții Supreme de Justiție, în pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și restul de pedeapsă de 170 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicat de Judecătoria Timișoara prin sp. nr.210/1994.
Desface pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, pe care o descontopește în pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174, 176 lit.d C.p. cu aplic. art.37 lit.a C.p. și în pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 C.p. cu aplic. art.37 lit.a C.p.
Constată aplicată, ca pedeapsă complementară, pedeapsa de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p., pe lângă pedeapsa de 20 ani închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174, 176 lit.d C.p. (actual art.188-189 lit.d C.p.).
În baza art.6 alin.6 C.p. rap.la art.66 alin.1 C.p. și art.45 alin.1 C.p.
Reduce pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a și b C.p în cuantum de 10 ani, la maximul de pedeapsă prev. de art.66 alin.1 C.p., respectiv la 5 ani, urmând ca această pedeapsă complementară să fie executată în conținutul prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, d C.p.
În baza art.39 alin.1 lit.b C.p. cu aplic. art.6 C.p.; art. 61 alin.1 teza I cu aplic. art.6 C.p. și art.66 alin.1 C.p.
Recontopește pedepsele principale de mai sus care și-au redobândit individualitatea, în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care se adaugă, prin cumul aritmetic, sporul de 2 ani și 4 luni închisoare, redus de la 5 ani ca urmare a aplicării dispozițiilor legii material penale mai favorabile, urmând a se executa de către condamnat pedeapsa rezultantă de 22 ani și 4 luni închisoare.
Constată revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 170 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sp. nr.210/1994 a Judecătoriei Timișoara.
Contopește acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 22 ani și 4 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul S. B. să execute pedepsele cele mai grele, aceea de 22 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b, d C.p, ca pedeapsă complementară.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.36/21.02.1996 a Tribunalului T..
În baza art.72 C.p.
Deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de la 31.07.1995 la zi și menține starea de arest a condamnatului S. B..
Dispune anularea mandatului nr.40/28.01.1997 emis de T. T. și emiterea unui nou mandat corespunzător pedepselor stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art.275 alin.3 C.p.p.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2014.
Președinte,
M. N.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.MN/ Tehnored. IML
5 ex/ 04 martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 205/2014.... → |
|---|
