Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 174/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 174/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.174
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Pe rol soluționarea sesizării din oficiu privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.21 din 08.02.2012 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr.1181 din 03.04.2013 a ÎCCJ, în privința condamnatei M. V., deținută în Penitenciarul C..
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 24.01.2014, sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarul C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.21 din 08.02.2012 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr.1181 din 03.04.2013 a ÎCCJ, în privința condamnatei M. V., deținută în Penitenciarul C..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr.21 din 08.02.2012 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr.1181 din 03.04.2013 a ÎCCJ, inculpata M. V. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c C.p.
În acest sens, se reține că prin sentința menționată inculpata a fost condamnată la:
1. pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2,3, 5, C.p. cu aplic. art.74 – 76 C.p. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c C.p. și
2.pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 C.p.cu aplic. art.74 – 76 C.p
În baza art.33- 34 C.p. pedepsele menționate au fost contopite, urmând ca inculpata M. V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 3 ani ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.25/2012 din data de 04.04.2013 de către T. M., executarea pedepsei începând la data de 06.05.2013.
Dispozițiile incidente din noul cod penal sunt cele prev. de art.244 alin.1, 2 C.p., art.52 rap.la art.322 C.p, art.75 – 76 C.p. și art.38 C.p.
În raport de aceste noi dispoziții, s-a solicitat reducerea pedepsei de la pct.1 de la 4 ani la 3 ani și 4 luni închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen., art.23 alin.5 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a condamnatului, însoțită de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.25/2012 din data de 04.04.2013 emis de către T. M. și copia sentinței penale de condamnare.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.21 din 08.02.2012 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr.1181 din 03.04.2013 a ÎCCJ, inculpata M. V. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c C.p.
În acest sens, se reține că prin sentința menționată inculpata a fost condamnată la:
1. pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2,3, 5, C.p. cu aplic. art.74 – 76 C.p. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c C.p. și
2.pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 C.p.cu aplic. art.74 – 76 C.p
În baza art.33- 34 C.p. pedepsele menționate au fost contopite, urmând ca inculpata M. V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 3 ani ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.25/2012 din data de 04.04.2013 de către T. M., executarea pedepsei începând la data de 06.05.2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele două pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsăîn ordinea prevăzută de art. 79 NCP;
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat și împrejurarea că la individualizarea cuantumului celor două pedepse cu închisoarea s-a reținut cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de 74-76 C.p.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.p. este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 1, 2 C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în codul din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în actualul cod penal de la 1 la 5 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
b) infracțiunea prev. de art. 31 alin 2 raportat la art. 290 C.p. Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 322 alin 1, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 2 ani închisoare iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Atât doctrina cât și practica judiciară fac deosebire între dispozițiile care se referă la condițiile de existență ale concursului și recidivei, și cele care se referă la tratamentul penal al concursului și recidivei. Dacă dispozițiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispozițiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele, inclusiv încadrarea juridică a faptei, care influențează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârșită în stare de recidivă sau concurs.
Astfel contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 4 ani aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată ar rezulta o pedeapsă de 4 ani și 8 luni și 20 zile.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 4 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 4 ani și 8 luni și 20 zile.
Pedeapsa complementară poate fi aplicată potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.p. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, deci există o bază legală prevăzută de noua lege penală.
În consecință în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP
instanța va respinge contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., privind pe condamnata M. V., În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP
Respinge contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., privind pe condamnata M. V., fiica lui I. și M., născută la data de 06.12.1954, în Braniștea, jud.M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., jud.M., CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul C..
În baza art.275 alin.3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored. IML
5 ex/18 Februarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 466/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
