Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 333/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 333/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.333
Ședința publică de la 07 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Pe rol judecarea cauzei penal privind pe condamnata E. C. deținută în Penitenciarul C., având ca obiect contestația la executare (art. 598 NCPP) – aplicarea legii penale mai favorabile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin adresa nr.N_/PCDJ/21.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatei și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.648/2012 din 03.12.2013 emis de T. D., sentința penală nr.540 din data de 17.12.2012 a Tribunalului D., după care:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea formulată la data de 12.02.2014 și înregistrată pe rolul instanței la 13.02.2014, sub nr._, condamnata E. C., deținută în Penitenciarul C., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnării de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În motivarea cererii, a arătat că prin aplicarea noilor reglementări referitoare la legea penală mai favorabile i se poate diminua pedeapsa aplicată, sau aceasta poate fi transformată din pedeapsă cu executare, în pedeapsa cu suspendare sub supraveghere.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Urmare a solicitării instanței, prin adresa nr.N_/PCDJ/21.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatei și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.648/2012 din 03.12.2013 emis de T. D., sentința penală nr.540 din data de 17.12.2012 a Tribunalului D..
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 540 din 17.12.2012 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.3794 din 02.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpata E. C. a fost condamnată la:
1. pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit.b, c și alin.2 din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p., art.74 lit.a C.p. și art.76 lit.c C.p. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b, c C.p.
2.1 an închisoare în temeiul art.280/1 din Legea nr.31/1990 cu aplic .art.74 lit.a și art.76 lit.d C.p.
În baza art.33 lit.a C.p., art.34 C.p.
S-a dispus contopirea pedepselor principale stabilite, în final urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.c C.p., pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art.71 C.p., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit a teza a II-a, lit.b, lit.c C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 648/2012 din data de 03.12.2013 de către T. D., executarea pedepsei începând la data de 04.12.2013.
Dispozițiile incidente din noul cod penal sunt: art.9 alin.1 lit. b și c alin.2 din Legea 241/2005 cu art.36 alin.1 C.p., art.280/1 din Legea 31/1990 cu art.75-76 C.p.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele două pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă avându-se în vedere dispozițiile privitoare la infracțiunea continuată art. 41 alin. 2 C.p.
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat) în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în formă continuată, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare, majorat cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
- Infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005 este reglementată de același dispoziții fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Legea nr. 241/2005 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 2 la 8 de ani și interzicerea unor drepturi, iar limita minimă și maximă a pedepsei se majorează cu 2 ani dacă prejudiciul este mai mare de 100.000 euro, în actuala lege este de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, iar limita minimă și maximă a pedepsei se majorează cu 5 ani dacă prejudiciul este mai mare de 100.000 euro, majorat cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
b) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
- Infracțiunea prev. de art. 280/1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 este reglementată de aceleași dispoziții fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Legea nr. 31/1990 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 2 la 8 de ani închisoare iar după modificare de la 1 an la 5 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
b) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 3 ani aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare ar rezulta o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p., ca pedeapsă complementară, iar nu NCPP prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b C.p. pe o perioadă de 3 ani.
Pedeapsa complementară poate fi aplicată potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.p. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, deci există o bază legală prevăzută de noua lege penală.
În consecință în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP instanța va respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea E. C..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP
Respinge contestația la executare formulată de condamnata E. C., fiica lui D. și E., născută la data de 29.05.1974, în C., jud.D., cu domiciliul în C., ., ..1, ., CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul C..
În baza art.275 alin.2 NCPP
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 martie 2014.
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored IML
5 ex./12 Martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 206/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
