Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 160/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ Nr. 160/2014
Ședința publică de la 13 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe contestatorul-condamnat V. R., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că au fost comunicate de către Penitenciarul C. relațiile solicitate, precum și că au fost înaintate dosarele nr._ *,_ *,_ * și_ *, în vederea discutării reunirii acestora la prezenta cauză.
Instanța, având în vedere disp. art.43 alin.3 C.p.p., întrucât cauzele au același obiect și privesc aceeași parte, dispune reunirea cauzelor nr._ *,_ *,_ * și_ * la prezenta cauză, după care instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul T. D. – Secția Penală contestatorul V. R. a formulat contestație la executare împotriva mandatului de executare nr. 53/18.02.2004 al Tribunalului M., solicitând aplicarea legii mai favorabile.
În motivare, a arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv omor deosebit de grav, nu se mai regăsește în NCP.
Prin încheierea din 10.02.2014 pronunțată de T. D. – Secția Penală, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Secția de Minori și Familie din cadrul Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția pentru Minori și familie sub nr._ .
De asemenea, prin contestațiile înregistrate sub nr._ ,_ și_ pe rolul T. D. – Secția Penală contestatorul V. R. a solicitat instanței a dispune asupra oportunității aplicării legii penale mai favorabile.
Prin încheierile din 26.02.2014, 28.02.2014 și 05.03.2014 pronunțate de T. D. – Secția Penală, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a dispus scoaterea cauzelor mai sus menționate de pe rol și înaintarea la Secția de Minori și Familie din cadrul Tribunalului D..
Cauzele au fost înregistrate pe rolul Tribunalului D. – Secția pentru Minori și familie sub nr._ *,_ * și_ *.
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Sectia Penala la nr._ comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului C. a solicitat instanței a dispune asupra oportunității aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă față de condamnatul V. C. A. prin sentința penală nr.52/11.02.2004 pronunțată de T. M., definitivă prin neapelare, în sensul aplicării unei măsuri educative privative de libertate pentru faptele comise în timpul minorității.
Prin încheierea din 29.01.2014 pronunțată de T. D. – Secția Penală, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Secția de Minori și Familie din cadrul Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția pentru Minori și familie sub nr._ *.
La termenul din 13.03.2014 instanța, având în vedere disp. art.43 alin.3 C.p.p., întrucât cauzele au același obiect și privesc aceeași parte, a dispus reunirea cauzelor nr._ *,_ *,_ * și_ * la prezenta cauză.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin s.p. nr. 52 din 11.02.2004 definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul V. R.. S-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin s.p. nr.485/20.02.2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și s.p. 330/12.12.2003 a Tribunalului M. în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 C.p.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Potrivit art.21 alin.1 din Legea 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
A..3 al aceluiași articol dispune că, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea prevăzută la alin.1 se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, urmează a se verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche, pentru fiecare dintre infracțiunile concurente comise după majorat, depășesc maximul special din noua normă de incriminare.
Infracțiunile de furt calificat comise după majorat sunt reglementate de dispozițiile art.228 alin.1 din NCP, fiind sancționate în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Avand in vedere ca pedepsele aplicate pentru aceste infractiuni, de 3 ani închisoare, nu depasesc maximul special prevazut de NCP, nu se impune reducerea acestor pedepse, neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
Infracțiunea prev. de art.174, art.176 lit.d din Codul penal de la 1968 este reglementată de dispozițiile art.189 alin.1 lit.d din NCP
Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. 1 lit.d CP, omorul calificat se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25, iar pedeapsa aplicată este de 20 ani, astfel că nici pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
Infracțiunea de talharie prev. de art.211 alin.2 lit.b din Codul penal din 1968 este reglementată de dispozițiile art.233, art. 234 alin. 1lit.d NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
În ceea ce privește cele două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, se constată că acestea au fost aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității, respectiv pentru art.208, 209 lit.e și i C.p. cu aplic. art. 99 și urm. C.p., motiv pentru care s-ar impune înlocuirea cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în raport de disp. art. 21 alin.1 și 3 din Legea nr.187/2012.
Instanța, însă, nu va proceda automat la înlocuirea acestor pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de pedeapsa rezultantă, urmând să compare pedeapsa aplicată condamnatului de 20 ani închisoare, cu limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit art.39 alin.1 lit.b și art.129 din NCP.
Conform art. 39 alin. 1 lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Conform art.129 alin.2 lit.b din NCP, în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care, una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că, în această situație, pedeapsa închisorii poate fi majorată cel mult cu durata măsurii educative.
Contopind pedepsele ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni comise după majorat (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCP, condamnatul ar primi pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 5 ani, rezultând o pedeapsă de 25 ani închisoare care s-ar majora cu durata masuri educative a internarii . detenție care ar înlocui pedeapsa aplicata pentru infractiuni comise in timpul minoritatii.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal, instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1968 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 20 ani închisoare, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili o pedeapsă mai mare.
De asemenea, instanța constată că pedeapsa complementară rezultantă aplicată contestatorului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 66 alin. 1 NCP.
În consecință, în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013, contestația la executare urmează să fie respinsă.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap.la art. 595 NCPP .
Respinge contestația la executare privind pe condamnatul V. R., născut la data de 26.05.1980, în Burila M., jud. M., fiul lui N. și O., CNP domiciliat în ., în prezent deținut în Penitenciarul C.
În baza art. 275 alin.2 C.p.p, cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2014.
Președinte, Grefier,
A. M. MarinescuSimona B.
Red.jud.A.M.M.
Tehnored. 2 ex./M.B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 333/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
