Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 215/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.215
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror A. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petenta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., cu sediul în C., ..2, jud.D., în contradictoriu cu intimații M. C. și M. V., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul ales al intimatului M. C., avocat F. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsă fiind consilier juridic P. D. pentru petenta Direcția G. R. a Finanțelor P. C. și intimații M. C. A. și M. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fond.
Apărătorul ales al intimatului M. C., avocat F. P., solicită respingerea plângerii formulate, apreciind că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale are un temei fundamentat științific, în condițiile în care în cauză a fost efectuat un raport de expertiză, iar expertul a dat și lămuririle necesare în urma convocării sale de către organul de urmărire penală. Petenta afirmă că prejudiciul este mai mare, însă este vorba de un prejudiciu artificial, stabilit dacă s-ar lua în calcul facturi fictive. Se arată, de asemenea, că intimatul a fost un simplul instrument, nu a primit nici măcar coeficientul de 1% și, analizând concluziile raportului de expertiză cu susținerile petentei, se constată că aceste susțineri au caracter pur teoretic. Procurorul s-a considerat lămurit în urma depunerii de către expert a lămuririlor suplimentare, iar petenta nu a solicitat participarea unui expert asistent la efectuarea expertizei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, cu consecința menținerii ordonanței atacate, ca fiind legală și temeinică, concludente în cauză fiind concluziile raportului de expertiză, precum și lămuririle suplimentare date de expert.
Avocat ales P. F., având cuvântul în completare, arată că intimatul chiar a fost de bună-credință, făcând eforturi pentru a achita suma datorată, fiind ajutat de mama sa în acest sens.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
La data de 14.10.2013 s-a înregistrat pe rolul instanței, sub nr._ /2014, plângerea formulată de către petenta MFP – ANAF- DGRFP C., cu sediul în C. ,..2, jud.D., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 04.09.2013 din dosarul nr.4/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
În motivarea plângerii s-a arătat că, prin ordonanța din data de 4.09.2013, s-a dispus:
- încetarea urmăririi penale si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ in cuantum de 500 lei împotriva numitului M. C. A., in calitate de administrator al . pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art.9 lit.b din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala;
- neînceperea urmăririi penale împotriva numitului M. C. A., in calitate de administrator al . pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art.9 lit.c din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala;
- neînceperea urmăririi penale fata de M. V. pentru infracțiunile prevăzute de art.4 si art.9, lit.b din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Împotriva acestei soluții, în temeiul art.278 din Codul de procedura penala, DGFP D. a formulat plângere adresata domnului prim procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul D..
Prin Rezoluția nr. 1063/_ din data de 04.10.2013, pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul D., a fost respinsa plângerea formulata de DGFP D., menținându-se soluția neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluția atacata s-a respins plângerea formulata de DGFP D., menținând soluția de neîncepere a urmăririi penale, fără a arata care sunt motivele pe care se întemeiază aceasta soluție si pentru care au fost înlăturate criticile petentei.
Astfel, singura motivare se refera la analizarea probatoriului administrat in cauza, fără a se arata care sunt probele care au condus la aceasta soluție si fără a arata care sunt motivele, in fapt si in drept, pentru care au fost înlăturate criticile.
Petenta a considerat că soluția adoptata in cauza este netemeinica nelegala si se bazează pe o interpretare greșita a probelor aflate dosarul cauzei si a textelor de lege aplicabile in cauza.
Astfel, soluția de încetare a urmăririi penale, respectiv de scoatere de sub urmărire penala pentru infracțiunea de evaziune fiscali prevăzuta de art.9, lit.b si c din Lg.241/2005 este netemeinica si nelegala
S-a arătat faptul ca organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. D. au formulat plângere penala pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscala prevăzute de art.9, lit.b si c din Lg.241/2005 împotriva numitului M. C. A., ca urmare constatărilor făcute cu ocazia desfășurării controlului fiscal la ..
Cu ocazia efectuării acestui control, s-a stabilit faptul ca, prin activitatea desfășurata de numitul M. C. A. la . adus un prejudiciu bugetului de stat general consolidat ii cuantum de 2.108.488 lei.
Prin Ordonanța din data de 04.09.2013, pronunțata de P. pe langa Tribunalul D. in dosarul nr.4/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a numitului M. C. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art.9 lit.b si c dir Lg.241/2005, facandu-se referire la activitatea desfășurata la ..
Organele de urmărire penala au soluționat aspectele cu privire infracțiunea de evaziune fiscala fara sa aibă in vedere constatările organelor de control din actele administrative inaintate.
Astfel, in cuprinsul acestei ordonanțe, nu se face nici o referire la aspectele constatate si sesizate de către organele fiscale privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1, lit.b si c din I Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Organele de inspecție fiscala au constatat următoarele aspecte:
-. a emis facturi de livrare de bunuri fara a evidenția in contabilitate venituri in suma de 3.906.299 lei, pentru care nu a colectat TVA in suma de 742.196 lei, conform facturilor care figurează emise catre clienții care au declarat achiziții de bunuri de la ..
- In perioada septembrie - decembrie 2007, precum si in perioada iulie - decembrie 2008, . nu a declarat la organul fiscal impozite, taxe si contribuții datorate, nu a depus deconturi de TVA trimestriale, nu a depus declarația informativa 394, nu a depus bilanț.|
Prin nedeclararea taxelor si impozitelor datorate in perioada supusa inspecției fiscale, cat si prin neînregistrarea in contabilitate a operațiunilor desfășurate, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat in suma de 2.108.488 lei, savarsindu-se astfel si infracțiunea prevăzuta si sancționată de art.9, alin.1, lit.b si c din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Prin ordonanța atacata s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, reținandu-se faptul ca, in cursul urmăririi penale, învinuitul a achitat intreg prejudiciul stabilit prin expertiza contabila efectuata in cuaza.
La pronunțarea soluției, s-au avut in vedere concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza.
Motivarea din cuprinsul ordonanței atacate, potrivit căreia învinuitul a achitat in totalitate prejudiciul datorat bugetului de stat, nu poate fi reținuta întrucat nu corespunde realității.
Chiar daca învinuitul a achitat către bugetul de stat suma de 23.467 lei, nu se poate retine faptul ca prejudiciul produs bugetului de stat a fost acoperit in totalitate, pentru a se putea face aplicabilitatea prevederilor art.11 din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
S-a arătat că, cu ocazia verificărilor efectuate la . de către organele de inspecție fiscala, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 120/24.02.2011, stabilindu-se prejudiciul produs bugetului de stat, constând in obligațiile fiscale suplimentare datorate de societate, in cuantum de 2.108.488 lei.
S-a considerat că in mod neîntemeiat s-a reținut de către procuror faptul ca prejudiciul adus bugetului de stat prin activitatea infracționala a învinuitului este cel stabilit prin raportul de expertiza contabila efectuata in cauza.
Asa cum s-a arătat, prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost stabilit de organele de inspecție fiscala, prin Raportul de inspecție fiscala, fiind în cuantum de 2.108.488 lei, si nu in cuantum de 23.467 lei asa cum s-a stabilit de către expertul desemnat in cauza.
Aceasta diferența dintre prejudiciul stabilit de către organele de inspecție fiscala si raportul de expertiza contabila efectuat in cauza este determinata de toate modificările si corecțiile efectuate in evidența contabila a . după efectuarea inspecției fiscale si care au denaturat cuantumul obligațiilor fiscale.
S-a mai arătat că expertiza contabila efectuata in cauza nu este proba care sa stabilească cu certitudine prejudiciul adus bugetului de stat.
Expertizele contabile judiciare sunt dispuse din oficiu acceptate, la cererea pârtilor implicate în procesul judiciar, în toate fazei» de desfășurare a acestuia, cu scopul stabilirii adevărului material si juste soluționări a litigiilor sau a cauzelor aflate în faza de cercetare sau di judecata.
Expertizele contabile judiciare sunt probe individuale administrate de organul judiciar, concluziile acestora neputând fi automat însușite di către organul care Ie-a dispus sau Ie-a acceptat, organul judiciar poate să admită sau sa respingă concluziile expertizei contabile judiciare, în funcție de calitatea acesteia si corelația cu celelalte probe administrate în cauzele supuse cercetării si judecării.
In prezenta cauza, pentru a pronunța aceasta soluție, pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, procurorul și-a însușit concluzii raportului de expertiza efectuat in cauza, fără a corela aceasta proba - expertiza contabila, cu celelalte probe existente dosarul cauzei - raportul de inspecție fiscala.
In ordonanța atacata, nu sunt arătate motivele de fapt si de drept pentru care sunt înlăturate constatările organelor de inspecție fiscala din raportul de inspecție cu privire la tratamentul fiscal al cheltuielilor si veniturilor neevidentiate in contabilitate si al taxei pe valoare adăugata necolectata.
De fapt, chiar prin raportul de expertiza contabila se confirma faptul ca nu au fost înregistrate in contabilitate toate operațiunile la momentul efectuării lor sau au fost înregistrate operațiuni nereale. Ori tocmai aceste fapte sunt prevăzute in mod clar ca infracțiune de art.9, alin.1, lit.b si c di Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Asa cum se poate observa din lecturarea acestui raport de expertiza contabila, sunt efectuate următoarele mențiuni:
- in evidențierea de operațiuni nereale de achiziție de la .,
. si . reflectate in declarația 394
aferenta semestrului I 2008 depusa de ., expertul
contabil a stabilit ca deși aceste operațiuni sunt fictive, ele nu fac parte
din prejudiciul cauzat bugetului de stat;
- daca s-ar lua in calcul facturile fictive s-ar stabili un prejudiciu
artificial, mărit nejustificat, având in vedere ca si pentru firmele beneficiare
de facturi fiscale de la ., organele fiscale au stabilit
prejudicii cauzate bugetului de stat prin evidențierea acestor facturi;
- organele fiscale nu au avut la dispoziție facturile fiscale de achiziție
sesizate ca fiind fictive si nici documentele de evidenta contabila ale
societății, plângerea întemeindu-se exclusiv pe declarația 394 si pe
neconcordantele din sistem, iar declarația 394 nu este o declarație
fiscala, ci are un caracter strict informativ, neinfluențând obligațiile de
plata ale societății către bugetul de stat.
Aceste concluzii au fost preluate in mod eronat de către procuror, fără a fi coroborate cu alte probe, fără a face verificări cu privire la activitatea desfășurata de inculpat in calitate de administrator al societății si fara a avea in vedere următoarele aspecte ce rezulta din evidenta organului fiscal:
- . este o societate, care nu a declarat la organul fiscal teritorial impozite, taxe si contribuții datorate, nu a depus deconturi de TVA trimestriale, iar in bilanțul contabil pe anul 2007 a declarat o cifra de afaceri in suma de 0 lei, deși a emis in aceasta perioada facturi către alte societăți in suma totala de 2.400.394 lei.
S-a făcut precizarea ca, urmare a verificărilor efectuate in evidentele fiscale, nici o societate din tara sau din UE nu a declarat livrări de bunuri către ., deci nu se cunoaște proveniența bunurilor facturate mai departe. Rezulta ca societatea nu deține documente cu care sa justifice inregistrarea in evidenta contabila si declararea de cheltuieli deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit si nici TVA deductibila.
. si-a declarat achiziții de bunuri (cereale, ingrasaminte chimice, materiale de construcții, utilaje agricole) de la trei furnizori din tara, care nu reflecta realitatea, urmare controalelor incrucisate la aceste firme, si deci cheltuielile si TVA deductibila declarate nu au la baza operațiuni reale.
Atât in cuprinsul raportului, cat si al suplimentului la expertiza contabila judiciara, expertul contabil stabilește ca achizițiile de la furnizori sunt fictive, iar prejudiciul nu este unul real, ca societatea nu a înregistrat in evidenta contabila, nu a declarat si plătit livrările către clienți si a stabilit un prejudiciu in suma de 23.467 lei aferent numai livrărilor, către .,., SC Leflor Distribution SRL, ., Asociația Agricola Agro 2001 si Societatea Agricc Worldser fara ., . si ..
Analizarea relațiilor economice dintre . si . ,. si . a făcut obiectul dosarelor penale nr. 705/P/2011, nr. 3170 /P/2009, nr. 3050/P/2008 si nr. 4345 /P/2009.
S-a menționat că pentru firmele beneficiare de facturi fiscale de la ., organele fiscale nu au stabilit prejudicii cauzate bugetului de stat prin evidențierea acestor facturi, asa cum in mod eronat se retine in cuprinsul ordonanței atacate, (fara inspecție fiscală la ., RIF nr. F-DJ 111/22.02.2011 incheiat la Se Getoma SRL, fara inspecție fiscala la ., RIF nr F-DJ 486/22.07.2011 incheiat la . nr. F-DJ 394/09.06.2011 incheiat la Asociația Agricola Agro 2001 si RIF nr. F-Dj 569/13.09.2011 incheiat la Societatea Agricola Worldser).
Aceste societăți au prezentat si au justificat achizițiile de bunuri de la . cu următoarele documente: facturi emise de ., note de intrare recepție, fise de magazie si bonuri d consum.
Asa cum rezulta din conținutul raportului, expertiza contabila s-a efectuat de către expertul contabil urmare a examinării actelor si documentelor din dosarul nr. 4/P/2011 transmise Parchetului de pe langa Tribunalul D. de organele fiscale ca anexe la plângerea penal nr.1728/24.02.2011. Deci expertiza contabila nu s-a efectuat de expertul contabil pe baza documentelor financiar contabile si evidentei contabile a societății.
Chiar daca prin raportul de exepertiza contabila intocmit in cauză sunt consemnate toate aceste nelegalitati, procurorul si-a însușit concluziile acestui raport de expertiza contabila.
S-a considerat că expertiza contabila nu probează justificarea înregistrărilor contabile efectuate de societate si realitatea operațiunilor desfășurate.
Concluziile raportului de expertiza contabila nu înlătură constatările organelor de inspecție fiscala.
Activitatea de control reflecta constatări ale specialistului desemnat prin raportare la documente justificative si reglementari legale, controlorul face încadrări juridice, menționând în actul de control actul normativ încălcat si persoanele responsabile.
Insa, activitatea de expertiza contabila judiciara cercetează fenomene si procese economice, exprimând opinia personala a expertului contabil, fara încadrări juridice sau stabilirea de vinovații.
Controlul a solicitat contribuabilului prezentarea documentelor justificative care au stat la baza înregistrării in contabilitate a diminuării obligației fata de furnizori concomitent cu diminuarea avansurilor de trezorerie acordate anterior. Conform prevederilor art. 65, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.
Societatea nu a prezentat in timpul inspecției fiscale si nu a probat in nici un fel, documentele, oricare ar fi fost natura lor, in baza cărora a făcut operațiunile respective. Deci, petenta nu a putut proba realitatea operațiunii economice înregistrate in evidenta contabila.
"Corecțiile" invocate de expertiza contabila, rezultate ca urmare a neconcordantelor din declarațiile fiscale, au la baza note contabile operate in evidenta contabila la momente de timp indepartate, efectuate după data întocmirii raportului de inspecție fiscala, chiar in timpul efectuării expertizei contabile, asa cum se arata de către domnul expert.
Evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere pe baza cărora organul fiscal a motivat decizia de impunere, asa cum reglementează art. 64 si art. 65 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
Organele de inspecție fiscala au determinat un prejudiciu in suma totala de 2.108.488 lei (963.881 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar sustras la plata + 1.144.607 lei reprezentând TVA suplimentara sustrasa la plata).
S-a precizat că, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, in conformitate cu prevederile art. 94, alin. (3), lit. e) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, in vigoare la data controlului, inspecția fiscala a procedat la stabilirea corectă a bazei de impunere pe baza documentelor de evidenta primara si a documentelor contabile puse la dispoziție de către contribuabilul verificat, respectiv la stabilirea diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale.
În consecința, toate modificările, remedierile sau corecturile efectuate in evidenta contabila de . după finalizarea controlului fiscal au caracterul unor acte întocmite pro causa, care trebuiau fi avute in vedere la întocmirea raportului de expertiza contabila
S-a mai menționat faptul ca principala sursa de documentare a expertului contabil o reprezintă documentele justificative si cele de evidență financiar-contabila.
Totodată, trebuie avut in vedere faptul ca "prejudiciul real menționat prin expertiza este incorect, expertul limitandu-se la stabilirea unor taxe si impozite datorate de ., ignorându-se prevederile art. 119 si art. 120 Cod procedura fiscala.
Aceste dispoziții legale statuează in mod imperativ faptul ca pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere (art.111 ,al.1), iar (art.120,al.1) prevede ca majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Având in vedere aceste aspecte consideram că raportul de expertiza contabila a fost întocmit de expert pe baza unor deducții fără corespondent in legislație, concluziile fiind in acest context eronate raportul de expertiza fiind incomplet.
S-a arătat că regularitatea documentelor contabile privește atât latura, formala cât si aspectele materiale.
Verificarea materiala, din punct de vedere al conținutului și sincerității, conduce către constatările propriu-zise în ceea ce privește respectarea prevederilor legale principiilor contabilității, concordantei dintre documentele justificative si înregistrările în conturi.
În principiu, constatările privind regularitatea sunt cele care conduc la aprecierea modului în care documentele invocate de către părți au sau nu valoarea de proba.
S-a considerat că nici motivarea procurorului referitoare la caracterul informativ al Declarației 394, nu poate fi reținuta, întrucat este netemeinica si nelegala.
A mai subliniat petenta că declarația depusa de către contribuabil la organul fiscal atrage răspunderea persoanelor care au întocmit-o contribuabilul recunoscând cele menționate in cuprinsul declarației) fiscale prin întocmirea, semnarea si depunerea acestei declarații la organul fiscal in condițiile legii, neputand fi ignorate consecințele fiscale pe care le produce aceasta declarație si a se considera ca are numai un caracter formal si informativ, asa cum in mod eronat retine procurorul.
Un alt aspect ce nu poate fi reținut este legat de mențiunile făcute in cuprinsul ordonatei atacate cu privire la existenta neconcordantelor intre declarațiile 394 si deconturile de TVA (rezultata din analizarea acestor documente - asa cum retine procurorul), atâta vreme cat, urmare a verificărilor evidentelor fiscale, s-a constatat ca . nu a depus la organul fiscal deconturi de TVA si declarații fiscale, care sa poată fi supuse analizării.
Având in vedere cele arătate mai sus, s-a considerat ca ordonanța atacata se bazează pe o interpretare greșita a probelor existente la dosar si a textelor de lege aplicabile in cauza.
Din aceste considerente, s-a solicitat admiterea plângerii formulate, infirmarea ordonanței atacate, reluarea urmăririi penale in cauza privind pe numitul M. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzuta de art. 9 alin.1, lit.b si c din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
In drept, plângerea s-a întemeiat pe dispozițiile art.278/1, alin. (1) si (2) C.p.p.
Analizând plângerea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin ordonanța din 04.09.2013 din dosarul nr.4/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul M. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda în sumă de 500 lei.
De asemenea, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 Ut. c din legea 241/2005 și neînceperea urmăririi penale față de M. V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.
În motivarea ordonanței, s-a reținut că, prin rezoluțiile din 25.10.2012 și 06.12.2012 a fost începută urmărirea penală față de M. C. A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și art. 9 alin. 1 Ut. c din Legea 241/2005.
S-a mai reținut ca situație de fapt că, în cursul anilor fiscali 2007 și 2008, învinuitul, administrator al ., nu a evidențiat, în actele contabile și în declarațiile legale, operațiuni comerciale efectuate și a înregistrat operațiuni fictive de aprovizionare de bunuri, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale.
Analizând materialul de urmărire penală s-a constatat următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul numărul 1127/P/2009 din data de 24.06.2011, P. de pe lângă Judecătoria S. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a lui M. C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cp. raportat la art. 9 alin. 1 Ut. c din Legea 241/2005, art. 291 Cp. și art. 280 din Legea 31/1990. In sarcina acestuia s-a reținut că, în calitate de administrator al ., în perioada 2007-2008, l-a ajutat pe E. V. H., administrator al ., să evidențieze operațiuni nereale de achiziție, întocmind în favoarea acestuia facturi fiscale fictive de livrare de bunuri după care a cesionat în mod fictiv părțile sociale deținute numitului M. V., în scopul sustragerii de la urmărirea penală, toate documentele . Rămânând în realitate în posesia lui M. C. A..
In cadrul cercetărilor efectuate în acest dosar, constituit ca urmare a sesizării din oficiu, organele de poliție au solicitat organelor fiscale să efectueze diferite verificări de specialitate cu privire la activitatea societăților implicate. Rezultatul acestor verificări s-a materializat într-o plângere penală, formulată de Garda Financiară împotriva lui M. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 Ut. a și art. 4 din Legea 241/2005, care a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul D., spre competentă soluționare.
Prin această plângere se sesizează că M. V., administratorul . la data verificărilor nu a evidențiat și declarat operațiuni de livrare de bunuri ce au fost efectuate către ., ., . și .. Operațiunile de livrare către . indicate în plângere sunt aceleași în privința cărora s-a stabilit, în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul numărul 1127/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., că sunt fictive, pentru săvârșirea acestor fapte M. C. A. fiind și condamnat între timp, motiv pentru care nu pot constitui obiectul prezentei cauze.
In aceeași plângere se arată că, în anul 2008, . a efectuat livrări de bunuri, nedeclarate organelor fiscale, și către . și ., fapte deja sesizate organelor de urmărire penală prin plângerea numărul_/2008. Din verificări a rezultat că această sesizare a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria C. sub numărul 3050/P/2008 și a fost declinată în favoarea DNA - Serviciul Teritorial C., unde se află în curs de cercetare, dosarul fiind înregistrat la această instituție sub numărul 73/P/2011. Pentru aceste motiv, nici aceste operațiuni nu au constituit obiectul cercetărilor în prezenta cauză.
La data de 24.02.2011, în completarea sesizării Gărzii Financiare, DGFP D. a solicitat efectuarea de cercetări față de M. C. A. și M. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 Ut. b din Legea 241/2005, constând în nedeclararea unor operațiuni comerciale de livrare de bunuri către ., ., ., ., ., ., . SC, ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001 SRL și ASOCIAȚIA AGRICOLĂ WORLDSER SRL și art. 9 alin. 1 Ut. c din Legea 241/2005, constând în declararea unor operațiuni fictive de achiziție de la ., SC A. &R. SRL și ..
Pentru motivele mai sus expuse, faptele de evaziune fiscală posibil comise în cadrul relațiilor comerciale dintre . și ., . și ., care constituie sau au constituit obiectul altor dosare, nu au constituit obiectul cercetărilor în prezenta cauză.
In ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 sesizată de DGFP D., constând în nedeclararea operațiunilor derulate cu celelalte societăți comerciale, din verificările efectuate au rezultat indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor. Cu ocazia audierii, reprezentanții societăților cumpărătoare au prezentat facturile fiscale din care rezultă achiziția de bunuri de la . precum și chitanțele ce dovedesc efectuarea plății, aceste documente fiind înregistrate în evidențele cumpărătorilor și declarate organelor fiscale, obligații ce nu au fost îndeplinite și de M. C. A., administrator al . în perioada derulării acestor relații. Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că prin neîndeplinirea obligațiilor de a înregistra, declara și achita obligațiile fiscale generate de relațiile comerciale derulate în perioada 2007-2008 cu ., ., ., . . 2001 SRL și ASOCIAȚIA AGRICOLĂ WORLDSER SRL a fost cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 23.467 lei.
In privința infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, constând, conform sesizării, în evidențierea de operațiuni nereale de achiziție de la ., SC A. & R. SRL și . reflectate în declarația 394 aferentă semestrului_ depusă de ., expertul contabil a stabilit că deși aceste operațiuni sunt fictive, ele nu fac parte din prejudiciul real cauzat bugetului de stat.
Concluziile expertizei au fost contestate de DGFP D., care a arătat că prin înregistrarea și declararea facturilor fictive, care nu sunt documente justificative conform Legii 82/1991, a fost prejudiciat bugetul de stat, prin deducerea nejustificată a cheltuielilor la calculul profitului impozabil și deducerea TVA.
La data de 18.04.2013, expertul contabil a fost audiat pentru a da lămuriri suplimentare cu privire la concluzia contestată de organele fiscale, din declarația sa rezultând că prin declararea aprovizionărilor fictive nu s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat și nici nu s-a diminuat TVA de plată cu taxa aferentă aprovizionărilor fictive pentru următoarele motive:
-nu s-au găsit jurnale de TVA pentru achiziții și livrări iar din declarația
semestrială 394 (informativă) reiese doar faptul că declarația este eronată cu aceste operațiuni,
- prin expertiza contabilă s-a recalculat prejudiciul pentru fiecare operațiune în parte la baza căreia s-au găsit documente justificative,
-dacă s-ar lua în calcul facturile fictive s-ar stabili un prejudiciu artificial,
mărit nejustificat, având în vedere că și pentru firmele beneficiare de facturi fiscale de la . organele fiscale au stabilit prejudicii cauzate bugetului de stat prin evidențierea acestor facturi.
Analizând materialul de urmărire penală s-a constatat că punctul de vedere formulat de expertul contabile este întemeiat.
La data de 24.02.2011, în completarea plângerii formulate de Garda Financiară împotriva reprezentantului ., DGFP D. a solicitat efectuarea de cercetări față de M. C. A., administrator în perioada derulării tranzacțiilor, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, constând în declararea de achiziții fictive de la ., SC A. & R. SRL și ., în semestrul_.
Efectuarea cu știință de înregistrări fictive în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, în sensul creșterii acestora și denaturarea rezultatelor financiare, care a condus la creșterea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. Fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât infracțiunea de evaziune fiscală reglementată în textul menționat presupune ca evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive să fie săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
In condițiile în care DGFP D. a efectuat controlul după 3 ani de la cesiunea părtilor sociale deținute de M. C. A., când . se afla deja în dizolvare judiciară, organele fiscale nu au avut la dispoziție pentru formularea acestei plângeri facturile fiscale de achiziție sesizate a fi fictive și nici documentele de evidență contabilă ale societății, plângerea întemeindu-se exclusiv pe declarația 394 aferentă semestrului I 2008, în care erau înscrise achiziții de la cele trei societăți comerciale și pe neconcordantele generate de sistem cu privire la această declarație, din care rezulta că cele trei societăți nu au declarat, la rândul lor, livrări către ., aspect stabilit și cu ocazia controalelor încrucișate efectuate la acestea. Așa cum rezultă și din adresa nr._/27.02.2012 emisa de DGFP D. într-o altă cauză, declarația 394 nu este o declarație fiscală ci are un caracter strict informativ cu privire la livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, neinfluențând obligațiile de plată ale societății către bugetul de stat.
Deși nu se exclude posibilitatea de a se reține săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 doar în baza declarației 394, în lipsa unor documente de evidență contabilă și a facturilor fictive de achiziție, din motive de cele mai multe ori imputabile administratorilor societății, este însă necesar ca această declarație să creeze convingerea că reflectă întocmai operațiunile evidențiate în contabilitatea unei societăți și în declarațiile fiscale, pentru a se putea afirma, cu certitudine într-un dosar penal, că datele înscrise în declarația 394 se regăsesc și în actele contabile precum și în deconturile de TVA și în declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat depuse de respectiva societate.
Aceasta întrucât dacă, în situația concretă reprezentată de prezenta cauză, nu ar fi fost întocmită declarația 394 -faptă ce constituie o contravenție fiscală - ar fi fost imposibil, în lipsa actelor de evidență contabilă și a documentelor justificative, să se sesizeze săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 Ut. c din Legea 241/2005, neputându-se stabili care au fost partenerii de afaceri ai . doar în baza deconturilor de TVA și a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat, care nu conțin date cu privire la aceștia.
Ori, analizându-se declarația 394 depusă de . se constată că aceasta este neconcordantă cu declarațiile partenerilor nu doar în privința achizițiilor - situație ce a determinat formularea plângerii pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 Ut. c din Legea 241/2005 - dar și în privința livrărilor înscrise în aceasta, în multe cazuri în proporție de 100% (a se vedea fila 97). De asemenea există o neconcordantă vădită între datele înscrise în declarația 394 și deconturile de TVA aferente aceleiași perioade, atât în ceea ce privește valoarea achizițiilor cât și în ceea ce privește valoarea livrărilor declarate, în aceste condiții nemaiputându-se afirma, cu certitudine, că operațiune înscrise în declarația 394 au fost evidențiate și în actele contabile precum și în declarațiile fiscale depuse de societate.
Pentru aceste motive s-a apreciat că concluziile raportului de expertiză contabilă sunt întemeiate și, în consecință, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitul M. C. A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, dubiul existent cu privire la săvârșirea faptei operând în favoarea acestuia.
Art. 741 C. pen., introdus prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, prevede că în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, precum și al unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, printre care se încadrează și infracțiunile reglementate în Legea nr. 241/2005, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmării penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, în condițiile în care acesta este de până Ia 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul fiscal, în cauza de față inculpatul, cu chitanța depusă la dosar, a făcut dovada că a achitat obligațiile fiscale de la care s-a sustras societatea administrată de acesta. Astfel la data de 02.09.2013, M. C. A. a depus documente - chitanța . nr._ și chitanța . nr._ - din care rezultă că a achitat prejudiciul în sumă de 23.467 lei cauzat bugetului de stat, motiv pentru care acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, existând cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. 1 din lege.
Instanța constată că petenta D.G.R.F.P.C. nu a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmării penale privind pe făptuitorul M. V. ( art. 4 și art. 9 lit. b din Legea 241/2005) întrucât din motivarea plângerii nu rezultă că aceasta a fost formulată și cu privire la făptuitorul M. V..
Potrivit art. 15 (1) din Legea nr. 255/2013 " Plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege".
Astfel instanța constată că soluția pronunțată de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. este legală și temeinică și în baza art.278/1 alin.8 lit.a C.p.p. cu aplicarea art.15 din Legea nr.255/2013 va respinge plângerea formulată de către petenta D.G.R.F.P.C., jud.D., pentru desființarea ordonanței nr.4/P/2011 din data de 04.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., va menține soluția dispusă de către P. de pe lângă Tribunalul D. prin ordonanța nr.4/P/2011.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga petenta D.G.R.F.P. D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a C.p.p. cu aplicarea art.15 din Legea nr.255/2013
Respinge plângerea formulată de către petenta D.G.R.F.P.C., jud.D., pentru desființarea ordonanței nr.4/P/2011 din data de 04.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., privind pe intimații M. C., cu domiciliul în C., ..4, ..1, . și M. V., dom in com. C., ., jud.D..
Menține soluția dispusă de către P. de pe lângă Tribunalul D. prin ordonanța nr.4/P/2011.
În baza art.192 alin.2 C.p.p.
Obligă petenta D.G.R.F.P. D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored IML
2 ex./ 17 Martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
