Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 616/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 616/2014
Ședința publică de la 26.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: C. A. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. a fost reprezentat de procuror C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat P. M. împotriva sentinței penale nr. 2707 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat P. M., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. F. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6729/2014 pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, contestatorul condamnat P. M. arată că își menține contestația formulată împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria C., solicitând reducerea pedepsei arătând că este mult prea mare.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației, întrucât pedeapsa din sentința penală depășește maximul special prevăzut de legea nouă. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât pedeapsa nu depășește maximul special prevăzut de lege.
Contestatorul condamnat P. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației formulate.
T.,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2707 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a respins cererea condamnatului P. M., fiul lui N. și E., născut la data de 13.02.1982, deținut în Penitenciarul C., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.03.2014.2014 sub nr._, petentul condamnat P. M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Petentul nu și-a motivat în drept cererea.
La solicitarea instanței au fost depuse fișa de evaluare întocmită de comisie, în copie sentința penală și mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1255/17.06.2004 a Judecătoriei A. definitivă prin nerecurare, au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni, 3 ani, 3 ani și 2 luni, 3 ani și 3 luni, 3 ani și 4 luni, 3 ani și 5 luni, 3 ani și 6 luni aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, 3 pedepse de 3 ani aplicate pentru violare de domiciliu în formă calificată, 6 luni închisoare aplicată pentru distrugere, 3 luni închisoare aplicată pentru lovire sau alte violențe, 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru tentativă de viol și 23 de ani închisoare aplicată pentru omor deosebit de grav, fiind aplicat și un spor de 2 ani.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1617/14.07.2014 al Judecătoriei A..
Instanța a constatat că pedeapsa aplicată prin sentința mai sus menționată nu depășește maximul special prevăzut în actualul cod penal, respectiv 25 de ani pentru omor calificat, 2 ani pentru lovire sau alte violențe, 5 ani pentru tentativă de viol, 3 ani pentru violare de domiciliu în formă calificată, 3 ani pentru distrugere.
Mai mult, potrivit art. 39 alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Procedând astfel, pedeapsa care s-ar aplica ar fi una mult mai mare decât cea pe care condamnatul o execută în prezent.
Art. 4 din legea 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare as acestei legi.
Având în vedere că pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximul special prevăzut în noua reglementare, instanța a respins cererea condamnatului privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărîri a formulat contestație condamnatul P. M., care a solicitat reducerea pedepsei considerând că este mult prea mare.
T., fiind investit în temeiul art.23 din Legea 255/2013, cu soluționarea contestației împotriva hotărârii instanței de fond, constată că este nefondată calea de atac promovată, pentru considerentele ce succed.
Din perspectiva art. 6 Cod penal în vigoare, în situația în care faptele săvârșite constituie concurs de infracțiuni conform ambelor legi succesive, instanța procedează la o analiză a situației juridice a condamnatului în două etape. Astfel, în prima etapă, verifică dacă pedepsele componente ale concursului depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, iar unde este cazul, va reduce pedepsele la maximul special prevăzut de lege, iar în a doua etapă, verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată definitiv depășește regimul sancționator prevăzut de art. 39 Cod penal în vigoare, adică cumulul juridic cu spor obligatoriu aplicabil pedepselor astfel cum au fost reduse.
În speță, pedepsele aplicate condamnatului nu depasesc maximul special al pedepselor potrivit legii noi, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul de fond, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art.6 Cod penal.
Cât privește sancționarea concursului de infracțiuni pentru determinarea legii penale mai favorabile, prima instanță a reținut întemeiat că stabilirea pedepsei rezultante în raport de dispozițiile codului penal în vigoare, urmează să se realizeze, în conformitate cu disp.art.39 alin.1 lit.b C.p., respectiv prin reținerea pedepsei celei mai grele aplicate pentru una din infracțiunile concurente, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse. Astfel, pedeapsa rezultantă care s-ar putea stabili în raport de prevederile codului penal actual este mai severă decât pedeapsa pe care o execută în prezent condamnatul, condiții in care art.6 cod penal este inaplicabil în speță.
De asemenea, T. constată că pedeapsa complementară aplicată contestatorului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 66 alin. 1 NCP.
Față de aceste considerente, având în vedere că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în temeiul art.23 alin.5 și 6 din Legea 255/2013, instanța va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. M..
În baza art.275 alin.2 C.p.p., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărător oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul P. M., fiul lui N. și E., născut la data de 13.02.1982, deținut în Penitenciarul C. ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. MarinescuCarmen A. G.
Red. A.M.M. /Teh. C.A.G/5 ex./ 14.07.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 847/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
