Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 194
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier C. A. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D.
a fost reprezentat de procuror C. R.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 5932/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect propunerea de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat C. N. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. D., care depune la dosar delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 864/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, contestatorul condamnat C. N. arată că își menține contestația formulată, depunând în acest sens un memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Avocat M. D. pentru contestatorul condamnat C. N., având cuvântul, solicită instanței admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale atacate și pe fond rejudecând admiterea propunerii de liberare condiționată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a îndeplinit fracția prevăzută de lege și a avut un comportament corespunzător pe parcursul detenției, dând astfel dovezi temeinice de îndreptare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Contestatorul condamnat C. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, învederând faptul că a fost amânat pentru trei luni, dar are un copil și nu a putut munci în penitenciar pentru că este bolnav.
Dezbaterile fiind închise;
T.,
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 5932/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP), în temeiul art.587 alin.2 C.p.p. rap. la art.59 C.p. de la 1969, cu aplicarea art. 6 C.p., a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată de comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului C. privind liberarea condiționată a persoanei private de libertate C. N. și s-a fixat termen pentru rediscutarea persoanei private de libertate C. N. în comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate privind liberarea condiționată, după data de 01.03.2015.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 130 de lei au rămas în sarcina statului, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
La data de 18.12.2014, a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._/215/2014 propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul C. privind liberarea condiționată a persoanei private de libertate C. N. din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. 2652/2011 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea de infracțiunii de furt calificat.
In vederea soluționării cauzei, s-a depus la dosar procesul verbal nr. N_/18.12.2014 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate întrunite le Penitenciarul C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Din procesul verbal nr. N_/18.12.2014 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate întrunite le Penitenciarul C. se reține că, persoana privată de libertate C. N. se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. 2652/2011 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea de infracțiunii de furt calificat.
Executarea pedepsei a început la data de 25.06.2009 și urmează să expire în termen la data de 24.06.2015. Pentru a devenii propozabil pentru liberare condiționată trebuia să execute 1460 de zile de închisoare.
Astfel, s-a reținut că, persoana privată de libertate C. N. a executat până la data de 18.12.2014, 2003 de zile de închisoare, iar 1 zi i se consideră ca fiind executate ca urmare a muncii prestate, în total 2004 de zile.
Condamnatul execută pedeapsa în regim deschis.
Din procesul verbal înaintat de Penitenciarul C. a rezultat că petentul condamnat a participat la programele și activitățile educative, manifestând interes față de acestea. Condamnatul a avut un comportament necorespunzător, nu a fost a sancționat disciplinar și nu fost recompensat.
Conform procesului verbal N_/18.12.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionată a Penitenciarului C. s-a apreciat că acesta poate fi liberat conditionat.
În ceea ce privește criteriile liberării condiționate, instanța de fond a comparat dispozițiile legale din vechiul cod penal cu cele din noul cod penal pentru a stabili legea penală mai favorabilă.
Este adevărat că petentul condamnat a îndeplinit fracția prevăzută de lege după . noul cod penal, însă acesta a comis fapta anterior datei de 01 februarie 2014, astfel că se creeză o situație care obligă judecătorul să analizeze care dintre cele două legi îi este mai favorabilă condmanatului atât în ceea ce privește fracțiunile de pedepasă cât și condițiile impuse acestuia cu ocazia analizării liberării.
Se consolidează astfel principiul potrivit căruia situația tranzitorie se creează la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În acest sens instanța a avut în vedere decizia nr. 214/1997 a Curții Constituționale și deciziei pronunțată în recurs în interesul legii cu nr. 25/1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din considerentele cărora rezultă că se impune a fi identificată legea penală mai favorabilă în acele situații în care un condamnat a comis o faptă anterior modificării legislative, iar posibilitatea de a fi liberat condiționat se ivește după . noii legi penale.
În speța de față, comparând art. 99 și urm noul cod penal sau art. 59 și urm. vechiul cod penal instanța de fond a constatat că în ceea ce privește fracțiunea de pedeapsă nu au intervenit modificări.
Însă, actualul cod penal, față de codul penal din 1969 impune condiții suplimentare condamnaților care au îndeplinit fracțiunea prevăzută de lege, astfel:
Art. 100 alin. 1 lit. b prevede că cel condamnat se află în executarea în regim semideschis sau deschis.
Art. 100 alin. 1 lit. c prevede că cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Art. 100 alin. 1 lit. c prevede că se poate acorda liberarea atunci când instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Comparând dispozițiile legale din vechiul cod penal cu cele din actualul cod penal, instanța de fond a constatat că legea mai favorabilă este legea veche întrucât nu impune condițiile privind regimul executării pedepsei și nici al achitării despăgubirilor civile, astfel că cererea va fi analizată din prisma codului penal din 1969.
Analizând dispozițiile legale privind materia liberării condiționate, instanța retine ca, potrivit art. 59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația persoanei private de libertate C. N. si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsa stabilită in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Instanța a avut în vedere faptul că persoana privată de libertate se află la prima analiză, nereieșind dacă dă dovezi temeinice de îndreptare, așa cum dispune textul de lege, acesta fiind sancționat disciplinar de mai multe ori pe parcursul executării pedepsei.
Art. 52 Cp prevede ca pedeapsa este o măsura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului si ca scopul pedepsei consta in prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Daca in aprecierea funcției de constrângere (a funcției retributive) a pedepsei este folosit drept criteriu orientativ vinovăția făptuitorului, in aprecierea funcției reeducativă a pedepsei, criteriul îl constituie periculozitatea făptuitorului, care este apreciată și din punct de vedere al gravității faptei comise.
Pentru ca scopul pedepsei (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) sa fie îndeplinit, pedeapsa trebuie sa fie adecvata acestui scop, atât in momentul in care limitele sale sunt legiferate pentru fiecare infracțiune in parte, în momentul individualizării judiciare si in momentul executării.
Așadar, pedeapsa este o măsură de constrângere, deoarece persoana față de care se aplică este pusă să sufere în mod forțat, fără voia ei, anumite privațiuni sau restricții. Ea presupune o intervenție forțată a statului în domeniul drepturilor personale, a libertății persoanei, a intereselor sale. Prin urmare, pedeapsa, ca o măsură cu caracter coercitiv (represiv), se concretizează într-o anumită privațiune sau restricție impusă persoanei care a săvârșit infracțiunea, cauzându-i prin aceasta în mod inevitabil o oarecare suferință. Această privațiune sau restricție și suferința corespunzătoare pot avea o intensitate diferită, în funcție de felul și durata sau cuantumul pedepsei.
Pedeapsa, ca măsură de constrângere, se deosebește în mod principial de toate celelalte măsuri coercitive, folosite de stat, fiindcă ea nu poate fi aplicată decât infractorului. Prin urmare, pedeapsa este o măsură de constrângere pe care legea nu o poate prevedea decât pentru sancționarea faptelor socialmente periculoase incriminate de legea penală și care nu poate fi aplicată decât celor care răspund penal de săvârșirea unor astfel de fapte. Această privațiune sau restricție și suferința corespunzătoare pot avea o intensitate diferită, în funcție de felul și durata sau cuantumul pedepsei.
Pedeapsa, ca măsură de constrângere statală, reflectă, totdeauna, aprecierea negativă a faptei socialmente periculoase săvârșită de infractor și reprezintă echivalentul de plan sancționator al gradului de pericol social pe care îl prezintă fapta săvârșită și făptuitorul ei. Această apreciere corespunde dezaprobării pe care legea penală a exprimat-o atunci când a incriminat și sancționat cu pedeapsă fiecare faptă socialmente periculoasă. Instanțele judecătorești calificând fapta săvârșită ca infracțiune și aplicând o pedeapsă infractorului dau expresie concretă acestei dezaprobări.
În cauză, instanța reține că, persoana privată de libertate C. N. este în executarea unei pedepse pentru săvârșirea unor infracțiuni de mare risc pentru societate, respectiv o infracțiune de furt calificat.
Luând în considerare aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 52 alin 1 Cp, nu este atins prin executarea efectivă a numai 2004 zile din pedeapsă având în vedere antecedentele penale ale condamnatului, faptul că acesta a fost sancționat disciplinar, precum și împrejurarea că nu și-a manifestat disponibilitatea de a muncii, astfel încât sa existe garanții suficiente, cel puțin din punct de vedere al obligațiilor care incumba instituțiilor judiciare, că o dată lăsată in libertate, funcția preventiva a pedepsei va fi îndeplinita iar persoana privată de libertate nu va recidiva infracțional. In acest caz, continuarea executării pedepsei reprezintă soluția oportuna si legala pentru ca persoana in cauza sa se redreseze, sa dobândească un ansamblu de valori morale si sociale necesare pentru evitarea in momentul părăsirii locului de deținere a săvârșirii altor infracțiuni.
Față de cele reținute anterior, în temeiul art. 587 alin.2 C.p.p. rap. la art.59 C.p. de la 1969, cu aplicarea art.6 C.p., a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată de comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Pelendava C. privind liberarea condiționată a persoanei private de libertate C. N..
S-a fixat termen pentru rediscutarea persoanei private de libertate C. N. în comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate privind liberarea condiționată, după data de 01.03.2015.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 50 de lei au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul C. N., fără a o motiva în scris,însă cu ocazia dezbaterilor orale a solicitat personal și prin apărător desemnat din oficiu, admiterea contestației, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, este împlinită fracția și a avut un comportament corespunzător pe parcursul detenției.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare condiționată, pentru următoarele considerente:
Examinând comparativ dispozițiile de drept penal referitoare la liberarea condiționată, respectiv art. 59 și urm. C.p. din 1968 și art. 99 și urm. NCP, tribunalul constată că dispozițiile legale din vechea reglementare sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor pe care persoana condamnată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată (noua reglementare impunând în acest sens noi condiții, cum ar fi cele referitoare la faptul că cel condamnat trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis ori că cel condamnat trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească), cât și datorită faptului că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, pe durata căruia acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanță (prev. de art. 101 NCP).
Așadar, potrivit art. 59 cod penal 1968, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, precum și dovezile temeinice de îndreptare sub aspectul redresării sale morale, instanța ținând cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
T. reține că persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, în baza sentinței penale nr. 2652/2011 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de att. 209 Cp din 1969.
T. mai reține că la analiza unei cereri de liberare condiționată executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege este numai una din condițiile pentru admisibilitatea cererii, pe lângă aceasta fiind necesare și dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului în timpul executării pedepsei, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată, care la fond a avut în vedere comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepsei, apreciindu-se în mod just că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni.
De asemenea, având în vedere și perseverența infracțională a condamnatului, care a mai fost condamnat în trecut de mai multe ori pentru infracțiuni contra patrimoniului, fiind recidivist, aspecte ce denotă că pedepsele anterior aplicate nu au reușit să atingă scopul preventiv-educativ, tribunalul apreciază că, continuarea executării pedepsei în regim de detenție reprezintă soluția oportună și legală pentru ca persoana în cauză să se redreseze, să dobândească un ansamblu de valori morale și sociale necesare pentru evitarea, în momentul părăsirii locului de deținere, a săvârșirii altor infracțiuni.
Totodată se mai reține că, după cum rezultă din procesul-verbal și caracterizarea înaintate de Penitenciarul C. prin adresa nr. N105950/18.12.2014, persoana condamnată execută pedeapsa în regim închis, iar pe perioada detenției petentul a fost sancționat disciplinar de 6 ori, fiind recompensat doar de 2 ori.
T. apreciază că în acest caz în mod just a apreciat instanța de fond că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului și executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că îndeplinirea condițiilor sus menționate nu creează un drept condamnatului ci o vocație lăsată la aprecierea instanței, astfel încât în mod corect s-a respins cererea de liberare condiționată, termenul fixat fiind unul adecvat raportat la toate aceste aspecte.
Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege, astfel încât în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul C. N., împotriva s.p. nr. 5932/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., ca nefondată, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.p.p., condamnatului revenindu-i culpa procesuală în generarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge contestația formulată de condamnatul C. N., fiul lui I. și M., născut la data de 13.08.1983 în C., județul D., CNP_, cu domiciliul în C., .. 56A, județul D., în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 5932/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.02.2015.
Președinte, Grefier,
C. G. C. C. A. G.
Red. C.G.C./ 4.03.2015
Tehnored. C.AG../ 5 ex.
Jud. Fond. G. Bârdău
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 04.03.2015
Operator de date cu caracter personal 4690
Către,
Parchetul de pe lângă T. D.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr. 194/16.02.2015 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. A. G.
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 04.03.2015
Operator de date cu caracter personal 4690
Către,
C. N., fiul lui I. și M., născut la data de 13.08.1983, în prezent deținut în Penitenciarul C.,
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr. 194/16.02.2015 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. A. G.
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 04.03.2015
Operator de date cu caracter personal 4690
Către,
Penitenciarul C.,
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr. 194/16.02.2015 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. A. G.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 137/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
