Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 686/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-12-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 686
Ședința publică de la 14 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. M. – judecător
Judecător M. N.
Judecător G. A.
Grefier E.-S. Ț.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. DE PE L. J. FILIAȘI, recurentul inculpat C. C., recurenta inculpată C. F. și recurenta parte vătămată Pașla I., împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 14.06.2012 pronunțată de J. Filiași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 180 cod penal .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat C. C. și recurenta inculpată C. F. personal și asistați de avocat ales S. S., recurentul parte civilă Pașla I. personal și asistat de avocat ales P. C., lipsă reprezentanta intimatei parte civilă din cadrul Spitalului C. județean de Urgență C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-au luat declarații recurenților inculpați, depozițiile acestora fiind consemnate separat în scris și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri și constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursurilor .
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului conform motivelor pe care le susține, respectiv casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea art. 118 alin. 1 lit.b cod penal în ceea ce privește confiscarea specială a unei bare metalice folosită de către inculpatul C. C. la comiterea faptei, precum și stabilirea în mod corect a cheltuielilor judiciare avansate de stat și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale recurate .
Avocat P. C. pentru recurenta parte civilă Pașla I. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună pe latură penală aplicarea unor pedepse mai aspre față de cei doi inculpați, având în vedere că mijloacele de probă administrare confirmă săvârșirea infracțiuni de lovire în modalitatea și împrejurările descrise .
Pe latură civilă solicită a se dispune acordarea de despăgubiri civile constând în beneficiul nerealizat de partea civilă pe perioada tratamentului, cheltuielile efectuate cu alimentația și cheltuieli de spitalizare .
Avocat S. S. pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în teză principală, reținerea dispozițiilor prev. de art. 73 lit. b cod penal și a împrejurării că inculpatul C. C. ar fi acționat prin depășirea legitimei apărări provocat fiind de partea civilă. Aplicarea art. 76 lit. e din cod penal în ceea ce privește aplicarea circumstanțelor atenuante.
Pentru recurenta inculpată C. F. solicită achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a cod procedură penală ( fapta nu a fost săvârșită de inculpată) .
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de partea civilă și de către inculpați, fără reținerea dispozițiilor art. 73 lit.b cod penal privind reținerea provocării față de inculpatul C. C., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea civilă prin apărător solicită admiterea recursului declarat de parchet și respingerea recursului declarat de inculpat
Apărătorul recurentului inculpat a lăsat la apreciere asupra recursului declarat de parchet și a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă care a manifestat rea-credință în acordarea unor sume prea mari pentru cele 8,9 zile de îngrijiri medicale .
Recurenții inculpați C. C. și C. F., având ultimul cuvânt, au achiesat la concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58 din data de 14.06.2012 pronunțată de J. Filiași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
A respins cererea formulată pentru inculpatul C. C. de apărătorul ales al acestuia privind reținerea circumstanței atenuante legale, prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b) din Codul penal.
I) În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal, A condamnat inculpatul C. C., fiul lui G. și G., născut la data de 29.05.1973 în orașul S., județul D., cu domiciliul în ., ., județul D., cetățean român, studii: doisprezece clase, ocupație: agricultor, fără loc de muncă, căsătorit, fără antecedente penale, C.N.P._, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 81 din Codul penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata termenului de încercare de 2 (doi) și 6 (șase) luni, calculat potrivit articolului 82 din Codul penal.
În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
II) În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal,
A condamnat inculpata C. F., fiica B. C. și B. E., născută la data de 21.04.1976 în municipiul C., județul D., cu domiciliul în ., ., județul D., cetățean român, studii: doisprezece clase, ocupație: agricultor, fără loc de muncă, căsătorită, fără antecedente penale, C.N.P._, la pedeapsa amenzii în cuantum de 600 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
A atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 63indice 1 din Codul penal.
În baza art. 14 din Codul de procedură penală raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 998 și art. 999, ambele din Codul civil,
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Pașla I., domiciliat în municipiul C., cartier Craiovița Nouă, ., ., județul D. și reședința în comuna Brădești, .. 40, județul D..
A obligat inculpații să plătească în solidar părții civile Pașla I., suma de 3.000 lei, cu titlu de daune morale.
A respins cererea de obligare a inculpaților la plata daunelor materiale.
În temeiul art. 14 din Codul de procedură penală raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea numărul 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în municipiul C., ., județul D., în contradictoriu cu inculpații: C. C. și C. F..
A obligat inculpații să plătească în solidar părții civile S. C. Județean de Urgență C., suma de 871,76 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate Pașla I..
În baza art. 191 alin 2 din Codul de procedură penală a obligat inculpații la plata sumei de 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Filiași din data de 20.01.2012 - dosarul penal nr. 625/P/2011 - s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: C. C. și C. F. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 25.01.2012, cu numărul_ .
În fapt, s-a reținut că, la data de 09.05.2011, partea vătămată Pașla I. a formulat plângere penală împotriva inculpaților: C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și de tentativă de omor și C. F. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
S-a mai reținut că, prin ordonanța nr. 620/P/2011 din data de 23.06.2011, P. de pe lângă Tribunalul D. a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. C. pentru fapta de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 din Codul penal raportat la art. 174 din Codul penal, faptă calificată în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
În partea expozitivă a rechizitoriului s-a arătat că, din probele administrate în cauză rezultă faptul că, părțile se află în disensiuni permanente privind dreptul de folosință și exploatare a unui teren agricol, pe fondul cărora, la data de 03.05.2011, în timp ce efectua lucrări agricole de arat pe terenul sus – menționat, partea vătămată Pașla I. a avut discuții contradictorii cu cei doi inculpați, fiind amenințat de către inculpatul C. C. prin tăierea cu cuțitul, acesta din urmă aruncând cu pietre asupra părții vătămate și asupra tractorului în care se afla.
S-a arătat în rechizitoriul că, partea vătămată Pașla I. a coborât din tractor, iar inculpatul C. C. s-a îndreptat către aceasta cu o rangă metalică cu care i-a aplicat o lovitură ce viza zona capului, dar întrucât partea vătămată s-a ferit cu mâna stângă a fost lovită în antebraț.
După acest moment, s-a precizat în actul de sesizare a instanței de judecată, a intervenit și inculpata C. F., soția inculpatului C. C. și împreună au îmbrâncit partea vătămată trântind-o la pământ, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele și au târât-o alăturat, într-o leasă de mărăcini, în timpul agresiunilor martora oculară M. V. sesizând prin apelul de urgență 112 organele de poliție, care au sosit la locul faptei, aplanând altercația, astfel cum rezultă din fișa de intervenție la eveniment.
În partea expozitivă a rechizitoriului s-a mai arătat că, bara metalică găsită la locul faptei și folosită de către inculpatul C. C. la comiterea agresiunii a fost ridicată de către organele de poliție, astfel cum rezultă din procesul – verbal din data de 03.05.2011, încheiat în acest sens.
De asemenea, s-a mai menționat că, partea vătămată Pașla I. a fost internată în aceeași zi la S. de Urgență C., până la data de 06.05.2011, iar din certificatul medico – legal nr. 743/A.2 din data de 06.05.2011, rezultă că, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 – 9 zile îngrijiri medico – legale.
De asemenea, în materialul probator, s-a arătat că, martora M. V. a declarat că a văzut în mod direct faptele de amenințare și lovire comise de către cei doi inculpați, această probă coroborându-se cu declarația martorei P. C. și cu declarațiile părții vătămate.
S-a mai arătat că, cei doi inculpați au recunoscut altercația cu partea vătămată și au declarat că s-au îmbrâncit reciproc cu aceasta, susținând însă, în mod nesincer, neverosimil și contrar probelor administrate că, nu au lovit și amenințat pe partea vătămată Pașla I., reiterând aceleași susțineri și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
S-a concluzionat în rechizitoriu că, pericolul social al faptei de lovire comise de către cei doi inculpați, care au conlucrat prin lovituri directe asupra victimei, rezultă din modul de operare și corpul dur folosit la agresiune (rangă metalică), precum și din faptul că, urmăreau să continue activitatea infracțională dacă nu erau sesizate organele de poliție.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Pașla I.; certificatul medico - legal numărul 743/A2/06.05.2011 eliberat de Institutul de Medicină Legală C.; declarații de martori: M. V. (declarație filele nr. 16 – nr. 17 din dosarul de urmărire penală) și P. C. (declarație fila nr. 19 din dosarul de urmărire penală); declarații inculpați și înscrisuri, respectiv acte medicale.
La dosar au fost înaintate fișele de cazier judiciar ale inculpaților: C. C. și C. F..
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: partea vătămată Pașla I. (declarație fila nr. 51 din dosar); inculpatul C. C. (declarație fila nr. 49 din dosar); inculpata C. F. (declarație fila nr. 50 din dosar); martorii: M. V. (declarație fila numărul 61 din dosar) și P. C. (declarație fila nr. 62 din dosar); la propunerea inculpaților C. C. și C. F. au fost audiați martorii: pe latură penală C. G. (declarație fila nr. 79 din dosar), iar pe latură civilă: S. T. (declarație fila nr. 80 din dosar) și S. I. (declarație fila nr. 82 din dosar), iar la propunerea părții vătămate constituită parte civilă în procesul penal Pașla I. au fost audiați pentru dovedirea pretențiilor formulate prin promovarea acțiunii civile, martorii: T. C. (declarație fila nr. 81 din dosar) și S. M. (declarație fila nr. 80 din dosar).
La data de 15.03.2012, partea vătămată Pașla I. a formulat cerere de constituire parte civilă prin intermediul căreia a arătat că, urmare a traumelor fizice și psihice suferite în urma agresiunii exercitate asupra sa de către inculpați la data de 03.05.2011, se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei, din care suma de 3.000 lei reprezintă daune morale și suma de 7.000 lei reprezintă daune materiale.
A arătat partea vătămată că la data de 03.05.2011, inculpații au exercitat asupra sa mai multe acte de violență, în sensul că au lovit-o cu mâinile și picioarele, precum și cu o bâtă și, deși a căzut la pământ, aceștia au continuat să o lovească, încercând să o ștranguleze.
Partea vătămată a precizat că, în urma loviturilor primite a fost internată patru zile pentru investigații și tratament la S. C. Județean de Urgență C., iar ca urmare a ștrangulării a necesitat și efectuarea unui control O.R..L., fiind diagnosticată cu insuficiență respiratorie acută și laringită acută.
A mai arătat partea vătămată că, din cauza traumelor fizice suferite a urmat un tratament cu antibiotic, antiinflamator mesteoridian și i s-a recomandat repaus vocal, evitarea: umezelii, frigului, alimentelor și băuturilor fierbinți, fumatului, consumului de alcool și condimentelor, expunerii prelungite la noxe și căldură, precum și evitarea eforturilor fizice intense.
Partea vătămată a menționat că, pe o durată de aproximativ o lună, perioadă în care se exprima verbal foarte greu și o durea foarte tare gâtul, pe care nu îl putea roti într-o parte sau alta, a urmat un regim alimentar foarte strict, acuzând dureri foarte mari atunci când trebuia să înghită mâncarea.
A mai menționat partea vătămată că, împreună cu familia sa a alocat sume de bani suplimentare pentru regim și efectuarea treburilor în gospodărie și a suferit pierderi substanțiale în anul 2011, întrucât în acea perioadă, fiind proprietara unor utilaje agricole, nu a putut realiza lucrările de primăvară la solicitarea altor persoane din localitate, pierzând astfel însămânțarea a 7 ha. de teren cu porumb, orzoaică și lucernă, apoi lucrările cu prășitoarea pentru 2 hectare.
Partea vătămată a precizat că, în perioada de recuperare i-a fost rușine de situația în care ajunsese, atât datorită efortului financiar, cât și datorită faptului că, în permanență trebuia să se îngrijească cineva de ea, de alimentația sa și de gospodărie și a precizat că s-a simțit ca o povară pentru familia sa, care a trebuit să facă eforturi mari pentru a o susține, îngriji și asigura cele necesare.
A mai arătat partea vătămată că, o perioadă îndelungată de timp s-a simțit afectată de ceea ce i s-a întâmplat, fiindu-i teamă să mai meargă singură pe câmp pentru efectuarea lucrărilor agricole, crezând că i se poate întâmpla ce este mai rău.
În drept, partea vătămată și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 și următoarele din Codul de procedură penală.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către S. C. Județean de Urgență C. pentru a preciza dacă se constituie parte civilă în prezenta cauză.
S. C. Județean de Urgență C. a depus la dosar la data de 08.03.2012 cerere de constituire parte civilă, cu suma de 871,76 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate Pașla I., în perioada 04.05._11, la secția O.R.L. Adulți, atașând un decont de cheltuieli.
În ședința publică din data de 12 aprilie 2012, instanța, la cererea inculpaților, a dispus efectuarea unor adrese: către Secția nr. 15 Poliție Rurală Filiași, cu solicitarea de a se comunica dacă partea civilă Pașla I. a formulat în perioada anilor 2009 – 2011 plângeri penale împotriva inculpatului C. C. și care este stadiul de soluționare al acestor plângeri, precum și către Poliția orașului Filiași, cu solicitarea de a se comunica stadiul de soluționare al dosarului nr. 422/P/2011 și obiectul acestui dosar.
De asemenea, în aceeași ședință publică, instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese către P. de pe lângă J. Filiași, cu solicitarea de a se comunica dacă există vreo plângere penală formulată de numitul M. G. împotriva inculpatului C. C., iar în caz afirmativ, care este stadiul de soluționare al acestei plângeri.
Răspunsurile la adresele efectuate în cauză au fost înaintate și atașate la dosar: la data de 20.04.2012 răspunsul Parchetului de pe lângă J. Filiași (fila nr. 57 din dosar), această instituție comunicând și stadiul de soluționare al dosarului nr. 422/P/2011, precum și obiectul acestui dosar; la data de 03.05.2012 răspunsurile Secției nr. 15 Poliție Rurală Filiași – Postul de Poliție Brădești (filele: nr. 63, nr. 65 și nr. 68 din dosar).
În ședința publică din data de 07 iunie 2012, apărătorul ales al inculpaților a depus la dosar fotocopii de pe următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 135 pronunțată de J. Filiași la data de 12.02.2010 în dosarul nr._ ; decizia nr. 530 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă la data de 20.12.2010 în dosarul nr._ și un extras de pe Portalul Instanțelor de Judecată din care reiese faptul că pe rolul Curții de Apel C. a fost înregistrat dosarul nr._, având ca obiect "grănițuire", cu termen de judecată la data de 03.05.2011, părți fiind inculpatul C. C. și numiții: M. G. și M. I..
Cu ocazia audierii, inculpatul C. C. a arătat, în esență că, în data de 03.05.2011, în timp ce se afla la Curtea de Apel C. pentru a participa, în calitate de intimat, la judecarea dosarului nr._, având ca obiect "grănițuire, revendicare imobiliară, obligația de a face", recurenți fiind M. G. și M. I., a fost contactat telefonic de către soția sa, care i-a adus la cunoștință faptul că, partea vătămată Pașla I. a arat suprafața de teren care făcea obiectul litigiului dintre el și soții M..
A mai arătat inculpatul că, în momentul în care a ajuns acasă, după proces, a văzut-o pe partea vătămată Pașla I., aflându-se pe suprafața de teren menționată mai sus, la volanul unui tractor cu discuri și interpelând-o cu privire la prezența sa pe terenul litigios, aceasta i-a răspuns că acest imobil nu îi aparține inculpatului, fiind al lui M..
A învederat inculpatul că, în urma răspunsului primit de la partea vătămată, i-a adresat acesteia injurii la auzul cărora Pașla I. s-a repezit spre el, folosind la rândul lui cuvinte jignitoare.
Inculpatul a declarat că, nu a lovit-o pe partea vătămată, ci doar a apucat-o de mâini, iar din cauza terenului arat cei doi s-au împiedicat și au căzut în brazda trasă, el fiind ajutat să se ridice de către soția sa, care i-a spus să se potolească și să nu se lase provocat de partea vătămată, în final ascultând sfatul acesteia.
A mai declarat inculpatul că, organele de poliție nu au ridicat nicio rangă de la fața locului sau din posesia sa.
Cu ocazia audierii, inculpata C. F. a arătat, în esență că, în dimineața zilei de 03.05.2011, în jurul orei 10:00, partea vătămată Pașla I. a venit cu tractorul și a arat grădina vecinului, intrând și pe porțiunea de teren litigioasă. Văzându-o pe partea vătămată, inculpata C. F. a menționat că, și-a contactat telefonic soțul, respectiv pe inculpatul C. C., care se afla la Curtea de Apel C. pentru a participa judecarea unui proces civil, arătându-i, la întoarcerea acestuia, locul unde arase partea vătămată.
A mai arătat inculpata că, a fost prezentă când partea vătămată s-a întors cu tractorul cu discuri, moment în care soțul său și Pașla I. și-au adresat reciproc injurii, s-au îmbrâncit și au căzut, inculpata intervenind pentru a-l lua pe soțul său de la locul incidentului.
A mai declarat inculpata că, soțul său nu a fost înarmat cu o rangă și nu a lovit-o pe partea vătămată Pașla I..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Între inculpatul C. C. și numiții: M. G. și M. I. se află pe rolul instanțelor judecătorești un litigiu civil, având ca obiect "grănițuire, revendicare imobiliară, obligația de a face", în cadrul căruia se pune în discuție stabilirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren situată în intravilanul comunei Brădești, județul D..
În ziua de 03 mai 2011, întorcându-se de la Curtea de Apel C. unde participase, în calitate de intimat, la judecarea dosarului nr._, având ca obiect "grănițuire, revendicare imobiliară, obligația de a face", recurenți fiind M. G. și M. I., inculpatul C. C., aflat sub stăpânirea emoțiilor determinate de procesul civil la care asistase și de vestea primită, telefonic, de la soția sa, inculpata C. F., conform căreia posesorii terenului litigios, M. G. și M. I., angajaseră în aceeași zi o persoană să lucreze bunul respectiv, această persoană fiind văzută de inculpată în timp ce ara porțiunea de pământ litigioasă, a observat-o pe partea vătămată Pașla I. la volanul tractorului proprietate personală procedând la discuirea terenului respectiv.
După ce a aruncat cu bolovani în direcția părții vătămate, inculpatul C. C., înarmat cu o bară metalică, s-a îndreptat spre Pașla I., care coborâse din tractor să verifice pompa de ulei și i-a adresat acestuia injurii și amenințări cu acte de violență.
Speriată, partea vătămată a încercat să urce în cabina utilajului agricol, dar a fost oprită de inculpat care s-a repezit asupra ei cu bara metalică, urmărind să o lovească în zona capului.
Într-un gest reflex, partea vătămată a ridicat mâna stângă și a parat cu fața dorsală a antebrațului, lovitura inculpatului.
Incidentul dintre inculpat și partea vătămată era observat de la mică distanță de martora M. V., fiica numitului M., dar și de inculpata C. F..
Aceasta din urmă a sărit în ajutorul soțului său și, împreună, au doborât-o la pământ pe partea vătămată și au tras-o într-un tufiș cu mărăcini, unde i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, inculpatul C. C. strângând-o de gât.
Scăpată din mâinile inculpaților prin forțe proprii, partea vătămată a luat-o la fugă spre tractor, dar la un moment dat s-a împiedicat de bara metalică și a căzut. Imediat s-a ridicat, a luat bara metalică și i-a dat-o martorei M. V., aceasta apelând numărul unic de urgență 112 pentru a chema la fața locului organele de poliție și o ambulanță.
Ulterior partea vătămată Pașla I. s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală C., unde a fost examinată și i s-a eliberat certificatul medico - legal numărul 743/A2/06.05.2011 (fila nr. 14 din dosarul de urmărire penală) din care rezultă că aceasta a prezentat leziuni traumatice ce pot data din data de 03.05.2012, leziunile putând fi produse prin lovirecu șide corpuri dure și a căror vindecare a necesitat 8 – 9 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
În certificatul medico - legal numărul 743/A2/06.05.2011 eliberat de Institutul de Medicină Legală C., la rubrica "constatări" se arată, printre altele, că, pe fața posterioară a antebrațului stâng, în treimea medie, se observă o plagă oblică de circa 2,5 cm., suturată, pansată pe fondul unei echimoze violacee de 3/1,5 cm, astfel încât, analizând zona unde se află rana și vânătaia se poate trage concluzia conform căreia aceste leziuni nu puteau fi făcute decât de o altă persoană, prin lovire cu un corp dur.
De asemenea, afecțiunile O.R.L. de care a suferit partea vătămată nu puteau proveni decât în urma unei agresiuni fizice din partea unei persoane prin lovirea cu un corp dur în regiunea laterocervicală stângă.
La stabilirea situației de fapt, instanța a dat relevanță depozițiilor martorei oculare M. V., care a relatat cu precizie modul de desfășurare a evenimentului, fișei de intervenție la eveniment încheiată de organele de poliție (fila nr. 37 din dosarul de urmărire penală), dar și actului medico – legal care atestă atât leziunile produse părții vătămate Pașla I., cât și modul în care acestea au fost produse.
În timp ce declarațiile inculpatului, precum și declarațiile părților pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe (art. 69 și art. 75, ambele din Codul de procedură penală), declarațiile martorilor pot servi la aflarea adevărului în mod necondiționat.
Într-adevăr, săvârșind infracțiunea, autorul acesteia caută să lase cât mai puține urme.
De asemenea, în materie penală sunt aproape inexistente cazurile în care se poate produce proba preconstituită. Cel mai adesea, singurele informații pe care organul judiciar le poate culege se datorează unor persoane care întâmplător au văzut, au auzit, au simțit, într-un cuvânt știu ceva despre comiterea infracțiunii sau în legătură cu aceasta, ori despre inculpați.
Percepția directă de către persoane străine de infracțiunea comisă a unor fapte și împrejurări de importanță pentru aflarea adevărului în procesul penal și ascultarea acelor persoane de către organele judiciare în scop de a cunoaște adevărul constituie specificul acestui mijloc de probă.
Situația de persoane străine de infracțiune constituie la rândul său element de diferențiere între declarațiile martorilor și declarațiile învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.
Această manieră de reglementare a depozițiilor martorilor determină instanța să aprecieze că își poate întemeia soluția pe declarațiile martorei oculare M. V., întrucât, raportat la starea fiziopsihică a persoanei audiate, aceasta produce încredere că relatează adevărul.
Astfel, instanța a constatat că declarația părții vătămate Pașla I. se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu fișa de intervenție la eveniment încheiată de organele de poliție și cu concluziile certificatului medico - legal numărul 743/A2/06.05.2011 eliberat de Institutul de Medicină Legală C., confirmând starea de fapt.
Deși în momentul conflictului care a degenerat în acte de violență fizică, la fața locului, în afară de cei trei protagoniști C. C., C. F. și Pașla I., se mai afla doar martora M. V., atât înainte cât și după incident, partea vătămată fost văzută de mai multe persoane, audiate ca martori în cursul procesului penal, care au relatat instanței faptul că l-au văzut pe Pașla I. purtând pe corp urmele loviturilor primite, auzind la scurt timp de la producerea incidentului despre evenimentul respectiv, inclusiv despre modul de desfășurare a acestuia, întrucât veștile senzaționale se răspândesc foarte repede în comunitățile mici din mediul rural, partea vătămată bucurându-se în comună de o anumită notorietate, prin munca remunerată cu utilajele agricole proprii, depusă în serviciul concetățenilor săi.
Inculpații C. C. și C. F. au recunoscut altercația pe care a avut-o cu partea vătămată Pașla I., dar au susținut în mod nesincer că nu au lovit-o pe aceasta, atât inculpatul C. C., cât și inculpata C. F. declarând că organele de poliție nu au ridicat nicio rangă de la fața locului sau din posesia lor. Poziția inculpaților scoate în evidență reaua lor credință, declarațiile acestora fiind luate numai parțial în considerare de către instanță, în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă instrumentate în cauză.
În raport de probele administrate, rezultă vinovăția inculpaților C. C. și C. F., fapta acestora realizând elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
În drept, fapta inculpatului C. C., care cu intenție directă și împreună cu inculpata C. F., în data de 03 mai 2011, aflându-se pe trenul deținut în posesie de numiții: M. G. și M. I., a lovit-o pe partea vătămată Pașla I. cu o bară metalică, pumnii și picioarele, iar cu mâinile a strâns-o de gât, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 – 9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatei C. F., care cu intenție directă și împreună cu inculpatul C. C., în data de 03 mai 2011, aflându-se pe trenul deținut în posesie de numiții: M. G. și M. I., a lovit-o pe partea vătămată Pașla I., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 – 9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Fără echivoc este faptul că și inculpata C. F. a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra părții vătămate Pașla I..
Acest fapt exclude aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, texte de lege invocate de inculpată în apărarea sa.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, a constatat că faptele au fost săvârșite prin acțiunea de lovire a părții vătămate Pașla I. de către inculpatul C. C. cu o bară metalică, pumnii și picioarele, cu mâinile strângând-o de gât, iar de către inculpata C. F. cu pumnii și picioarele.
Urmarea socialmente periculoasă constă în cauzarea de leziuni părții vătămate ce necesită pentru vindecare 8 – 9 zile de îngrijiri medicale, fiind rezultatul direct al lovirii.
Între acțiunile inculpaților de a lovi partea vătămată și rezultatul produs există raport de cauzalitate.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că faptele au fost săvârșite cu intenție directă, deoarece văzând dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) din Codul penal, din circumstanțele comiterii acțiunilor ilicite, rezultă că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui.
Intenția directă a inculpaților rezultă și din faptul că aceștia au dorit pedepsirea părții vătămate, întrucât angajată fiind de adversarii lor în procesul civil aflat pe rolul instanțelor judecătorești, numiții: M. G. și M. I., să are și să discute terenul litigios, acceptase această sarcină.
Constatând că inculpații C. C. și C. F. au săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal, instanța a dispus condamnarea acestora, fiind întrunite elementele constitutive prevăzute de textul incriminator.
Pentru reeducarea inculpaților, instanța a considerat necesar a le fi aplicate pedepse de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de dispozițiile art. 72 din Codul penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă ale infracțiunii comise, gradul de pericol social al fapteice rezultă din modalitatea de săvârșire a acesteia, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. C., instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei modul de săvârșire a faptei, respectiv prin aplicarea de lovituri părții vătămate Pașla I. cu o bară metalică, pumnii și picioarele, cu mâinile victima fiind strânsă de gât de către inculpat.
Modul de comitere a faptei de către inculpatul C. C. exclude aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 10 alin. 1 lit. b indice 1) din Codul de procedură penală, texte de lege invocate de inculpat în apărarea sa.
Nu au fost reținute în cauză nici dispozițiile art. 73 lit. b) din Codul penal, întrucât materialul probator administrat nu face dovada existenței condițiilor necesare pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante legale.
Dispoziția de la lit. b) din art. 73 din Codul penal prevede circumstanța atenuată privitoare la situația în care infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de un act provocator din partea victimei.
De asemenea, textul nu precizează dacă este necesar ca actul ripostă să urmeze imediat actului provocator. Din felul în care este redactată dispoziția din art. 73 lit. b) („săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări...”) rezultă că ceea ce interesează pentru existența circumstanței este ca infracțiunea să se fi săvârșit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoție, adică atâta timp cât a dăinuit această stare sufletească.
Proporția dintre gravitatea actului provocator și aceea a infracțiunii săvârșite, existența sau persistența tulburării sufletești sau a emoției celui provocat în momentul săvârșirii infracțiunii se constată și se apreciază de instanțele de judecată în raport cu circumstanțele obiective și subiective ale fiecărei cauze.
În acest sens, în prezenta cauză, instanța a apreciat că, din momentul în care a luat naștere starea de tulburare sufletească, inculpatul aflându-se la C. și până în momentul comiterii faptei a trecut un interval de timp suficient pentru ca inculpatul să se calmeze și să iasă de sub stăpânirea emoției determinată de participarea sa, în calitate de parte, la procesul civil desfășurat în contradictoriu cu M. G. și M. I., dar și de vestea primită, telefonic, de la soția sa, inculpata C. F., conform căreia posesorii terenului litigios, M. G. și M. I., angajaseră în aceeași zi o persoană și anume pe partea vătămată Pașla I., să lucreze bunul respectiv.
Întrucât nu s-a reținut în favoarea inculpatului C. C. circumstanța atenuantă legală, prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b) din Codul penal, având în vedere dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul penal, respectiv scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, pentru reeducarea inculpatului, care a sfidat regulile de drept și de conviețuire socială prin săvârșirea infracțiunii mai sus menționate, instanța va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Inculpatul C. C. nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, situație în care instanța apreciază că scopul educativ al sancțiunii poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, nefiind oportună încarcerarea inculpatului și desprinderea sa din mediul familial și social.
Prin urmare, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 81 din Codul penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 (doi) și 6 (șase) luni, calculat potrivit articolului 82 din Codul penal.
În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală, instanța a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Având în vedere că inculpatul, prin natura faptelor săvârșite, a demonstrat că nu este demn de a fi ales într-o funcție din cadrul autorităților publice sau într-o funcție electivă publică și nici de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aceste funcții presupunând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul dispozițiilor art. 71 din Codul penal i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a și lit. b) din Codul penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce o privește pe inculpata C. F., instanța, având în vedere gravitatea faptei comisă de aceasta, consideră că este suficientă aplicarea pedepsei amenzii.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că reeducarea inculpatei se poate realiza și prin aplicarea pedepsei amenzii într-un cuantum de natură a atrage atenția acesteia asupra gravității faptei săvârșite.
În funcție de limitele pedepsei amenzii stabilite prin art. 63 alin. 3 teza a II - a din Codul penal, instanța apreciază că pedeapsa amenzii în cuantum de 600 lei este suficientă pentru a asigura atingerea scopului pedepsei.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 din Codul penal, a căror nerespectare atrage înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
Sub aspectul laturii civile, în baza dispozițiilor art. 14 din Codul de procedură penală raportate la prevederile art. 346 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 998 și articolul 999, ambele din Codul civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Pașla I. și, în consecință, a obligat inculpații să plătească în solidar părții civile Pașla I., suma de 3.000 lei, cu titlu de daune morale.
Instanța a apreciat că cererea de obligare a inculpaților la plata daunelor morale este întemeiată, dat fiind faptul că partea civilă Pașla I. a suferit nu numai o vătămare a integrității corporale – așa cum rezultă din certificatul medico – legal numărul 743/A2/06.05.2011 eliberat de Institutul de Medicină Legală C., ci și o și o suferință psihică.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei care a suferit prejudicii morale, constând în internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpaților.
Întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate pentru ca suma ce va fi acordată să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o îmbogățire fără justă cauză.
În speță instanța a reținut că față de suferințele îndurate de partea civilă, suma pretinsă de aceasta de 3.000 lei, acordată cu titlu de daune morale, reprezintă o justă satisfacție pentru prejudiciul nepatrimonial suferit urmare a acțiunii inculpaților.
În privința despăgubirile civile (daunelor materiale), instanța va respinge cererea de obligare a inculpaților la plata daunelor materiale, pentru următoarele considerente:
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans). În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului.
Prejudiciul trebuie să fie cert și trebuie să fie dovedit.
Astfel, instanța a reținut că partea civilă Pașla I. nu a făcut dovada că, în lipsa vătămării suferite, ar fi putut beneficia de contractarea unor lucrări agricole. Prin depozițiile martorilor audiați în cauză asupra acestui aspect nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpaților. Astfel instanța a reținut că nu există date certe din care să rezulte că în perioada imediat următoare comiterii faptei partea vătămată ar fi avut angajamente încheiate și datorită acțiunii inculpaților nu le-a putut onora, pentru a putea beneficia de beneficiul nerealizat.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., instanța a constatat și reținut următoarele:
Potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Conform probelor administrate, partea vătămată Pașla I. a fost victima unei agresiuni, diagnosticat cu insuficiență respiratorie acută, fiind internat la secția “O.R.L. Adulți” a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 04.05.2011 – 06.05.2011, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor trebuie recuperate.
În raport de prevederile art. 998 – art. 999, ambele din Codul civil, instanța a constatat că, în speță, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie revine persoanelor care, prin agresiune, i-au cauzat părții vătămate Pașla I. daune sănătății, respectiv inculpaților C. C. și C. F., fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru aceștia.
Ca urmare a argumentelor mai sus expuse, instanța, în temeiul art. 313 alin. (1) din Legea numărul 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu inculpații: C. C. și C. F. și va obliga inculpații să plătească în solidar părții civile S. C. Județean de Urgență C., suma de 871,76 lei, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate Pașla I., sumă dovedită prin înscrisul existent la fila numărul 29 din dosar, respectiv fișa de calcul cheltuieli – decont de cheltuieli.
În baza art. 191 alin 2 din Codul de procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei de 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, efectuate în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă J. Filiași, inculpații C. C. și C. F. și partea civilă Pasla I..
În motivarea recursului declarat de parchet s-a arătat că hotărârrea instanței de fond este nelegală prin neaplicarea dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit.b C.p., privind confiscarea specială a unei bare metalice(rangă) folosită de către inculpatul C. C. la comiterea infracțiunii prev.de art.180 al.2 C.p. și de asemenea, în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.191 C.p.p., privind cuantumul cheltuielilor avansate de stat, în caz de condamnare.
Recurenții inculpați C. C. și C. F. prin recursul declarat au susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei C. F., întrucât aceasta nu a săvârșit fapta de lovire, iar cu privire la inculpatul C. F., s-a susținut reținerea circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b C.p., caz în care aplicarea preved.art.18/1 C.p., se impunea față de circumstanțele personale și reale.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul soluționării laturii civile, daunele morale fiind acordate într-un cuantum prea mare, în raport cu fapta săvârșită și culpa concurentă a părților.
În recursul declarat partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, în sensul că pretențiile nu au fost acordate în conformitate cu cererile formulate, iar pedepsele aplicate, au fost prea blânde în raport cu rezultatul infracțional, leziunile suferite.
Instanța de recurs analizând legalitatea și implicit temeinicia hotărârii instanței de fond, în raport cu motivele de recurs invocate, constată:
Soluția instanței de fond a fost criticată atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
Astfel, recurentul inculpat a invocat o stare de fapt diferită de cea reținută de către instanța de fond și parchet în expozitivul actului de sesizare, susținând reținerea circumstanței legale atenuante prev.de art.73 lit.b C.p.
Probele administrate pe parcursul ambelor faze procesuală nu confirmă date și împrejurări menite să contureze starea de provocare.
Simplele declarații ale recurenților inculpați, precum partea vătămată a fost prima care a exercitat acte de violență asupra inculpatului C. C., nu este susținută de un probatoriu.
Astfel, martorii audiați care confirmă un conflict preexistent anterior săvârșirii faptei de către inculpați, atestă că, primul care a exercitat acte de violență asupra părții vătămate a fost inculpatul C. C., acesta lovind partea vătămată cu o rangă, lovitură ce a fost barată cu mâna stângă.
De altfel, actul medico-legal care atestă leziuni la nivel de antebraț, vine și susține această ipoteză conturată de probele testimoniale.
Activitatea de agresare a părții vătămate a fost continuată și prin participarea coinculpatei C. F., care împreună cu inculpatul C. C. au continuat să aplice lovituri părții vătămate, fapt relatat de către martora M. V..
De asemenea, leziunile pe care actul medico-legal le descrie, confirmă acte de violență dispuse pe mai multe părți ale corpului, dar și faptul că cei doi inculpați în mod concomitent au lovit victima, mecanismul de producere a acestor leziuni constând fie prin lovire cu corpuri dure, dar și de corpuri dure.
În acest fel, se susține declarațiile martorilor care au observat în mod direct că partea vătămată a fost trântită la nivelul solului de către cei doi inculpați, care au continuat să o lovească.
Reținerea unor asemenea împrejurări ale stării de fapt pe baza probatoriului, exclud reținerea circumstanței atenuante legale prev.de art.73 lit.b C.p.
În raport cu împrejurările faptei, cu rezultatul infracțional se apreciază că pedeapsa aplicată inculpaților respectă condițiile prev.de art.72 C.p.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale și a daunelor materiale, soluția este legală și temeinică, acordarea daunelor morale în cuantum de 3000 lei este proporțională cu suferința fizică a parții civile, justificată de altfel și de faptul că această parte civilă a fost nevoită să suporte mediul spitalicesc datorită leziunilor cauzate de cei doi coinculpați.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța de recurs reține că acest prejudiciu patrimonial nu a fost probat, probele administrate neconturând existența unui prejudiciu cert.
Față de aceste aspecte recursurile inculpaților C. C., și C. F. părții civile PAȘLA I., urmează a fi respinse ca nefondate, în baza dispoz.art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p.
În ceea ce privește recursul parchetului care vizează aspecte de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond, instanța apreciază că este întemeiat, urmând a fi admis, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d C.p.p pentru următoarele motive:
Martorul ocular M. V. confirmă lovirea părții civile cu o rangă.
Ca atare, folosirea de către inculpatul C. C. a barei metalice, în exercitarea violențelor asupra părții civile, determină aplicabilitatea în cauză a dispoz.art.118 alin.1 lit.b c.p., urmând ca instanța de recurs să dispusă confiscarea acestui bun al inculpatului care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.
În mod corect s-a reținut de către parchet în motivarea recursului că în cauză se impunea, în conformitate cu dispoz.art.191 C.p.p., raportat la vinovăția inculpaților și obligarea acestora la cuantumul cheltuielilor avansate de către stat la urmărirea penală, motiv pentru care aceste cheltuieli vor fi majorate în limita sumei de 250 lei, pentru fiecare dintre inculpați.
Văzând și dispoz.art.193 C.p.p. și art.192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge recursurile declarate de recurenții – inculpați C. C., fiul lui G. și G., născut la data de 29.05.1973 în S., județul D., domiciliat în ., ., județul D. și C. F., fiica lui B. C. și B. E., născută la data de 21.04.1976 în C., județul D., domiciliată în ., ., județul D. și de recurenta parte civilă PAȘLA I., domiciliat în C., .. 170J, ., ., cu reședința în .. Brădești, .. 40, județul D., Filiași, împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 14.06.2012 pronunțată de J. Filiași în dosarul nr._ ,ca nefondate .
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de către recurentul P. de pe lângă J., declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 118 lit.b Cp dispune confiscarea unei bare metalice – rangă metalică cu o lungime de 134 cm și grosime 2,2 cm ridicată pe baza procesului verbal din data de 03.05.2011 și a fișei de intervenție la evenimente din data de 03.05.2011, ora 12.30 .
În temeiul art. 191 alin. 1 Cpp obligă fiecare inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 58/2012 pronunțată de J. Filiași.
În baza art. 193 C.p.p. respinge cererile recurenților inculpați și recurenta parte vătămată privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
În temeiul art. 192 alin 2 Cpp obligă recurenții inculpați și recurenta parte vătămată la plata sumei de 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat aferente judecății în recurs .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare rămân sarcina statului .
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică de la 14 decembrie 2012 .
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. M. M. N. G. A.
Grefier,
E. S. Ț.
red.jud.M.N.
Tehn.TES 19.12.2012
J.fond:E.D.S.
| ← Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
