Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 308/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 308
Ședința publică de la 08 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător V. T.
Judecător D. G. G.
Grefier E.-S. Ț.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul B. C. deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat B. C. personal și asistat de avocat ales O. L. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului .
Apărătorul inculpatului, avocat ales O. L., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea în stare de libertate a inculpatului. Arată că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii nu mai subzistă în prezent, iar instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra pericolului pe care inculpatul l-ar reprezenta în stare de libertate. În acest context, solicită a se avea în vedere declarațiile date de martorii A. A. și B. I., concubina și verișorul inculpatului care susțin prezența inculpatului într-o altă locație și un alt interval orar, contrar susținerilor părții vătămate G. A. .
Solicită a se avea în vedere că măsura arestării preventive are un caracter excepțional care se ia pentru buna desfășurare a procesului penal, regula fiind starea de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. În considerentele expuse, procurorul a arătat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestului preventiv se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului care dă dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat anterior de mai multe ori, aspect ce reiese din fișa de cazier judiciar.
Recurentul inculpat a lăsat la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța .
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
La data de 06.06.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._ 12 recursul declarat de inculpatul B. C. deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12.
Prin încheierea menționată Judecătoria C. a dispus următoarele:
A respins cererea formulată de inculpat prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
În baza art. 300 ind. 1 și art. 160 C.pr.pen a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul B. C. ca fiind legală și temeinică.
Pe fondul cauzei, pentru termenul de fond stabilit la data de 22.06.2012 a dispus citarea părților și emiterea unei adrese pentru a fi solicitat cazierul judiciar al inculpatului .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 5073/P/2012 din 01.06.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B. C., pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cp.
În fapt, s-a reținut că inculpatul B. C. în ziua de 30.04.2012, ora 15.30 a sustras, prin smulgere, un lănțișor din aur de la gâtul părții vătămate G. A. în timp ce aceasta se deplasa pe trotuarul străzii G. E. din municipiul C., fiind cauzat un prejudiciu de 2000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 12 la data de 01.06.2012 .
În conformitate cu disp. art. 3001 C.proc.pen. a acordat termen la data de 05.06.2012, ora 11.00, pentru a pune în discuție verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul B. C..
S-a constatat că prin încheierea nr. 68/10.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2012, s-a dispus, în baza art. 149/1 C.p.p. arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu 10.05.2012 și până la 08.06.2012, inclusiv.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 C.p.p. și data sesizării instanței cu soluționarea fondului cauzei și respectiv data discutării menținerii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data adoptării măsurii privative de libertate.
Astfel, raportat la prevederile art. 149/1 C.p.p., art. 143 si art. 148 lit. f C.p.p. avute in vedere de instanța care a dispus arestarea, există date si indicii temeinice, conform prevederilor art. 68/1 C.p.p. că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a încetat.
S-a reținut că din probele administrate până la sesizarea instanței de judecată ( declarația părții vătămate G. A., proces-verbal de recunoaștere din grup de persoane, declarație martor I. V.) rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpatul B. C. a faptei pentru care a fost trimis în judecată, cerință impusă de dispozițiile art. 68/1 C.p.p. De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de pericol concret pentru ordinea publică subzistă.
În speță, instanța de fond a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă atât din gravitatea faptei pentru care este cercetat acesta – infracțiunea de tâlhărie cât și din modalitatea și împrejurările în care a fost comisă - în public.
În plus, s-a avut în vedere și perseverența infracțională a inculpatului care, potrivit fișei de cazier, a fost condamnat anterior, în perioada 2005-2007 de 6 ori la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, rezonanța negativă în rândul colectivității, gravitatea acuzației penale, precum și modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta.
S-a apreciat că o măsură restrictivă de libertate nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului procesului penal, conform art. 136 alin 8 C.p.p., întrucât ar crea inculpatului libertatea de mișcare suficientă pentru eventuala continuare a activității infracționale, aceasta cu atât mai mult cu cât nu au un loc de muncă stabil.
S-a avut în vedere faptul că nu s-a început cercetarea judecătoreasca și nu se cunoaște poziția procesuala a inculpatului față de acuzația adusă de organele de urmărire penală, și că durata arestării preventive nu a ajuns la o întindere care să ridice suspiciuni în privința termenului rezonabil care să determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs inculpatul B. C. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea sa în stare de libertate .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, instanța constată că încheierea pronunțată de Judecătoria C. este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 300/1 C.p.p., instanța este datoare să verifice în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, după înregistrarea dosarului la instanță, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi, instanța dispune revocarea arestării preventive, iar dacă temeiurile subzistă și impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Analizând actele de la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor legale menționate, Tribunalul constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului B. C..
Instanța de control judiciar reține, în acest sens, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că la dosarul cauzei există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În aceste sens, există la dosar declarațiile părții vătămate conform cărora în ziua de 30.04.2012 în timp ce se deplasa pe . mun.C., inculpatul i-a smuls lanțul din aur pe care îl avea la gât ( fila 57-61 ), procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere ( fila 62 – 66), planșe foto ( filele 69-70 și 73-74), declarațiile martorilor P. B. și C. I., martori asistenți la recunoașterea din grup a inculpatului de către partea vătămată și martorul I. V.( fila 75-76), declarațiile martorului I. V., conform cărora în ziua 30.04.2012 l-a transportat pe inculpat pe ruta . - cartierul 1 Mai și că acesta neavând bani să achite contravaloarea cursei i-a lăsat un lănțișor din aur, urmând să îl restituie când îi va achita contravaloarea cursei ( filele 80 -87) ș.a.
Pe de altă parte, în ceea ce privește limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor nu au suferit modificări fiind în continuare mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret al lăsării în libertate pentru ordinea publică subzistă și derivă din analiza mai multor criterii, precum gravitatea deosebită a faptei comise, reflectată de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor ( de la 5 la 20 de ani), dar și de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei (în loc public), sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, frecvența cu care sunt săvârșite fapte similare, necesitatea menținerii unui just echilibru între asigurarea protecției ordinii sociale și necesitatea adoptării unor măsuri ferme față de manifestarea unor atitudini antisociale.
La aprecierea pericolului social concret al faptei instanța are în vedere, de asemenea, datele care caracterizează persoana inculpatului, date din analiza cărora reiese că în mod frecvent, în perioada minorității, a manifestat un comportament antisocial, fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea între 1 an și 6 luni și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat ( 6 condamnări anterioare).
Aceste împrejurări coroborate cu atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul urmăririi penale, când a încercat să convingă organele de urmărire penală că nu a fost prezent în ziua de 30.04.2012 la locul comiterii faptei, denotă un comportament deosebit de periculos care impune, de asemenea, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului existând riscul ca, în stare de libertate, să săvârșească fapte similare sau să încerce să exercite presiuni asupra părții vătămate și martorilor audiați în cauză pentru a-i determina să-și schimbe declarațiile.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că pentru realizarea scopului procesului penal, prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., este necesară, în continuare, privarea de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât până în prezent nu se cunoaște poziția pe care acesta o va adopta în fața instanței de judecată cu privire la faptele comise.
Apreciind, astfel, că sunt întrunite atât cerințele legii penale interne ( art.143, 148, 149/1 și 300/1 C.p.p.), cât și cerințele legii internaționale cu referire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune și menține arestarea preventivă a unei persoane ( art. 5 paragraf 1 lit. c din C.E.D.O.) dar și la caracterul rezonabil al duratei arestării preventive (art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O.), Tribunalul va menține hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p., recursul declarat de recurentul inculpat B. Clementi împotriva încheierii din data de 05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.02.1989 în C., jud.D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 iunie 2012 .
Președinte, Judecător Judecător
V. M. V. T. D. G. G.
Grefier,
E.-S. Ț.
Red jud.V.M.
2 ex/18.06.2012
Tehnored.TES
J.fond:S.C.M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
C., .
12.06.2012
Către
PENITENCIARUL C.
Vă facem cunoscut că prin dec.pen. nr. 308 din data de 08.06.2012 pronunțată de acest tribunal în dosarul cu nr. de mai sus, s-au dispus următoarele:
"
Respinge recursul declarat de inculpatul B. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.02.1989 în C., jud.D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 05.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 iunie 2012 ".
Judecător Grefier
V. M. E. S. Ț.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 251/2012.... → |
|---|
