Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 570/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 570/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.570
Ședința publică de la 30 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. C. M.
JUDECĂTOR: E. F.
JUDECĂTOR: D. G. G.
GREFIER: Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror M. P.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind recursurile declarate de recurenții-inculpați S. C. G., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., D. R. C., deținut în Arestul IPJ D., T. I. M., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. și C. V. M., deținut în Arestul IPJ D., împotriva încheierii din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați S. C. G. și T. I. M., personal și asistați de avocat ales C. M. și recurenții- inculpați D. R. C. și C. V. M., personal și asistați de avocat ales C. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenții inculpați S. C. G., T. I. M., D. R. C. și C. V. M., învederează că își mențin recursurile declarate împotriva încheierii din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12.
Nemaifiind cereri de formulat și alte probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat ales C. M. pentru recurenții inculpați S. C. G. și T. I. M., solicită admiterea recursurilor și casarea încheierii instanței de fond, întrucât în raport de actele și lucrările dosarului cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt întemeiate. Solicită a se avea în vedere că recurenții inculpați nu ar influența buna desfășurare a procesului penal și că nu există nicio dovadă în acest sens. De asemenea, arată că inculpații au avut o atitudine sinceră și cooperantă și astfel, este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a recurenților inculpați.
Avocat ales C. C., pentru recurentul- inculpat D. R. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca întemeiată, întrucât nu există date că recurentul inculpat ar influența buna desfășurare a procesului penal. La acest moment cercetarea judecătorească este aproape finalizată și urmează decât a se depune referatele de evaluare la instanța de fond. De asemenea solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că este o persoană integrată în societate.
Avocat ales C. C., pentru recurentul inculpat C. V. M., învederează că cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu poate fi atacată în recurs, astfel că recursul declarat de acesta este inadmisibil.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luare măsurii arestului preventiv, având în vedere natura și gravitatea faptelor, consecința acestora, iar cercetarea judecătorească nu s-a finalizat.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul C. V. M., solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.
Recurentul -inculpat D. R. C., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat S. C. G. având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele, nu are antecedente penale, nu va săvârși alte infracțiuni și achiesează la concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat T. I. M. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales, arată că are loc de muncă, că are o soră minoră în întreținere care acum se află la bunici, mama este decedată.
Recurentul inculpat C. V. M. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin încheierea din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 12, în temeiul art.160 ind.8a alin.6 C.p.p., s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B. A.–G., D. R.-C., S. C. G. și T. I. M., ca neîntemeiate.
În temeiul art. 139 alin.1 C.p.p., s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C. V. M., în prezent deținut în Arestul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că în cererile formulate, inculpații au arătat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/2 C.p.p întrucât, pe de o parte limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații nu depășesc 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească adevărul prin influențarea unor martori, părți experți . S-a învederat, de asemenea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpații sunt arestați din data de 05.07.2012 și respectiv 11.07.2012, iar de la acel moment s-a finalizat urmărirea penală și a fost întocmit rechizitoriul .
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1601, art. 1602 și urm. Cpp.
Prin încheierea nr.94/05.07.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2012, s-a dispus, în baza art. 149/1 Cpp arestarea preventivă a inculpaților P. V. S., D. R. C., T. I. M. și S. C. G., pe o perioadă de 29 zile, începând cu 05.07.2012 și până la 02.08.2012, inclusiv.
Prin încheierea nr.100/11.07.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2012, s-a dispus, în baza art. 149/1 Cpp arestarea preventivă a inculpatului B. A. G. și C. V. M. . pe o perioadă de 30 zile, începând cu 11.07.2012 și până la 09.08.2012, inclusiv.
Inculpații P. V. S., D. R. C., T. I. M., B. A. G. și C. V. M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 Cp și infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., iar inculpatul S. C. G., și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 C.p.
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpați instanțade fond a constatat următoarele:
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile care i se impun.
In acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni și riscul să tulbure ordinea publică ( cauza Smirnova contra Rusia ; Stogmuler contra Austria ; Letellier contra Franța).
Cu toate că, în mod formal, condițiile legale de admisibilitate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite, apreciem că, pe de o parte aceasta nu trebuie să conducă, în mod automat la admiterea cererilor, instanta apreciind oportunitatea unei asemenea cereri în funcție de circumstantele cauzei și datele care îi caracterizează pe inculpați, iar pe de altă parte, cererea trebuie analizată în mod coroborat cu temeiurile care au determinat arestarea inculpaților din 05.07.2012 și respectiv 11.07.2012, anume existenta probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Procedând la analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar, în raport de motivele pentru care inculpații au fost privați de libertate, conform art. 148 lit. f C.p.p. și de necesitatea ca scopul acestei măsuri preventive, să fie realizat inclusiv prin intermediul aplicării liberării provizorii, după cum cere imperativ art. 136 alin.2 C.p.p., instanța apreciază că o astfel de cerere este neîntemeiată.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice apreciem că acesta se regăsește în cauză, faptele săvârșite, prin gravitatea lor și prin reacția publicului fiind de natură să justifice, cel puțin o perioadă de timp o detenție provizorie.
Instanța de judecata, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce măsura buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea in libertate provizorie sub control judiciar a învinuitului ori inculpatului.
Astfel, instanța de fond a considerat că, la aprecierea temeiniciei cererii formulate trebuie să se țină seama în egală măsură atât de circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și de circumstanțele personale ale inculpatului ( în acest sens decizia nr.1486/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală).
În acest context, instanța a constatat că, deși sunt întrunite condițiile formale ale legii referitoare la maximul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost arestați, maxim care nu depășește 18 ani, nu sunt întrunite cerințele de temeinicie a acesteia .
Cercetarea judecătorească a început, fiind audiați până la acest moment procesual inculpații și o parte din martorii din rechizitoriu.
Inculpații S. C. G. și T. I. M. au învederat instanței faptul că recunosc în totalitate faptele așa cum au fot reținute în rechizitoriu, dorind să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p.
Inculpații B. A. G., C. V. M. și D. R. C. au învederat instanței că nu recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Instanța a constatat că inculpații S. C. G. și T. I. M. nu recunosc în totalitate faptele așa cum au fot reținute în rechizitoriu, în sensul că aceștia declară că la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice nu au participat inculpații B. A. G., C. V. M. și D. R. C..
Astfel, instanța a respins cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, întrucât declarațiile acestora nu reprezintă o recunoaștere în sensul dispozițiilor prev. de art. art.320 ind.1 C.p.p.
Instanța a constatat că cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, pentru lămurirea situației de fapt și stabilirea circumstanțelor în care s-a săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fiind necesară audierea martorilor din rechizitoriu și administrarea oricăror altor probe.
Având în vedere toate aceste aspecte, la acest moment procesual, instanța a apreciat că există posibilitatea ca inculpații să incerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau a părții vătămate.
Cu privire la inculpatul T. I. M., din fișa de cazier atașată la dosarul cauzei rezultă că acesta a fost arestat la 18.09.2009 și eliberat la 23.08.2010 sub control judiciar, conform deciziei nr. 1289/2010 a C.A București în dosarul nr.150 D/P/2009 al DIICOT - Structura centrală.
Instanța a constatat că inculpatul T. I. M. a mai fost liberat provizoriu anterior, dintr-o altă cauză penală, apreciind că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului, întrucât punerea în libertate chiar subsumată unor obligații sau garanții, provoacă o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Potrivit dispozițiilor art.160 ind.2 alin.2C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Inculpatul T. I. M., a fost eliberat la 23.08.2010 sub control judiciar, conform deciziei nr.1289/2010 a C.A București în dosarul nr.150 D/P/2009 al DIICOT - Structura centrală, iar la data de 11.06.2012, a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Inculpații B. A. G., S. C. G. și D. R. C. nu au antecedente penale și au depus la dosarul cauzei o . înscrisuri în dovedirea situației familiale și a comportamentului anterior săvârșirii infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar.
Cu privire la inculpatul D. R. C., instanța a constatat că acesta a fost arestat din data de 05.07.2012 pentru art. 16 din Legea 194/2011, MAP 29/2012 emis de Tribunalul D.. În data de 24.10.2012, Tribunalul D. dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv mun. C.. Faptul că inculpatul D. R. C. va fi cercetat în continuare în stare de libertate în dosarul nr._/63/2012, nu este de natură a determina admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în prezenta cauză.
Inculpatul D. R. C., fiind audiat în data de 21.09.2012, a precizat că în data de 11.06.2012- data săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, se afla cu prietena sa P. M., la locuința sa din Valea Roșie. Martora P. M., în declarația din ședința de judecată din data de 05.10.2012, a menționat că în data 11.06.2012, între orele 19,00-00,00 a stat în permanență cu inculpatul D. R. C., la locuința acestuia din Valea Roșie. În ședința de judecată din data de 26.10.2012, inculpatul D. R. C. a revenit asupra declarației anterioare și a precizat că în data de 11.06.2012 s-a aflat pe . prietenul său, P. S.. Instanța a constatat inconsecvența în declarații, a inculpatului D. R. C., cu privire la persoana și locația la care s-a aflat inculpatul la data săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. La acest moment procesual, instanța a apreciat că există posibilitatea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Instanța în aprecierea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar a inculpaților B. A. G., S. C. G. nu trebuie să țină seama numai de lipsa antecedentelor penale și de situațiile care privesc persoana și situația sa personală, dar și de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, relații sociale de conviețuire a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea bunelor moravuri în relațiile interumane și a liniștii publice.
Astfel, instanța în temeiul art.160 ind.8 a alin.6 C.p.p. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B. A.–G., D. R.-C., S. C. G. și T. I. M., ca neîntemeiate.
Analizând cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C. V. M., instanța a respins-o ca neîntemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.139 alin.1 C.p.p., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
La acest moment procesual, instanța a constatat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C. V. M..
În cauză sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedura penala cu privire la existenta unor probe si indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat cât și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedura penala, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a constatat că inculpatul C. V. M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză, cu toate că în cauză, s-a administrat un probatoriu care duce la concluzia unei bănuieli legitime în sensul art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. ca acesta a comis fapta de care este acuzat.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publica pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a reținut că acesta rezidă din gravitatea deosebita a faptei reținută în sarcina sa, de natura sa creeze o stare de insecuritate sociala în comunitate având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei. În speță instanța a constatat că se mențin toate temeiurile mai sus arătate, reținute cu ocazia arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 139 alin.1 C.p.p. a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C. V. M., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații D. R. C., T. I. M., S. C. G. și C. V. M., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii instanței de fond, întrucât în raport de actele și lucrările dosarului cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt întemeiate. Solicită a se avea în vedere că nu ar influența buna desfășurare a procesului penal și că nu există nicio dovadă în acest sens. De asemenea inculpații au avut o atitudine sinceră și cooperantă și este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a recurenților inculpați.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 3856 alin. 3 C.p.p. ș.și 3859 alin. 3 C.p.p., tribunalul constată că acestea sunt nefeondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente de fapt si de drept :
Potrivit art. 1602 alin. 1 și 1602 alin. 2 C.p.p. liberarea provizorie, se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, sub condiția inexistenței unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească infracțiuni ori că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea mijloacelor de probă ori distrugerea acestora sau prin alte asemenea fapte.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la liberarea provizorie a acestora, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpaților, dacă cercetarea acestora în stare de libertate cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispoz. art. 136 alin. 1 și 2 C.p.p.
În considerarea acestor aspecte, tribunalul apreciază că nu se poate conchide în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, ținându-se seama de gravitatea faptelor comise - dedusă nu numai din limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, dar si din modul in care inculpații au acționat (de mai multe persoane împreună), dar și de persoana inculpaților, respectiv T. I. M. care a fost arestat și liberat sub control judiciar în altă cauză și D. R. C. care este arestat în temeiul unui mandat emis de Tribunalul D..
Este evident că, în aceste circumstanțe, ce doi recurenți-inculpați nu conștientizează gravitatea infracțiunii de care sunt învinuiți și pentru care sunt cercetați, încercând să acrediteze ideea potrivit căreia este vorba de o infracțiune mai puțin gravă, iar lăsarea lor în libertate nu ar influența buna desfășurarea a procesului penal.
În cauza de față instanța apreciază că faptele tuturor inculpaților au produs o rezonanță negativă în rândul colectivității din care fac parte, iar lăsarea acestora în libertate este de natură a induce un sentiment de insecuritate și teamă în rândul membrilor societății civile, față de împrejurările concrete ale comiterii faptei, modul de săvârșire, urmările produse și ținând seama de valorile sociale ocrotite de o importanță deosebită.
Pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor art. 1602 alin. 1 și art. 1602 alin. 2 C. pr. pen. reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzute în art. 1602 alin. 2 C. pr. pen.
Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza discreționar de această facultate, întrucât s-ar încălca flagrant dispozițiile art. 5 alin.5 C. pr. pen., art. 23 alin. 10 Constituția României și art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar, se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
Această premisă conduce la concluzia că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. 2 C.pr. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Prin decizia în interesul legii nr. 17/2011 a ICCJ s-a stabilit ca judecătorul va verifica, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei în discuție, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
În acest moment procesual se constată că punerea în libertate provizorie sub control judiciar este de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal, atât din punct de vedere al stadiului actual al cercetării judecătorești ( aceasta fiind la început și fiind necesară administrarea unui vast probatoriu) cât și al rezonanței sociale a unei astfel de masuri, iar garanțiile prevăzute în art. 1602 alin. 3 C. pr. pen. nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpaților în libertate, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Pentru considerentele arătate mai sus și întrucât încheierea din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 12, este legală și temeinică - nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. tribunalul va respinge recursurile declarate, ca nefondate.
Pe de altă parte având în vedere, că potrivit dispozițiilor art.141 al.1 CPP, încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac, tribunalul urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a CPP respinge recursul declarat de recurentul-inculpat C. V. M., ca inadmisibil.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. recurenții-inculpați T. I. M., S. C. G. și D. R. C. la vor fi obligați la plata sumei de 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b CPP.
Respinge recursurile declarate de recurenții-inculpați D. R.-C., fiul lui C. și I., născut la data de 26.05.1990, în C., jud. D., domiciliat în C., .. 5, ., CNP_, în prezent aflat în Arestul IPJ D., S. C. G., fiul lui M. și C., născut la data de 22.01.1984, în C., jud. D., domiciliat în C., ., ., ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. și T. I. M., fiul lui N. și M.-D., născut la data de 16.06.1984, în C., jud. D., domiciliat în C., ., ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 12, ca nefondate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a CPP.
Respinge recursul declarat de recurentul-inculpat C. V. M., fiul lui M. și A., născut la data de 30.09.1986 în C., domiciliat în C., ., .. 1, ., județul D., CNP_, în prezent deținut în Arestul IPJ D., ca inadmisibil.
Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. E. F. D. G. G.
Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.ECM./Tehnored. D.D.
2 ex./ 31 Octombrie 2012
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 546/2012.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 156/2012.... → |
|---|
