Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 222/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-04-2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.222
Ședința publică de la 27 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător V. S. D.
Judecător D. G. G.
Grefier D. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. P.
Din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. FILIAȘI, împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2012 pronunțată de J. Filiași în dosarul nr._, privind pe intimatul inculpat S. C. N., în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul inculpat S. C. N. personal și asistat de avocat ales N. F. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind alte cereri de formulat s-a apreciat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și menținerea stării de arest față de inculpatul S. C. N., având în vedere pericolul social pentru ordinea publică iar temeiurile avute în vedere la arestare subzistă și în prezent.
Avocat ales N. F. ,solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, instanța de fond în mod corect a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, temeiurile avute în vedere la arestare s-au schimbat având în vedere că nu se menționează în ce constă pericolul public.
Intimatul inculpat S. C. N., având ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său,solicitând judecarea în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de ;
Constată că prin încheierea din data de 25 aprilie 2012,pronunțată de J. Filiași în dosarul nr._, în baza art. 300 indice 2 din Codul de procedură penală, raportat la art. 160 indice b din Codul de procedură penală,
A fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului S. C. N., fiul lui D. si O., născut la data de 19.04.1985 în orașul Filiași, județul D., domiciliat în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 163, ., apt. 15, județul D., C.N.P._, măsură dispusă față de inculpat prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 31 decembrie 2011 a Judecătoriei Filiași pronunțată în dosarul numărul_ (mandat de arestare preventivă numărul 24/31.12.2011 emis de J. Filiași).
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. C. N., dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 145 din Codul de procedură penală, raportat la art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală.
S-a dispus luarea față de inculpatul S. C. N. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv orașul Filiași, județul D., fără încuviințarea instanței, decât pentru a se prezenta la instanță sau la organele de poliție.
În temeiul art. 145 alin. 1 indice 1 din Codul de procedură penală, S-a dispus ca inculpatul S. C. N. să se supună următoarelor obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, respectiv Poliția orașului Filiași, județul D., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin. 1 indice 2 din Codul de procedură penală,
S-a dispus ca inculpatul S. C. N. să respecte pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, următoarele obligații:
- să nu se apropie de persoana vătămată A. M. și membrii familiei acesteia și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;
- să nu se apropie de inculpatul F. M. – D. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect;
- să nu se apropie de martorii: M. C. - G., P. I. - C., M. I., M. C. - M., P. I. – D., P. M. și S. N. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanei vătămate A. M..
În temeiul art. 145 alin. 2 indice 2 din Codul de procedură penală,
A fost atrasă atenția inculpatului S. C. N. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, conform art. 145 alin. 3 din Codul de procedură penală.
În baza art. 145 alin. 2 indice 1 din Codul de procedură penală,
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri către inculpatul S. C. N., Poliția orașului Filiași, județul D., Jandarmeria Română, Poliția de Frontieră, Serviciului Pașapoarte, pentru luarea la cunoștință și aducerea la îndeplinire.
S-a constat că actul de sesizare a instanței de judecată, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Filiași nr. 1252/P/2011 din data de 21.02.2012, a fost făcut potrivit legii și, în consecință respinge cererea de restituire a dosarului la P. de pe lângă J. Filiași, cerere formulată de avocat G. S. pentru inculpatul F. M. – D..
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut:
Asupra verificării legalității și temeiniciei menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului S. C. N.:
Prin rechizitoriul din data de 21.02.2012 al Parchetului de pe lângă J. Filiași – dosarul penal nr. 1252/P/2011 – s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de articolul 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, în cursul anului 2011, partea vătămată A. M. (majoră), a avut relații de prietenie cu inculpatul F. M. D., relații ce au încetat către finele anului precizat.
În cursul lunii decembrie 2011, respectiv la data de 29.12.2011, inculpatul F. M. - D. s-a reîntors în România din G., împrejurare despre care l-a ncunoștințat pe prietenul său S. C. N., ambii hotărând serbarea împreună la barul „Parc" din Filiași.
În aceeași zi, inculpatul F. M. - D., a anunțat-o pe martora M. C. G. despre aceeași împrejurare, invitând-o pe aceasta împreună cu partea vătămată la același local.
În seara zilei menționate, cei doi inculpați s-au întâlnit cu partea vătămată, la barul menționat, aceasta fiind însoțită de martorele M. C. G., P. I. C., toate părăsindu-l după un anumit timp și plecând la un alt bar, denumit „M.".
În timp ce se aflau în barul menționat, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul S. C. N., circumstanță în care a aflat de locația în care se afla împreună cu martorele precizate.
În acest context cei doi inculpați s-au deplasat la barul în care se afla partea vătămată, unde inculpatul S. C. N. a luat loc la masa la care se afla partea vătămată împreună cu cele doua martore, iar inculpatul F. M. - D. a stat la o altă masă cu alte persoane.
În jurul orei 01,20, partea vătămată însoțită de cele doua martore a părăsit barul deplasându-se către locuința martorei M. C. G., unde urma să înnopteze, cei doi inculpați rămânând în bar.
În timp ce partea vătămată se deplasa cu martora M. C. G. către locuința acesteia din urmă, a fost contactată telefonic de către inculpatul S. C. N., comunicându-i faptul că, în aceea noapte, își celebrează ziua de naștere, motiv pentru care organizează o petrecere în apartamentul său și la care dorește sa participe și partea vătămată.
În această împrejurare, partea vătămată i-a comunicat inculpatului S. C. N. că, va da curs unei atare cereri numai dacă acesta va fi de acord și cu prezența persoanelor care o însoțeau, respectiv martorii M. C. G., P. I. C., M. I., M. C. M..
Fiind de acord și cu prezenta acestor persoane, inculpatul S. C. N. a îndrumat-o telefonic pe partea vătămată asupra locației, așteptând-o în apropiere.
Întâlnindu-se cu partea vătămată și persoanele ce o însoțeau, inculpatul S. C. N. le-a condus în apartamentul său, unde era prezent și inculpatul F. M. - D., ambii fiind în stare de ebrietate.
Într-o atare împrejurare, inculpatul S. C. N. a invitat-o pe partea vătămată în bucătărie, comunicăndu-i în mod mincinos intenția inculpatului F. de a relua relațiile de prietenie cu ea, motiv pentru care i-a solicitat să rămână singură în apartament cu inculpatul F. M. - D..
Fiind de acord cu o atare cerere, inculpatul S. C. N. a părăsit apartamentul împreună cu martorii M. C. G., P. I. C., M. I., M. C. M., deplasăndu-se către un bar denumit „Mancini".
Odată ajunși la ., inculpatul S. C. N. a mințit persoanele ce-l însoțeau, în sensul că, se întoarce la un bancomat, iar acestea să-l aștepte în incinta barului.
În realitate, inculpatul S. C. N. a pus în realizare hotărârea adoptată cu celălalt inculpatul, în sensul de a întreține relații sexuale cu partea vătămată A. M., motiv pentru care s-a reîntors în apartamentul său, în al cărui dormitor a găsit pe partea vătămată și pe inculpatul F. M. D..
Fiind îmbrăcat în ținută vestimentară sumară, inculpatul S. C. N. a intrat în dormitor, unde, potrivit declarației sale, celalalt inculpat a afirmat următoarele: "ia-o mă și fă-i ce vrei cu ea".
În prezența inculpatului F. M. - D., inculpatul S. C. N. a întrebat-o pe partea vătămată dacă este de acord sa întrețină relații sexuale, cerere refuzată de aceasta.
Ulterior acestui moment, partea vătămată a fost sunată pe telefonul său de martorul S. N., căruia i-a răspuns, însă nu a putut comunica cu acesta.
În acest context, având telefonul deschis comunicării, martorul menționat a perceput auditiv actele de constrângere întreprinse de inculpatul S. C. N., precum și atitudinea de reproș a părții vătămate față de cea a inculpatului F. M. - D., ce rezultă din sintagma ,Mădaline de ce-mi faci asta?", după consumarea acestui moment, inculpatul S. C. N. închizând telefonul părții vătămate.
Într-o atare situație, inculpatul F. M. - D., a părăsit dormitorul, poziționându-se în bucătărie, iar celălalt inculpat, cu ajutorul unei chei a închis ușa de acces în dormitor.
Rămas singur cu partea vătămată în dormitor, inculpatul S. C. N. prin constrângere, a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, celălalt inculpat auzind din bucătărie, actele de opunere ale părții vătămate, respectiv țipete.
În timpul cat inculpatul S. C. N. întreținea relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată, celălalt inculpat aflat în bucătărie, a fost contactat telefonic de două ori, de către martora M. C. G., cu scopul de afla despre prezența părții vătămate, de fiecare dată inculpatul F. M. - D., negând prezența acesteia în apartamentul inculpatului S. C. N..
Ulterior consumării raportului sexual, inculpatul S. C. N. a deschis ușa dormitorului, invităndu-l și pe celălalt inculpat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, solicitare refuzată de acesta.
Potrivit declarației inculpatului S. C. N., ulterior acestui moment, inculpatul F. M. - D. a afirmat către partea vătămată: "vezi fată cine sunt eu."
În timp ce inculpatul S. C. N. se afla în apartament cu partea vătămată, fosta prietenă a acestuia, martora P. M., însoțită de martorul P. I. - D., cu acceptul inculpatului F. M. – D., au pătruns în apartament unde în dormitor au găsit pe inculpatul S. C. N. și pe partea vătămată, împrejurare în care aceasta le-a solicitat ajutorul, solicitare căreia i-au dat curs, astfel încât partea vătămată a părăsit apartamentul, imediat sesizând organele de poliție.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 31 decembrie 2011, J. Filiași a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă J. Filiași privind arestarea preventivă a inculpatului S. C. N., zis „G.” și a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 31.12.2011, până la data de 14.01.2012, inclusiv, reținând că la momentul respectiv organele de urmărire penală au strâns suficiente dovezi care fac rezonabilă presupunerea că actul sexual pe care inculpatul l-a avut cu partea vătămată a fost prin constrângere.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 11 ianuarie 2012 a fost admisă în parte propunerea Parchetului de pe lângă J. Filiași și prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului S. C. N., pe o perioadă de 15 zile începând cu data 15.01.2012, până la data de 29.01.2012, inclusiv, instanța reținând că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin și nu s-au modificat până la acel moment procesual, ci impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 ianuarie 2012 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă J. Filiași și prelungită pentru a doua oară durata măsurii arestării preventive a inculpatului S. C. N. pentru o perioadă de 30 zile începând cu data 30.01.2012, până la data de 28.02.2012, inclusiv, instanța reținând că, probele administrate ulterior în cursul urmăririi penale întăresc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea în modalitatea prevăzută de art. 197 alin. 2 din Codul penal, respectiv că inculpatul a premeditat atragerea părții vătămate în apartamentul său, folosindu-se de ajutorul inculpatului F. M. - D..
La primirea dosarului, instanța fiind datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, prin prisma lucrărilor dosarului de urmărire penală și sub incidența dispozițiilor art. 160 și art. 300 indice 1, ambele din Codul de procedură penală, a apreciat că subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive împotriva acestuia și că se impune în continuare privarea sa de libertate, prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012 fiind menținută starea de arest preventiv a inculpatului S. C. N..
Potrivit dispozițiilor art. 300 indice 2 din Codul de procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 indice b din Codul de procedură penală, unde, se arată că, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Instanța a apreciat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul S. C. N., temeiurile care au determinat arestarea nu impun în continuare privarea sa de libertate și nici nu există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a acestuia pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, este de necontestat că în cauză sunt indicii temeinice care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul S. C. N. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat de către organele de urmărire penală, respectiv infracțiunea de viol, prevăzută de articolul 197 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din Codul penal, astfel cum aceste indicii sunt definite prin dispozițiile art. 681 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta".
Pe de altă parte, instanța apreciază că, nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute în ipoteza dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f), ambele din Codul de procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, instanța apreciază că una dintre acestea nu este îndeplinită, întrucât deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol în formă agravată este închisoarea mai mare de 4 ani, în cauză, nu mai există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, această cerință reprezentând cea de-a doua ipoteză necesară menținerii măsurii arestării preventive în baza temei.
Pentru asigurarea ordinii publice anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, cum este și infracțiunea de viol în formă agravată, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp, însă acest element referitor la pericolul social al faptei nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe aspecte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică. Mai mult decât atât, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, continuarea detenției neputând servi pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Condiția de pericol social concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, astfel cum a fost reținută, se realizează atunci când în urma analizei tuturor circumstanțelor referitoare la faptă și făptuitor, se constată că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Această ultimă cerință trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă din pericolul social al faptei săvârșite și nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată și pe baza altor împrejurări privind în principal persoana inculpatului.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului când a decis că pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai mari a sancțiunilor penale și al celor civile care îl amenințau pe petiționar. În cauză mai intervin și alte circumstanțe: caracterul petiționarului, moralitatea sa, domiciliul, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza Neumeister c. Austriei, hotărârea din data de 27 iunie 1968).
Ori, inculpatul S. C. N. nu are antecedente penale și nu provine dintr-o familie dezorganizată, ceea ce exclude, în principiu, relevarea unor atitudini periculoase sau violente. De asemenea, înainte de săvârșirea faptei, inculpatul își câștiga în mod cinstit existența, procurând resursele materiale necesare pentru sine și familia sa, fiind cunoscut și perceput de cei din jur ca o persoană liniștită, fără probleme cu legea.
Scopul măsurii arestării preventive constă în necesitatea împiedicării producerii unei tulburări a ordinii de drept și creării unei stării de neliniște si insecuritate individuală.
Totodată, se poate susține în acest moment că, avându-se în vedere faptul că inculpatul se află în stare de arest de circa patru luni, perioadă apreciată de instanță ca fiind de natură să-l determine pe acesta să reflecteze la fapta presupusă a fi săvârșită și la consecințele legale ale acesteia, măsura privativă de libertate derulată până în acest moment a fost suficientă pentru a înlătura pericolul pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, din actele și lucrările dosarului nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau a părții vătămate sau alte asemenea fapte.
Prin urmare, după perioada de deținere pe care inculpatul S. C. N., aflat la primul conflict cu legea penală, a efectuat-o, acest pericol pare a fi diminuat.
Un alt aspect pe care instanța de judecată îl are în vedere este și cel referitor la egalitatea de tratament juridic care trebuie să existe între inculpații trimiși în judecată prin același act de sesizare și pentru aceeași infracțiune, având aceeași încadrare juridică, cum sunt și inculpații, ce urmează a fi judecați în prezenta cauză.
Astfel, spre deosebire de inculpatul S. C. N., coinculpatul F. M. – D. este judecat în stare de libertate, în condițiile în care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Filiași au fost reținute în sarcina acestuia din urmă acte simultane în calitate de complice concomitent, comise din motive josnice, circumstanță de natură a-i agrava răspunderea penală și a-l plasa pe o poziție mult mai ingrată decât cea a presupusului autor.
Prin urmare, scopul legal al oricărei măsuri preventive – respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la judecată sau executarea pedepsei se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu impunerea unor restricții pentru acesta, în speță a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, deși gravitatea acuzației și a pedepsei prevăzute de lege constituie elemente relevante în evaluarea riscului ca acuzatul să se sustragă sau să săvârșească noi fapte, totuși, doar astfel de motivații nu sunt suficiente pentru a justifica menținerea stării de arest preventiv.
De altfel, este unanim acceptat faptul că starea de normalitate este aceea ca cercetarea penală și judecata să se facă cu inculpatul în stare de libertate,starea de arest preventiv reprezentând doar excepția, luarea măsurii arestării preventive trebuind să aibă ca fundament motive întemeiate.
Toate elementele anterior prezentate conduc la concluzia că, în speță, nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, dar constatând că prin dispozițiile art. 136 alin. 8 din Codul de procedură penală, legiuitorul a lăsat la aprecierea instanței posibilitatea să aleagă măsura preventivă, în funcție de scopul acesteia, se apreciază că instituirea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea ar duce la buna desfășurare a procesului penal și ar limita posibilitatea acestuia de a săvârși alte infracțiuni sau de a se sustrage de la judecată.
În concluzie, în temeiul art. 145 din Codul de procedură penală, raportat la art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța a luat față de inculpatul S. C. N. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv orașul Filiași, județul D.,
fără încuviințarea instanței, decât pentru a se prezenta la instanță sau la
organele de poliție desemnate cu supravegherea lui.
În temeiul art. 145 alin. 1 indice 1 din Codul de procedură penală, instanța a dispus ca inculpatul S. C. N. să se supună
următoarelor obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, respectiv Poliția orașului Filiași, județul D., conform programului de
supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este
chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Instanța a dispus, în temeiul art. 145 alin. 1 indice 2 din Codul de
procedură penală, ca inculpatul S. C. N. să respecte pe
durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, următoarele
obligații:
- să nu se apropie de persoana vătămată A. M. și membrii familiei acesteia și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;
- să nu se apropie de inculpatul F. M. – D. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect;
- să nu se apropie de martorii: M. C. - G., P. I.
C., M. I., M. C. - M., P. I. – D., P.
M. și S. N. și să nu comunice cu aceștia direct sau
indirect;
- să nu se afle în locuința persoanei vătămate A. M..
În temeiul art. 145 alin. 2 indice 2 din Codul de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului S. C. N. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, conform art. 145 alin. 3 din Codul de procedură penală.
În consecință, pentru considerentele amintite, instanța a dispus revocarea măsurii arestării preventive și va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Pe fondul cauzei, referitor la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului F. M. – D., avocat G. S., privind restituirea dosarului Parchetului de pe lângă J. Filiași pentru refacerea actului de sesizare, astfel cum a fost motivată, instanța apreciază că actul de sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Filiași nr. 1252/P/2011 din data de 21.02.2012, a fost făcut potrivit legii, neexistând inadvertențe între considerente și dispozitiv cu privire la activitatea infracțională pusă în sarcina inculpatului F. M. – D..
Fiecare instanță de judecată este îndatorată, prin norma comună cuprinsă în dispoziția din art. 300 alin. 1 din Codul de procedură penală, să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea sesizării sale.
Dacă instanța constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea acesteia nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii (art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală).
Atunci când neregularitatea ar fi extrinsecă, de exemplu când rechizitoriul nu este semnat, se acordă un termen pentru înlăturarea acestei lipse.
În cazul în care actul de sesizare conține însă neregularități intrinseci, instanța se va desesiza trimițând dosarul organului care a întocmit actul de sesizare, pentru a proceda la refacerea lui.
Potrivit art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, dispozițiile
relative la sesizarea instanței sunt imperative sub sancțiunea nulității
absolute.
Pentru ca instanța să se considere legal sesizată prin rechizitoriu este necesar ca în cuprinsul acestuia să fie arătate în mod concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată, deoarece potrivit art. 317 din Codul de procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
Analizând situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului, instanța constată că, în actul de sesizare s-a reținut faptul că, inculpatul F. M. - D., pe fondul legăturii subiective cu inculpatul S. C. N., a desfășurat activități în calitate de complice concomitent, prin intermediul cărora l-a ajutat pe inculpat să întrețină act sexual de orice natură, prin constrângere, cu partea vătămată A. M..
Prin dispozitivul rechizitoriului s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F. M. - D. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din Codul penal, (fapta de viol a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună) cu aplicarea art. 75 lit. d) din Codul penal.
Prin săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună se înțelege săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună în calitate de coautori, precum și săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane, dintre care cel puțin una în calitate de autor, iar cealaltă sau celelalte în calitate de complici concomitenți.
Pentru a fi incidentă agravanta prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din Codul penal, nu este necesar ca toți făptuitorii să aibă acte sexuale cu victima, fiind suficient ca actul sexual să fie realizat numai de unul dintre ei, celălalt sau ceilalți făptuitori desfășurând activități simultane în calitate de complici concomitenți.
Deci, art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din Codul penal se referă atât la coautorat cât și la complicitatea (ajutorul) concomitentă cu acțiunea autorului, ca forme ale participației penale.
Prin urmare, fapta care face obiectul trimiterii în judecată și care a fost expusă pe larg în considerentele rechizitoriului, se regăsește în dispozitivul acestui act, corect și legal încadrată juridic, situație în care instanța a apreciat că actul de sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Filiași nr. 1252/P/2011 din data de 21.02.2012, a fost făcut potrivit legii, urmând a respinge cererea de restituire a dosarului la P. de pe lângă J. Filiași, cerere formulată de avocat G. S. pentru inculpatul F. M. – D..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă J. Filiași solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și menținerea stării de arest față de inculpatul S. C. N., având în vedere pericolul social pentru ordinea publică iar temeiurile avute în vedere la arestare subzistă și în prezent.
Tribunalul analizând legalitatea și implicit temeinicia încheierii prin care s-a revocat măsura arestării preventive dispunându-se luarea față de inculpatul S. C. I. a măsurii preventive prevăzute de art.136 lit.b C.p.p., în raport cu motivele de recurs formulate de către parchet, dar și în raport cu actele și lucrările cauzei, se constată:
Sesizarea instanței privește săvârșirea de către intimatul inculpat a infracțiunii agravante de viol în modalitatea prevăzută de art.197 alin.2 C.p.
Până în acest moment procesual se constată că instanța de fond nu a audiat inculpații, nu a administrat nici un probatoriu în cauză.
Totodată, se constată că pozițiile inculpatului față de faptă și învinuirea ce i se aduce au fost oscilante, chiar mai mult a transferat o parte a vinovăției penale asupra celuilalt coinculpat respectiv, F. M. D..
Împrejurările în care a avut loc fapta, așa cum sunt ele reținute în actul de sesizare, atestă existența unui probatoriu în cea mai mare parte indirect, care trebuie coroborat cu declarațiile coinculpaților.
Ca atare, stabilirea vinovăției sau nevinovăției în cauză implică administrarea unui probatoriu care se va circumscrie unei analize logico-juridice ale stării de fapt vizând împrejurări de o subtilitate deosebită, ceea ce implică o ascultare a inculpaților detaliată, precum și a martorilor.
Față de cele precizate, Tribunalul constată că interesul anchetei judiciare primează în cauză, dându-se eficiență în acest caz prevederilor art.136 pct.1 privind buna desfășurare a procesului penal. Totodată, se apreciază că există riscul influențării martorilor, chiar o posibilă înțelegere între coinculpați cu privire la împrejurările în care a avut loc fapta, înțelegere ce are menirea de a altera aflarea adevărului, stabilirea vinovăției.
Egalitatea de tratament juridic invocată de către instanța de fond este lipsită de consistență juridică în contextul în care împrejurările în care conturează fapta sunt diferite de la inculpat la inculpat după cum se poate vorbi despre același aspect și cu privire la persoana fiecăruia dintre inculpați.
La cele reținute se mai adaugă pericolul social concret al faptei, gravitatea acesteia, circumscrisă atât împrejurărilor care conturează starea de fapt dar și naturii relațiilor sociale alterate prin care sunt vizate libertatea persoanei, dar și viața și integritatea fizică și psihică a acesteia.
Față de cele precizate, recursul parchetului este fondat, urmând a fi admis în baza dispoz.art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p., dispunându-se casarea încheierii, iar în baza art. 300/2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen., se va
menține starea de arest a inculpatului S. C. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași, împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2012 pronunțată de J. Filiași în dosarul nr._ .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300/2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ..1,., CNP_.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2012.
Președinte, Pt.judecător, Judecător,
M. N. V. S. D. D. G. G.
aflată în C.O., semnează
președinte complet
Grefier,
D. M.
Red.M.N.
Tehnored.D.M/2 ex.
02.05.2012TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către
PENTIENCIARUL C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către
S. C. NCOLAE, deținut în
PENTIENCIARUL C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ..1,., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către
SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DE EVIDENȚĂ ȘI ELIBERARE A PAȘAPOARTELOR SIMPLE AL JUDEȚULUI D.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către,
INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE JANDARMI D.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ..1,., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI
DE FRONTIERĂ BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ..1,., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către
POLIȚIA FILIAȘI, JUDEȚUL D.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ..1,., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
C., .
Emisă, azi 27.04.2012
Către,
P. DE PE L. J. FILIAȘI
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 222 pronunțată la data de 27.04.2012 de acest tribunal în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Filiași .
Casează încheierea pronunțată la data de 25 aprilie 2012 de către J. Filiași .
În baza art. 300 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 b C.pr.pen.
Menține starea de arest a inculpatului S. C. N., zis „G.” fiul lui D. și O., născut la data de 19.04.1985 în Filiași, jud. D., domiciliat în Filiași .. 163, ..1,., CNP_
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică „.
Judecător Grefier
M. N. D. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 146/2012.... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
