Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-01-2015
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR 87
Ședința din Camera de Consiliu de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A.
Grefier C. E. V.
Ministerul Public – Pachetul de pe lângă T. D. a fost reprezentat de procuror V. N.
Pe rol judecarea contestației formulate de petentul A. I. împotriva sentinței penale nr. 49 pronunțată la data de 02 octombrie 2014 de Judecătoria C. in dosarul nr_, având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și asistat de avocat desemnat din oficiu - P. M. G. – care depune delegație nr._/24.11.2014 și intimatul I. C. personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Avocat P. M. G. pentru contestatorul A. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei către P. de pe lângă Judecătoria Filiași pentru a se relua urmărirea penală întrucât P. Procurorul Parchetului de pe lângă T. D. nu a analizat plângerea formulată de către petent cu privire la soluția dispusă în cauză de procurorul de caz, în sensul că organul de urmărire penală nu a efectuat o cercetare completă asupra cauzei, nu s-a pronunțat o soluție cu privire la infracțiunea de tâlhărie, procurorul de caz nu s-a pronunțat cu privire la latura civilă, nu au fost audiate toate persoanele care puteau depune mărturie cu privire la acel eveniment.
Intimatul I. C., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulata de petentul A. I. împotriva soluției pronunțata de prim procurorul Parchetului de pe lângă T. D. și a procurorului de caz și menținerea ca legala si temeinică a hotărârii pronunțata de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.341 C.pr.pen, hotărârea instanței de fond este definitivă.
Petentul A. I., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 49 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași, în baza art. 341 alin. 7, pct.2 lit.a C.p.p. s-a constatat legalitatea administrării probelor și efectuării urmăririi penale și s-a respins ca nefondată plângerea formulata de petentul A. I., cu domiciliul în municipiul C., ., nr. 3, ., . împotriva Ordonanaței nr.594/P/2013 din 09.05.2014 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Filiași, menținută prin Ordonanța nr. 683/II/2/2014 din 24.06.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lânga T. D., în contradictoriu cu intimatul I. C. cu domiciliul în comuna Braloștița, . D..
În baza art.398 rap la art.275, alin.2 din Noul Cod pr.penală petentul a fost obligat la plata sumei la 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.398 rap la art.276, alin.6 din Noul Cod pr.penală obligă petentul la plata sumei la 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către intimat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.07.2014, petentul A. I. a înaintat Judecătoriei Filiași plângerea formulată împotriva Ordonanței din data de 09.05.2014 dată în dosarul nr. 594/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și al Ordonanței nr. 683/II/2/2014 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă T. D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr._ .
A apreciat petentul că, cele două soluții dispuse prin ordonanțele sus menționate sunt nelegale și netemeinice.
A arătat petentul că, P. Procurorul Parchetului de pe lângă T. D. prin Ordonanța nr. 683/II/2/2014 a respins ca neîntemeiată plângere făcută de petent cu privire la soluția dispusă în cauză de procurorul de caz, dar nu a analizat plângerea decât cu privire la temeinicia soluției dispusă raportat la motivarea procurorului de caz și nu s-a pronunțat cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, respectiv: 1. procurorul de caz nu s-a pronunțat cu privire la latura civilă, în condițiile în care a considerat că numitul I. C. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni; 2. petentul nu a fost audiat după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu i s-a adus la cunoștință acest fapt, deși a fost audiat în calitatea de parte vătămată după punerea în mișcare a acțiunii penale; 3. nu au fost audiați martorii indicații de petent în apărarea sa; 4. nu s-a pronunțat o soluție cu privire la infracțiunea de tâlhărie săvârșită de I. C., deși petentul a indicat acest fapt în declarație și a fost constatat printr-un proces – verbal încheiat de poliție, proces verbal care nu se regăsește la dosar.
A arătat petentul că, organul de cercetare penală nu a efectuat o cercetare completă a cauzei în sensul că nu a audiat toate persoanele care puteau depune mărturie cu privire la evenimentul în care a fost agresat de numitul I. C..
A arătat petentul că, deși a indicat în plângere faptul că, fiind căzut la pământ, I. C. i-a luat telefonul care căzuse din buzunar, sapa de grădină și ochelarii, organul de cercetare penală nu s-a pronunțat cu privire la această faptă. A mai arătat petentul că, obiectele sus menționate, mai puțin ochelarii, i-au fost înapoiate de polițistul care a venit la fața locului în urma apelării Serviciului de Urgență 112 și care la rândul lui le-a luat de la I. C., întocmindu-se un proces verbal de predare primire care nu se regăsește la dosarul cauzei.
Totodată, petentul a mai arătat că, deși prin ordonanța din 21.03.2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, nu i s-a adus la cunoștință acest fapt și nu a fost audiat în această calitate, ci numai în calitate de parte vătămată în data de 27.03.2014.
A mai arătat petentul că, procurorul de caz nu s-a pronunțat asupra laturii civile a cauzei, deși s-a constituit parte civilă.
A mai arătat petentul că, este netemeinică concluzia procurorului de caz că petentul i-a produs cu intenție și nu în legitimă apărare intimatului I. C., leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale întrucât I. C. a venit spre petent amenințător având o sapă în mână, cu care l-a fost lovit pe petent, lovire din care a rezultat fracturarea a două coaste, astfel cum rezultă din certificatul medico legal nr. 840/A2 din 20.05.2013.
A mai arătat petentul că, intimatul I. C. l-a lovit și în zona feței din care au rezultat la nivelul mandibular paramedian dreapta, excoriație de cca 0,4/0,3 cm, iar în urma loviturilor a căzut la pământ, fiind ajutat de soție să se ridice.
A mai arătat petentul că, a plecat la un vecin pentru a anunța evenimentul la Poliței, fapt ce nu a fost făcut de I. C..
A mai arătat petentul că, aspectele mai sus menționate cât și intensitatea loviturilor, obiectul dur(sapa) cu care a fost lovit, faptul că a fost doborât la pământ, că i-au fost luate telefonul, sapa și ochelarii care au fost găsite la I. C. pot forma convingerea organului de urmărire penală că, leziunea la ochi este posibil să i-o fi făcut intimatului, în legitimă apărare, în timp ce petentul se afla doborât la pământ, încercând să scape de loviturile intimatului.
A mai arătat petentul că, modalitatea în care intimatul descrie că i-a fost provocată leziunea sus amintită, nu este logică și nici adevărată întrucât este greu de crezut că, în condițiile în care atunci când ai o sapă în ambele mâini ridicată deasupra solului, să desprinzi o mână de pe aceasta și cu cealaltă să continui să ții sapa ridicată și să ai și forța de a lovi la nivelul feței în zona arcadei stângi, mai ales ținând cont de statura inculpatului I. C..
La primirea plângerii, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. 2 din Codul de procedură penală, republicat, instanța a dispus comunicarea termenului de judecată împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului și părților, cu mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, până la termenul din 11.09.2014.
La data de 25.09.2014, petentul a depus note de ședință prin care a învederat că, cu privire la termenul de comunicare a Ordonanței 683/II/2/2014 a P. Procurorului de pe lângă Tribunalului D., acesta a fost în data de 01.07.2014, iar data de formulare a plângerii către instanța de judecată a fost data de 17.07.2014.
Examinând plângerea depusă de petent la instanță în temeiul art. 341 C.p.p. și art. 15 alin. 3 din Legea 255/2013, în raport de motivele de fapt invocate și de actele dosarului de urmărire penală, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În urma cercetărilor efectuate în cauză, la data de 09.05.2014 prin Ordonanța nr.594/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria Corabia în temeiul art.315, alin.1, lit.b, art.19 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legi nr.135/2010, raportat la art.18, indice 1 din Codul penal din 1968, art.5 din Codul penal și în baza dispozițiilor art.315, alin.1, lit.b din Codul de procedură penală raportat la art.16, alin.1, lit.b, din Codul de procedură penală a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev de art.193, alin.2 din Codul penal cu privire la A. I. și I. C. și aplicarea sancțiunii administrative în cuantum de 700 lei față de I. C. și 150 lei față de A. I.; clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de amenințare prev de art.206, alin.1 cu privire la I. C., soluție împotriva căreia petentul a înțeles să formuleze plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
Prin Ordonanța nr. 683/II/2/2014 din 24.06.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă T. D. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul A. I. împotriva soluției menționate anterior.
Soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași de clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev de art.193, alin.2 din Codul penal cu privire la A. I. și I. C., întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea sancțiunii administrative în cuantum de 700 lei față de I. C. și 150 lei față de A. I. și de clasarea a cauzei având ca obiect infracțiunea de amenințare prev de art.206, alin.1 cu privire la I. C., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art.193, alin.2 Cp "Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda.
De asemenea, potrivit art.206, alin.1 din Codul penal " fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
La data de 28.05.2013 persoana vătămată I. C. a sesizat prin plângere organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 14.05.2013 în jurul orelor 16,00 în timp ce la un teren ce-i aparține situat pe raza satului Valea Fântânilor a fost lovit cu pumnul în zona ochiului stâng de către A. I., cauzându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Ulterior la data de 19.06.2013 la același post de poliție s-a înregistrat plângerea persoanei vătămate A. I. în care sesiza faptul că în data de 14.05.2013, în timp ce se îndrepta spre terenul unde deține viță de vie de pe raza satului Valea Fântânilor a fost lovit de către I. C. cu o unealtă agricolă în zona coastelor, cauzându-i leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.
La data de 25.09.2013, s-a început urmărirea penală față de A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev de art.180, alin.2 din Codul penal și I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, prev de art.180, alin.2 și art.193, alin.1 din Codul penal.
Prin ordonanța din data de 10.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală din infracțiunile prev de art.180, alin.2 și art.193, alin1.1 din Codul penal în infracțiunile prevăzute de art.193, alin.2 și art.206, alin.1 din Codul penal.
Prin ordonanța din 21.03.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților A. I. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art.193, alin.2 din Codul penal și I. C. pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe și amenințare, prev de art.193, alin.2 și art.206, alin.1 din Codul penal.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că, la data de 14.05.2013, în jurul orelor 16,30 între inculpați/persoane vătămate A. I. și I. C. a avut loc un conflict din cauza unor neînțelegeri referitoare la o fântână, în urma căruia s-au lovit reciproc, cu consecința producerii unor leziuni traumatice corporale ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale în cazul persoanei vătămate I. C. și respectiv 17-18 îngrijiri medicale în cazul persoanei vătămate A. I., în cadrul aceluiași incident inculpatul I. C. adresându-i amenințări cu moartea persoanei vătămate A. I.
În mod corect P. de pe lângă Judecătoria Filiași a apreciat că faptelor lovire sau alte violențe, prev de art.193, alin.2 din Codul penal săvârșite de inculpații A. I. și I. C. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, s-a avut în vedere datele privind persoana și conduita inculpaților, care nu au antecedente penale, iar pe parcursul efectuării cercetărilor au recunoscut exercitarea actelor de violență-cu modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și urmările produse-în cadrul incidentului ambii inculpați exercitând acte de violențe unul împotriva celuilalt .
Prin urmare, având în vedere împrejurările și mijloacele de săvârșire a faptei, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege a fost minimă, faptele, prin conținutul lor concret, fiind lipsite, de pericolul social specific unei infracțiuni, iar inculpații pot fi educați fără a li se aplica o pedeapsă, în speță fiind incidente dispozițiile art.19 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legi nr.135/2010, privind codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale raportat la art.18, alin.1 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă .
Aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite, în funcțiile de criteriile prevăzute de art.181 din Codul penal se face în cazul tuturor infracțiunilor, indiferent de caracterul – general sau special – al legii care le incriminează, astfel că afirmațiile petentului în sens contrar nu pot fi reținute.
Susținerile petentului în sensul că în cauză nu s-au făcut cercetări și cu privire la săvârșirea de către numitul I. C. și a infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art.233 din Codul penal, nu pot duce nici ele la admiterea plângerii, având în vedere că, pe de o parte, P. de pe lângă Judecătoria Filiași a fost învestit prin plângerile formulate de persoanele vătămate A. I. și I. C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, încadrare dată de organele de urmărire penală în funcție de starea de fapt reținută în urma mijloacelor de probă administrate, limitându-se, în mod firesc, la a cerceta aceste infracțiuni. Pe de altă parte instanța reține că petentul A. I. nu a solicitat în cursul urmăriri penale și extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea de către inculpatul I. C. a infracțiunii prevăzută de art.233 din Codul penal.
Cu privire la critica referitoare la faptul că procurorul de caz nu s-a pronunțat cu privire la latura civilă, în condițiile în care a considerat că numitul I. C. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
Procurorul nu se poate pronunța cu privire la admisibilitatea sau temeinicia acțiunii civile exercitate în procesul penal și nici nu poate decide lăsarea acesteia nesoluționată. În cazul în care dispune trimiterea în judecată, procurorul nu se pronunță și asupra acțiunii civile.
În cazul în care dispune clasarea, persoana prejudiciată prin infracțiune poate părăsi calea penală calea penală adresându-se cu cerere de chemare în judecată la instanța civilă împotriva persoanei care a produs prejudiciul. Ordonanțele prin care procurorul dispune o soluție de clasare, chiar menținute de judecătorul de cameră preliminară în urma respingerii plângerii formulate împotriva acestora în temeiul art.340 Ncpp, nu pot fi invocate cu autoritate de lucru judecată în fața instanța civile cu privire la constatările vizând existența unei fapte ilicite, autorului faptei ilicite sau forma de vinovăție.
În cazul dispunerii unei soluții de clasare, procurorul poate lua măsuri cu privire la restituirea lucrurilor, ori poate sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat.
Față de cele expuse mai sus instanța reține că, în situația procurorul a considerat că numitul I. C. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni însă a dispus o soluție de clasare cu privire la infracțiunea săvârșită de aceste inculpat, petentul putea părăsi calea penală calea penală adresându-se cu cerere de chemare în judecată la instanța civilă.
Cu privire la critica referitoare la faptul că petentul nu a fost audiat după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu i s-a adus la cunoștință acest fapt, deși a fost audiat în calitatea de parte vătămată după punerea în mișcare a acțiunii penale, instanța o va respinge având în vedere că din înscrisul existent la fila 25 în dosarul de urmărire penală rezultă că, la data de 27.03.2014, petentului A. I. i-au fost aduse la cunoștință calitatea de inculpat și drepturile și obligațiile pe care le are în această calitate în procesul penal. De asemenea, în procesul-verbal încheiat cu acea ocazie s-a consemnat că inculpatul A. I. își menține declarațiile date în fața organelor de poliție fără completări.
Față de cele expuse, Judecatoria Filiași, în baza art. 341 alin. 7, pct.2 lit.a C.p.p. a constatat legalitatea administrării probelor și efectuării urmăririi penale și a respins ca nefondată plângerea formulata de petentul A. I., cu domiciliul în municipiul C., ., nr. 3, ., . împotriva Ordonanaței nr.594/P/2013 din 09.05.2014 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Filiași, menținută prin Ordonanța nr. 683/II/2/2014 din 24.06.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lânga T. D., în contradictoriu cu intimatul I. C. cu domiciliul în comuna Braloștița, . D..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul A. I., desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei către P. de pe lângă Judecătoria Filiași pentru a se relua urmărirea penală întrucât P. Procurorul Parchetului de pe lângă T. D. nu a analizat plângerea formulată de către petent cu privire la soluția dispusă în cauză de procurorul de caz, în sensul că organul de urmărire penală nu a efectuat o cercetare completă asupra cauzei, nu s-a pronunțat o soluție cu privire la infracțiunea de tâlhărie, procurorul de caz nu s-a pronunțat cu privire la latura civilă, nu au fost audiate toate persoanele care puteau depune mărturie cu privire la acel eveniment.
Analizând contestația formulată de contestatorul petent A. I., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului si a dispozițiilor art 341 alin 8 Cod proc.pen., constată că aceasta este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.341 alin.8 C.pr.pen încheierea prin care s-a pronunțat una din soluțiile prevăzute la alin.6 și alin.7 pct.1, pct.2 lit.a, b și d este definitivă.
Instanța de fond a respins plângerea formulată de petent în baza art.341 alin.7, pct.2 lit.a C.pr.pen., aspect față de care respectiva hotărâre este definitivă, T. nemaiputând examina hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității sau temeiniciei, respectiv a motivelor invocate de către contestator.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art.425 ind 1 alin.7 pct.1 lit.a C.pr.pen. rap. la art.341 alin.8 C.pr.pen., va respinge contestația formulată de A. I. împotriva sent.pen. nr. 49/02 oct.2014 a Judecătoriei Filiași ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 ind 1 alin.7 pct.1 lit.a C.pr.pen. rap. la art.341 alin.8 C.pr.pen.
Respinge contestația formulată de A. I., cu domiciliul în municipiul C., ., nr. 3, ., împotriva sent.pen. nr. 49/02 oct.2014 a Judecătoriei Filiași în contradictoriu cu intimatul I. C. cu domiciliul în . D., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 22.10.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. C. E. V.
Red jud.G.A.
Tehnored CEV
5ex/05.02.2015
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 05.02.2015
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
P. de pe lângă T. D.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 87 din 22.01.2015, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. E. V.
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 05.02.2015
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
A. I., cu domiciliul în municipiul C., ., nr. 3, ., .
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 87 din 22.01.2015, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. E. V.
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 05.02.2015
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
I. C. cu domiciliul în comuna Braloștița, . D.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 87 din 22.01.2015, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. E. V.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 819/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 651/2014.... → |
|---|
