Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 141/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-04-2014

ROMÂNIA

T. D.

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 141

Ședința publică din data de 18 aprilie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G. A.

Grefier C. E. V.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D.

a fost reprezentat prin procuror N. V.

Pe rol, soluționarea contestației declarată de inculpatul D. Ș. I., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat D. Ș. I. personal și asistat de apărătorul din oficiu, avocat B. C. N., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4555/17.04.2014, emisă de Baroul D..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Interpelat fiind de către instanță, contestatorul inculpat D. Ș. I. învederează că își menține contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B. C. N. pentru contestatorul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există temeiuri noi.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar prev. de art 202 alin. 4 lit. b Cpp.

Reprezentantul Ministerului Public solicită pune concluzii de respingere a contestației formulată împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul D. Ș. I. având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și având în vedere perseverența infracțională a inculpatului.

Contestatorul inculpat D. Ș. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea prezentei contestații.

Dezbaterile fiind încheiate;

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de față, constată că prin încheierea din data de 15.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , în baza art. 242 alin. (1) C. p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului D. Stefanita I., fiul lui M. L. și P. M., născut la 22.03.1993 de revocare a măsurii arestării preventive.

În temeiul art.362 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. Stefanita I. prin încheierea nr.22 din 11.02.2014 a Judecatoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.21/11.02.2014.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.1755/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din 28.02.2014 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul Dovlecioica Stefanita I. pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 Cp – art. 229 alin. 1 lit. b, d Cp, toate cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Vechiul Cp, art. 5 Ncp.

În fapt s-a reținut că: în noaptea de 10/11.02.2014, în jurul orelor 00:00, prin forțarea capotei autoturismului marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_ ce apartine . C., a sustras un acumulator auto marca C., cauzând un prejudiciu în valoare de 280 lei.

Prin încheierea nr. 22/11.02.2014 a Judecătoriei C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. Stefanita I., pe o durată de 30 zile, de la 11 februarie 2014 până la data 12 martie 2014 inclusiv .

Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut ca este îndeplinită și condiția pev. de art. 223 alin. 2 c. pr. pen în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost formulată propunerea de arestare preventivă este de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică

Față de dispozițiile art. 348 Cpp si art. 207 Cpp, prin încheierile din camera de consiliu din 03.03.2014 si 28.03.2014 a fost menținută ca fiind temeinică și legală măsura arestării preventive luată față de inculpat, constatându-se ca temeiurile inițiale avute in vedere la data adoptării măsurii privative de libertate nu s-au schimbat.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art.362 C.p.p. care reglementează instituția măsurilor preventive în procedura de judecată se reține că, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Astfel, se reține că, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și la cele prev. de 362 C.p.p. pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, față de antecedentele penale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului, Dovlecioica Stefanita I..

În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța de fond a apreciat că acesta starea de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.

Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însuși pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

A mai apreciat prima instanță faptul că, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului nerezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din modul de comitere a faptei.

Recunoașterea vinovatei de către inculpat in cursul anchetei, nu conduce la înlăturarea prezumției de nevinovatei si nu poate justifica admiterea cererii de revocarea a măsurii arestării preventive întrucât acuzatul își poate retracta declarația de recunoaștere a vinovatei, iar pe de alta parte, acestea sunt criterii legale de individualizare a pedepsei .

Având in vedere aceste aspecte, in baza art. 242 alin. (1) C. p.p. Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului D. Stefanita I., de revocare a măsurii arestării preventive.

În temeiul art.362 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. Stefanita I. prin încheierea nr.22 din 11.02.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.21/11.02.2014.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul D. Ș. I., la termenul de judecată din data de 18.04.2014 solicitând personal și prin apărătorul său,a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există temeiuri noi.

De asemenea, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar prev. de art 202 alin. 4 lit. b Cpp.

T. apreciază în lumina dispozițiilor art. 207 NCpp. rap la art 348 NCpp, că prezenta contestație nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Probele administrate până la acest moment procesual nu au modificat presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis in judecata și, deci, temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă, care impun in continuare privarea de libertate a inculpatului.

Ca atare, în speță se constata a fi îndeplinite condițiile prev.de art.223 alin.1 în sensul că „există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și în speță există situația prevăzută de alin.2 al acestui text în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lui este închisoarea mai mare de 5 ani.

Astfel, din ansamblul probelor administrate până în prezent în dosarul de urmărire penală, suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În ceea ce privește această ultimă condiție, instanța va avea în vedere gradul de pericol concret al faptelor pentru care contestatorul – inculpat este cercetat, dat de modalitatea concretă în care au fost comise – pe timp de noapte, prin efracție și circumstanțele personale ale acestuia, contestatorul neavând un loc de muncă și o sursă licită de venituri și săvârșind fapta î stare de recidivă postexecutorie.

În consecință, fapta săvârșita și persoana contestatorului inculpat, justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.

Așadar, instanța constată că în mod judicios prima instanța a apreciat că faptele ce fac obiectul cauzei prezintă un pericol social concret ridicat, aspect ce relevă, ca o consecință, o periculozitate socială a inculpatului, justificându-se astfel, cel puțin în acest moment procesual, temerea că, lăsat în liberate, va continua să comită fapte prevăzute de legea penală.

Curtea Europeană a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Franței, că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării - adecvată.

Natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșită de către inculpat, modul în care acesta a acționat, consecințele acțiunilor sale conturează un grad ridicat de pericol social al faptei pentru care inculpatul este cercetat.

Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, în raport de interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, prima instanță de judecată în mod corect a acordat întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament în constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor Convențiilor și Pactelor internaționale relative la drepturile omului.

Totodată, T. constată că arestarea contestatorului inculpat corespunde scopului prevăzut de art. 202 al.1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.

Potrivit articolului 5 par.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil. Curtea a menționat în repetate rânduri că: „Continuarea încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului public ce prevalează, în pofida prezumției nevinovăției, asupra regulii de respectare a libertății individuale” (Neumeister c. Austria).

Persistența motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate. Când ele se dovedesc a fi „pertinente” și „suficiente”, ea verifică în plus dacă autoritățile naționale competente au manifestat o „promptitudine particulară” la administrarea procesului.

Raportat la cerințele de proporționalitate prev. de art. 202 alin.3 NCpp, se constata ca măsura arestului preventiv este necesara pentru realizarea scopului urmărit prin menținerea acesteia, conform celor sus-menționate.

T. constată că, în cauză, inculpatul a fost privat de libertate în data de 11.02.2014 organele judiciare investite cu soluționarea prezentei cauze dând dovadă de diligență sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei.

În raport cu toate elementele expuse mai sus, T. apreciază că nu se justifică luarea unei măsuri neprivative de libertate, întrucât măsurile de supraveghere enumerate de dispozițiile art. 215 sau 221 Cod procedură penală, deși ample, nu sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și față de persoana acestuia.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 206 C.pr.pen., urmează a respinge contestația formulată de inculpatul contestator D. Ș. I., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în ședința publică din data de 15.04.2014.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul contestator D. Ș. I. la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 206 C.pr.pen.

Respinge contestația formulată de inculpatul contestator D. Ș. I., fiul lui M. L. și P. M., născut la 22.03.1993, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în ședința publică din data de 15.04.2014.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen.

Obligă inculpatul contestator D. Ș. I. la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 18.04.2014.

Președinte,

G. A.

Grefier,

C. E. V.

Redact jud.GA/Tehnored C.V.

23Aprilie 2014/2ex

Jud fond A.I.Z.

T. D.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal nr. 4960

Emisă la: 18 Aprilie 2014

Către,

PENITENCIARUL DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ C.

Prin Decizia penală nr. 141 pronunțată la data de 18 Aprilie 2014 de T. D., în dosarul sus menționat, s-au dispus următoarele:

" În baza art. 206 C.pr.pen.