Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 215
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier R. I. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. R.
Pe rol, judecarea contestației formulate de contestatorul - inculpat C. P. împotriva încheierii de ședință din 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art. 206 CPP) și înlocuire a măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă prev. de art. 202 C.p.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul - inculpat C. P. personal și asistat de avocat din oficiu D. L. M. care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4893/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței, contestatorul - inculpat B. L. Ș. precizează că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. P., avocat D. L. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe și revocarea măsurii arestării preventive, considerând că de la momentul arestării preventive și până în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere, pericolul social s-a diminuat iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prev. de art. 204 alin. 2 lit. b sau d C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, respingerea contestației apreciind că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, această măsură este necesară și justificată iar o altă măsură nu ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal. Mai mult, arată că nu s-a depășit un termen rezonabil al arestării preventive.
Contestatorul - inculpat C. P., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de inculpat C. P., prin avocat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 362 Cpp rap. la art. 208 alin.2 și 4 C.p.p s-a menținut ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. P., măsură dispusă prin încheierea nr.2/14.02.2014 a Judecătoriei S., fiind emis mandatul de arestare nr. 01/14.02.2014.
P. a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 161/P/2014 din 05.03.2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv: inculpatul C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art 257 alin. 1 și 4 C.p rap. la art 193 alin. 2 C.p cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., distrugere prev. de art. 253 alin. 1 C.p cu aplicarea art 41 alin 1 C.p, două infracțiuni de amenințare prev. prev. de art. 206 alin. 1 C.p ,două infracțiuni de tulburare ordinii publice prev. de art 371 C.p cu aplicarea art 41 alin. 1 C.p, toate cu aplicarea art . 38 alin. 1 C.p
În fapt, s-a reținut că: în data de 28.01.2014 inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată minora B. C. A. cu un cuțit în timp ce aceasta se afla pe un drum public din localitatea Valea Stanciului, alergând-o în acest scop, acțiunile autorului producând teama și indignare asupra celorlalți martori la incident .
În data de 13.02.2014 inculpatul C. P. a amenințat-o cu moartea pe P. A., producându-i acesteia o temere puternică și a aruncat cu mai multe pietre in poarta și geamurile de la casa distrugându-le, iar prin aceste fapte a fost tulburată liniștea și ordinea publică determinându-se o stare de îngrijorare și insecuritate în rândul membrilor comunității .
Ulterior cu ocazia deplasării organelor de poliție din . intervenția la evenimentul anunțat prin SNAU 112, același inculpat a aplicat o lovitură cu un obiect înțepător – furca, agentului principal de poliție P. I. Nicușor din cadrul Postului de Poliție Valea Stanciului, producându-i multiple leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale conform constatărilor medicului legist.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul_ 14 în data de 06.03.2014 .
Prin încheierea nr. 2/14.02.2014 a Judecătoriei S., pronunțată în dosarul nr._ , s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. P. pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 14.02.2014 până la data 15.03.2014 .
Analizând legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului, instanta de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 362 Cpp, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Instanța a reținut că față de inculpatul C. P. s-a dispus prin încheierea nr. 2 din 14.02.2014 arestarea preventivă pentru 30 zile în baza art 202 alin. 1, 3 și 4 lit. e C.p .p, art 223 alin. 2 C.p.p și art 226 C.p.p . S-a reținut că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ultraj reținută în sarcina sa avându-se în vedere declarațiile martorilor oculari P. M., P. P. L., V. A., P. A., P. A. C., P. D. C., P. G. L. și ale martorului P. D., cele consemnate în procesul- verbal de cercetare a locului faptei însoțit de planșele foto aferente și măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni . S-a constatat, de asemenea că este îndeplinită și condiția pev. de art. 223 alin. 2 c. pr. pen în sensul că, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale, se constată că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică – avându-se în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, prin exercitarea de acte de violență asupra unui agent al statului, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, duce la concluzia că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și persoana inculpatului, care nu este la prima faptă de acest gen, fiind cunoscut cu antecedente penale, demonstrând perseverență infracțională, în condițiile în care anterior a mai fost condamnat definitiv pentru comiterea unor infracțiuni similare, îndreptate împotriva autorității, fiind totodată perceput de membrii comunității ca având un comportament violent și recalcitrant.
Instanta a constatat că potrivit art. 208 Cpp, că la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun menținerea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, conform art. 223 alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Astfel, instanța de fond a apreciat că din probele existente la dosarul cauzei rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.p rap. la art 193 alin. 2 C.p cu aplicarea art 41 alin. 2 C.p. pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că, la data de 13.02.2014 inculpatul a aplicat o lovitură cu o furcă agentului principal de poliție P. I. Nicușor din cadrul Postului de Poliție Valea Stanciului, cu ocazia interventiei la o sesizare 112, producându-i multiple leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, fiind relevante declarațiile martorilor oculari P. M., P. P. L., V. A., P. A., P. A. C., P. D. C., P. G. L. B. C. și F. A., cele consemnate în procesul- verbal de cercetare a locului faptei însoțit de planșele foto aferente și certificatul medico-legal nr. 257/A2//18.02.2014, infracțiune prevăzută expres în art 223 alin. 2 C.p.p și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică .
Pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune.
La stabilirea pericolului public pentru ordinea publică se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, cât si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
În cauza de față, s-a considerat că pericolul rezultă din natura și gravitatea faptei respectiv cuantumul pedepsei pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul și pentru care s-a apreciat că se impune arestarea preventivă – ultraj, și modalitatea comiterii - exercitarea de acte de violență asupra unui agent al statului, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și persoana inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, nu are un loc de muncă stabil, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură cu cea pentru care s-a dispus arestarea preventivă, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar .
În speță, necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică rezultă și din depoziția martorilor audiati in faza de urmărire penală care au relatat că cetățenii din comunitate se tem de comportamentul inculpatului pe care îl descriu ca violent și recalcitrant.
Instanta a mai reținut că durata arestării preventive nu este de natură să ridice suspiciuni în ceea ce privește termenul rezonabil .
Instanta a apreciat că, față de împrejurările concrete ale cauzei astfel cum au fost anterior prezentate, persoana și conduita inculpatului, măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art . 202 alin 1 C.p.p . În acest sens, instanta a avut în vedere împrejurararea că inculpatul nu are un loc de muncă stabil precum și natura faptei și modalitatea de săvârșire, persoana acestuia .
P. toate aceste considerente, instanta a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsura care este totodata proportionala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului si necesara pentru realizarea scopului prev. de art.202 Cpp, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop, astfel încât a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, ca neîntemeiată și în temeiul art. 362 Cpp rap. la art. 208 C.p.p a menținut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispuse față de inculpatul C. P..
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul C. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, considerând că de la momentul arestării preventive și până în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere, pericolul social s-a diminuat iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prev. de art. 204 alin. 2 lit. b sau d C.p.p.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Astfel cum a reținut prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment procesual în cursul urmăririi penale, relevante fiind declarațiile martorilor oculari P. M., P. P. L., V. A., P. A., P. A. C., P. D. C., P. G. L. B. C. și F. A., precum și aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare a locului faptei însoțit de planșele foto aferente și certificatul medico-legal nr. 257/A2//18.02.2014, rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.p rap. la art 193 alin. 2 C.p cu aplicarea art 41 alin. 2 C.p. pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, la data de 13.02.2014 inculpatul a aplicat o lovitură cu o furcă agentului principal de poliție P. I. Nicușor din cadrul Postului de Poliție Valea Stanciului, cu ocazia interventiei la o sesizare 112, producându-i multiple leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen..
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă a arestării este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, fapte care se caracterizează în concret printr-o periculozitate și rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 14.02.2014.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, având în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, faptul că cercetarea judecătorească este la debutul său, inculpatul nefiind audiat de către instanță, precum și situația antecedentelor penale ale inculpatului.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului și pentru a asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare, în mod corect prima instanță a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul C. P. cu o altă măsura preventivă mai ușoară, prevăzută de art. 202 alin. 4 Cpp.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă față de inculpatul C. P. este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 206 NCpp tribunalul va respinge contestația declarată de inculpatul C. P. ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp tribunalul va obliga contestatorul inculpat C. P. la plata sumei de 170 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, culpa procesuală revenind acestuia.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 NCPP:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul C. P., fiul lui V. si P., nascut la data de 07.11.1977, in ., jud.D., cu domiciliul in com. Valea Stanciului, ., jud.D., CNP_, împotriva încheierii din data de 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria S..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP:
Obligă pe contestatorul-inculpat C. P. la plata sumei de 170 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. G. C. R. I. T.
Red. Jud. C.G.C..
Tehnored. R.I.T./29 Aprilie 2014/2 ex.
J.f.D.O.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
