Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 95/2016. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2016 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 95/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 28.01.2016
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier C. E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. N.
Pe rol, judecarea contestației formulată de contestatorul – inculpat I. G. V. împotriva încheierii din 15.01.2016 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificare măsuri preventive (art. 206 CPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul - inculpat I. G. V. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. O. în substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. – T. D. care depune la dosarul cauzei delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 888/2016 și delegație de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței contestatorul inculpat I. G. V. arată că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului I. G. V., avocat P. O., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii pronunțate și pe fond rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat.
Avocat P. O. apreciaza că, judecarea in stare de libertate a inculpatului nu va afecta buna desfășurare a procesului penal, inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, este de acord sa achite prejudiciul in cauză.
Totodată, arata ca, înainte de savarsirea faptei, contestatorul inculpat isi câștiga in mod cinstit existenta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat ca fiind temeinică și legală, întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, raportat la gravitatea presupuselor fapte a fi săvarsite de inculpat, a modului și a circumstanțelor descrise în actul de sesizare că au fost comise, a antecedentelor penale.
Contestatorul – inculpat I. G. V., având ultimul cuvânt, arată ca este de acord cu apărătorul sau.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 15.01.2016 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 15, în temeiul art. 362 C.p.p. rap. la art. 208 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. G. V., fiul lui G. și N., născut la data de 10.03.1985 in C., județul D., CNP_, deținut in Penitenciarul C., dispusă prin încheierea cu numărul 148 din 09.12.2015 pronunțată în dosarul cu numărul_/215/2015 al Judecătoriei C..
S-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul cu numărul_/P/2015 din 22.12.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I. G. V. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 41 alin.1 C.p.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că la data de 25/26.11.2015, prin spargerea unui geam, inculpatul I. G.-V. a pătruns în incinta .. din mun. C., ., parter, jud. D., de unde a sustras 264 pachete de țigări, de diferite mărci, cauzând un prejudiciu total de 4400 lei.
Prin ordonanța din data de 16.12.2015 a fost dispusă punerea în mișcare a urmării penale față de inculpatul, I. G.-V., pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d, și alin. 2 lit. b CP cu aplicarea art. 41 alin. 1 CP.
Prin încheierea cu numărul 151 din 16.12.2015 pronunțată în dosarul cu numărul_/215/2015 al Judecătoriei C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. G. V. pentru o perioadă de 30 zile; pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, potrivit art. 202 alin. 1 C.pr.pen.,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Potrivit alin. 3 al art. 202 C.pr.pen., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, conform art. 223 alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că la dosar există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul I. G. V. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, care face obiectul propunerii de arestare preventivă, constând în aceea că în noaptea de 25/26.11.2015, prin spargerea unui geam, inculpatul pătruns în incinta .. din mun. C., ., parter, jud. D., de unde a sustras 264 pachete de țigări, de diferite mărci.
În acest sens, judecătorul de drepturi si libertăți a avut în vedere declarația reprezentantului părții vătămate - numitul D. M., declarațiile martorului D. V. A.,procesul-verbal de reconstituire,procesul-verbal de cercetare a locului faptei, procesul-verbal vizualizare imagini camere de supraveghere, planșe fotografice atașate.
De asemenea, judecătorul de drepturi si libertăți retine că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar cu ocazia reconstituirii a arătat detaliat modalitatea de comitere, potrivit procesului verbal de reconstituire.
În consecință, față de toate probele administrate in cauza, judecătorul de drepturi si libertăți retine ca in cauza rezulta suspiciunea rezonabila a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii care face obiectul propunerii de arestare preventivă.
Totodată judecătorul de drepturi si libertăți a constatat ca pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea respectiva este închisoare de la 2 la 7 ani .
De asemenea, evaluând gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, judecătorul de drepturi si libertăți a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public s-a avut în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, cât și date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate,credința că justiția,cei care concurează la înfăptuirea ei,nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Totodata, în ceea ce privește circumstantele personale ale inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati a reținut ca inculpatul nu este la primul conflict cu legea penala, acesta fiind condamnat anterior pentru numeroase infracțiuni contra patrimoniului, astfel cum rezulta din fisa de cazier atasata la dosar.
S-a mai reținut că inculpatul în prezent nu are un loc de muncă stabil, astfel cum chiar acesta a declarat, existând astfel pericolul ca inculpatul să săvârșească in continuare astfel de fapte dacă este lăsat in libertate.
Judecătorul de drepturi si libertăți a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului,fiind totodată necesară pentru realizarea scopurilor prev. de art. 202 Cpp, respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penala sau de la judecata și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin încheierea din data de 24.12.2015 a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul I. G. V., prin apărătorul său.
A fost respinsa cererea formulată de inculpatul I. G. V. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu prev. de art. 202 alin. 4 lit. d C.p.p.
În baza art. 348 raportat la art. 207 alin.4 C.p.p.
A fost menținută ca legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului I. G. V. dispusă prin încheierea cu numărul 151 din 16.12.2015 pronunțată în dosarul cu numărul_/215/2015 al Judecătoriei C..
Prin încheierea din data de 15.01.2015 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul_/P/2015 privind pe inculpatul I. G. V. pentru comiterea infr. de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 C.p. – art. 229 alin. 1 lit. b) si d) alin. 2 lit. b) din C. pen., în condițiile art. 41 alin. 1 din C. pen.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul I. G. V..
S-a stabilit termen la data de 15 ianuarie 2016 în ședință publică.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit art. 208 C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Art. 362 C.proc.pen. prevede că instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Măsurile preventive pot fi dispuse, respectiv menținute, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond a reținut că, de la data sesizării instanței cu soluționarea fondului cauzei si respectiv de la data discutării menținerii arestării preventive a inculpatului, temeiurile inițiale avute in vedere la data adoptării măsurii privative de libertate nu s-au schimbat.
Raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și la cele prev. de art. 208 C.p.p. pe baza evaluării gravității presupuselor fapte, a modului și a circumstanțelor descrise în actul de sesizare că au fost comise, a antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților.
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța de fond a apreciat că acesta starea de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însusi pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de catre alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru fapta pentru este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor și atitudinea inculpatului după producerea faptei.
In ceea ce privește persoana inculpatului, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, în raport cu data săvârșirii faptei se află in stare de recidivă post-executorie, fiindu-i aplicabile disp. art. 41 alin. 1 C. pen.
In baza art 5 par. 3 din Convenție, atunci când decid cu privire la prelungirea sau menținerea arestării preventive, autoritățile interne sunt obligate sa ia in considerare si posibilitatea luării unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces: eliberarea pe cauțiune, interdicția de a parasi tara sau orașul ( cauza Khudoyorov c. Rusiei, 2005), etc. Trebuie demonstrat pe de o parte caracterul necesar al măsurii privative de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, si pe de alta parte caracterul insuficient al altor masuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficienta a scopurilor prevăzute de art. 136 alin 1 Cpp, fata de prezumția de libertate de care se bucura învinuitul sau inculpatul si de caracterul de excepție al măsurii arestării preventive (pct. 3 alin 1 si 7 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei).
Cerința proporționalității ce decurge din cea a necesitații, presupune existenta unui just echilibru intre măsura privativa de libertate si scopul urmărit prin dispunerea acesteia, in vederea garantării libertății persoanei si evitării oricărui arbitrariu in luarea unei masuri atât de grave.
O altă măsură preventivă cum ar fi controlul judiciar sau arestul la domiciliu nu sunt suficiente pentru a asigura prezența inculpatului in fata organelor judiciare, si împiedicarea de a mai comite si alte fapte de natură penală, întrucât in calitate de persoană bănuită că au săvârșit o infracțiune nu prezintă suficiente garanții ca vor colabora la aflarea adevărului si justa soluționare a cauzei.
Pentru aceleași motive instanța de fond a apreciat că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În plus, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptelor, modul si mijloacele de comitere a acestora.
Instanța de fond a apreciat ca buna desfășurare a procesului penal impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului iar punerea in libertate, chiar subsumata unor obligații sau garanții ar provoca o reala tulburare a ordinii si liniștii publice.
Având în vedere cele mai sus expuse,
În temeiul art. 362 C.p.p. rap. la art. 208 C.p.p., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. G. V., dispusă prin încheierea cu numărul 148 din 09.12.2015 pronunțată în dosarul cu numărul_/215/2015 al Judecătoriei C..
A respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul I. G. V., solicitând personal și prin apărător, în esență, revocarea măsurii arestării preventive si judecarea inculpatului in stare de libertate.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlului judiciar, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
În considerarea acestor aspecte, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut în mod temeinic că, în raport cu situația de fapt ce rezultă din probe, antecedentele penale ale inculpatului), nu se poate conchide că luarea măsurii arestului la domiciliu sau controlului judiciar în privința inculpatului nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal în raport cu pericolul concret pentru ordinea publică, ținându-se seama de gravitatea faptelor comise, dedusă nu numai din limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, dar si din modul in care inculpatul a acționat, precum și persoana acestuia.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpatului i se poate restrânge libertatea “dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia “ iar în cauză subzistă unul dintre cele patru motive acceptate de jurisprudența CEDO pentru detenția unei persoane până la judecată, și anume, comiterea de infracțiuni (hotărârea Matznetterc vs. Austria, hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. § 9).
Așa fiind, tribunalul reține că temeiurile care au stat la baza măsurii arestări preventive a inculpatului I. G. V. nu s-au modificat și, totodată, nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că nu s-ar impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul I. G. V. a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constată că privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen.
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, fapte care se caracterizează în concret printr-o periculozitate și rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 16.12.2015.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, având în vedere faptul că cercetarea judecătorească este la debutul său.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului și pentru a asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare, în mod corect prima instanță a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul I. G. V. cu o altă măsura preventivă mai ușoară, prevăzută de art. 202 alin. 4 Cpp.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă față de inculpatul I. G. V. este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 206 NCpp tribunalul va respinge contestația declarată de inculpatul I. G. V., ca nefondata.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, va obliga pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 NCPP:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul I. G. V., fiul lui G. și N., născut la data de 10.03.1985 in C., județul D., CNP_, deținut in Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria C..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP:
Obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2016, ora 11,30.
Președinte, Grefier,
G. C. C. E. V.
Red. Jud. G.C.
Tehnored. C.E.V./01.02.2016/2 ex.
J.F R.A..
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 99/2016.... | Schimbare regim executare. Art.518 NCPP. Sentința nr. 70/2016.... → |
|---|
