Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 348/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 12836/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 348/2013
Ședința publică de la 04.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. I.
Judecător D. P.
Judecător T. B.
Grefier L.-E. O.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul S. T.-D. împotriva sentinței penale nr. 1926 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat S. T.-D., asistat de avocat C. A. –I., în substituire pentru apărtorul desemnat din oficiu, avocat O. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat o declarație recurentului condamnat, ce se află atașată la dosar după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen:
Avocat C. A. - I., pentru recurentul condamnat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea cererii de liberare condiționată și punerea de îndată în libertate a condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond prin care s-a stabilit termen de rediscutare a situației condamnatului la data de 13.11.2013 ca temeinică și legală.
Recurentul condamnat S. T.-D. a solicitat admiterea recursului și punerea sa în libertatea.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1926 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. T. D. fiul lui M. și E., născut la data de 04.09.1977 în A., județul A., domiciliat în A., .. 12, județul A., CNP._, deținut în Penitenciarul Tg-J. și s-a stabilit termen de rediscutare a situației condamnatului la data de 13.11.2013.
A fost obligat petentul condamnat la 120 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ petiționarul condamnat S. T. D., deținut în Penitenciarul Tg-J., a solicitat instanței liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 15 ani și 6 luni închisoare pe care o execută în prezent.
Cererea nu a fost motivată în scris.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit procesului verbal nr._ din 14.08.2013, emis de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tg-J., petiționarul S. T. D. execută o pedeapsă de 15 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 203/2005 a Tribunalului M., în baza căreia a fost emis mandatul nr. 233/2005.
Conform acelorași documente, pedeapsa transformată în zile este de 5660 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, trebuie să execute 2/3, respectiv 4245 zile.
Potrivit procesului-verbal menționat, până la data de 14.08.2013, când a fost pus în discuție la comisia de propuneri pentru punerea în libertate, petiționarului i s-au considerat total zile câștigate și executate 4491 zile, însă datorită faptului că nu a participat la programele de resocializare, Comisia a dispus amânarea de la liberarea condiționată a petiționarului, stabilind termen de analizare la 13.11.2013.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 59 Cod penal, „după ce a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani…condamnatul care este stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Totodată, instanța de fond a constatat că textul de lege menționat privitor la liberarea condiționată înainte de executarea în întregime a pedepsei face vorbire de o vocație a condamnatului, nu și o obligație a instanței ori a comisiei, în sensul în care după efectuarea a 2/3, petiționarul să fie pus automat în libertate, la analiza cererii urmând a se ține cont și de antecedentele penale, de dovezile temeinice de îndreptare, în speță, condamnatul participând la activități de evaluare și consiliere psihologică, precum și la activități educative și sportive.
Având în vedere concluziile comisiei de liberări și raportat antecedentele penale, petiționarul condamnat având statul de recidivist, a faptului că a mai fost liberat, nesocotind clemența arătată prin liberarea condiționată și durata executată, s-a apreciat că aceasta din urmă a fost insuficientă pentru a se concluziona cert tendința de îndreptare sau chiar îndreptarea petiționarului, prima instanță constatând ca nefiind întrunite în totalitate condițiile prevăzute de art. 59 și art. 60 C.pen.
Astfel, prima instanță, în baza art. 450 alin 2 C.pr.pen., a respins cererea formulată de petiționarul-condamnat, în ceea ce privește liberarea sa condiționată.
Cu privire la termenul de amânare propus de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, în raport și de considerentele amintite, prima instanță l-a apreciat ca fiind moderat, neimpunându-se reducerea acestuia, stabilind același termen de rediscutare a situației condamnatului la data de 13.11.2013.
Totodată s-a arătat că termenul stabilit pentru rediscutare nu este însă obligatoriu în ceea ce privește Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, în sensul punerii la acea dată în libertate a petiționarului ci este un termen normal de reevaluare a comportamentului petiționarului, în funcție de conduita sa, putându-se astfel propune fie punerea în libertate, fie, în cazul unei conduite neconforme cu regulamentele interioare, amânarea lui de la liberarea condiționată.
De asemenea, s-a precizat că pentru acest nou termen stabilit de instanță comisia trebuie să aprecieze prin prisma sintagmei de „dovezi temeinice de îndreptare”, comportamentul petiționarului sau mai exact eforturile sale susținute și serioase de integrare până la data analizei, în paralel cu îndeplinirea celorlalte condiții, respectiv cu antecedentele sale penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul S. T. D., fără a-l motiva în scris., însă în ședința publică, prin precizarea depusă la dosar și prin concluziile formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată, întrucât îndeplinește condițiile privind fracția, respectiv a executat 12 ani închisoare din pedeapsa de 15 ani 6 luni închisoare aplicată și a avut un comportament corespunzător pe timpul executării pedepsei, pentru a putea fi liberat condiționat.
Examinând recursul dedus judecății, prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, potrivit dispozițiilor art. 3856 C.pr.pen., art. 38514 C.pr.pen.și sub aspectul tuturormotivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen. instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
În analiza propriului examen, instanța de recurs reține că potrivit procesului verbal nr._ din 14.08.2013, emis de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tg-J., recurentul S. T. D. execută o pedeapsă de 15 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 203/2005 a Tribunalului M., în baza căreia a fost emis mandatul nr. 233/2005. Conform acelorași documente, pedeapsa transformată în zile este de 5660 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, trebuie să execute 2/3, respectiv 4245 zile.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, până la data de 14.08.2013, când a fost pus în discuție la comisia de propuneri pentru punerea în libertate, recurentului s-au considerat total zile câștigate și executate 4491 zile, însă datorită faptului că nu a participat la programele de resocializare, Comisia a dispus amânarea de la liberarea condiționată a recurentului, stabilind termen de analizare la 13.11.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 59 C.pen., „după ce a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii care depășește 10 ani…condamnatul care este stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Se observă că recurentul are antecedente penale, având statul de recidivist, a mai fost liberat, nesocotind clemența arătată prin liberarea condiționată, nu a participat la programe de resocializare și a participat în mică măsură la activitățile productive, motiv pentru care instanța reține că durata executată este insuficientă pentru a se concluziona cert tendința de îndreptare sau chiar îndreptarea recurentului, constatând ca nefiind întrunite în totalitate condițiile prevăzute de art. 59 și art. 60 C.pen.
Astfel, prima instanță, în baza art. 450 alin 2 C.pr.pen., a respins cererea formulată de recurentul-condamnat, în ceea ce privește liberarea sa condiționată.
Cu privire la termenul de amânare propus de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, în raport și de considerentele amintite, în mod corect prima instanță l-a apreciat ca fiind moderat, neimpunându-se reducerea acestuia, stabilind același termen de rediscutare a situației condamnatului la data de 13.11.2013.
Totodată, pentru acest nou termen stabilit de instanță comisia trebuie să aprecieze prin prisma sintagmei de „dovezi temeinice de îndreptare”, comportamentul petiționarului sau mai exact eforturile sale susținute și serioase de integrare până la data analizei, în paralel cu îndeplinirea celorlalte condiții, respectiv cu antecedentele sale penale.
Față de cele ce preced văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. instanța de control judiciar va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuielile judiciare statului;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul S. T.-D. împotriva sentinței penale nr. 1926 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ ca nefondat.
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. I. D. P. T. B.
Grefier,
L.-E. O.
Red. I.R.
Tehnored. E.C.
Jud. fond L. B.
3 ex./ 14.11.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
