Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5390/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 187/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător R. I.
Judecător D. P.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului condamnatului D. G. declarat împotriva sentinței penale nr. 820 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat D. G., asistat de avocat Hârs H. - M. în substituire pentru apărător desemnat din oficiu, avocat O. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost ascultat recurentul condamnat D. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul:
Avocat Hârs H. - M. în substituire pentru apărător desemnat din oficiu, avocat O. C. pentru recurentul condamnat D. G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată, întrucât instanța de fond a calculat în mod greșit fracția.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cererea de liberare condiționată fiind inadmisibilă.
Recurentul condamnat D. G. a solicitat admiterea recursului și admiterea cererii sale de liberare condiționată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 820 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D. Ghe. G., fiul lui G. și I., născut la data de 07.06.1970, CNP_, cu domiciliul în comuna Alunu, ., în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J..
A fost obligat petentul la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petiționarul condamnat D. Ghe. G., deținut în Penitenciarul Tg-J., a solicitat instanței, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, la care a fost condamnat pentru infracțiunea de raport sexual cu o minoră, aplicată prin sentința penală nr. 263/22.10.2009 a Judecătoriei Horezu.
În motivarea cererii, petentul a precizat că a executat fracția prevăzută de lege, îndeplinind și celelalte condiții prevăzute de lege pentru a fi pus în libertate condiționat.
Din adresa H.2/_/PTJGJ/22.04.2013 emisă de Penitenciarul Tg-J. rezultă că petentul condamnat a început executarea pedepsei la data de 05.05.2012 și expiră în termen la data de 04.05.2015.
S-a mai arătat că pentru a fi pus în discuția Comisiei de propuneri pentru liberare condiționată trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile, până la data de 22.04.2013, a executat efectiv 1084 zile executate și câștigate, pentru a putea fi pus în discuție în Comisia de liberare condiționată având de executat încă 133 zile.
Apreciind starea de fapt conturată, în urma examinării înscrisurilor dosarului, prima instanță a constatat că cererea de liberare este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 59-60 C.pen condamnatul la o pedeapsă mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puține 2/3 din pedeapsa aplicată, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare.
Așa cum s-a arătat, petiționarul D. G. nu întrunește cumulativ toate aceste condiții, întrucât nu a executat fracția minimă obligatorie (acesta a executat 1084 zile, fracția minimă obligatorie fiind de 1217 zile, și în consecință, cererea a fost respinsă, iar în temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul D. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că a executat mai mult de ½ din pedeapsă și că nu a avut nici-o abatere disciplinară.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856 C.pr.pen., art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel în mod corect prima instanță a reținut că, potrivit adresei nr. H2/_/PTJGJ/22.04.2013 emisă de Penitenciarul Tg-J., recurentul condamnat D. G. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, la care a fost condamnat pentru infracțiunea de raport sexual cu o minoră prin sentința penală nr. 263/22.10.2009 a Judecătoriei Horezu și că executarea acestei pedepse a început la data de 05.05.2012 și expiră la data de 04.05.2015.
Potrivit aceleiași adrese, pentru a fi pus în discuția Comisiei de propuneri pentru liberare condiționată trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile, iar până la data de 22.04.2013 a executat efectiv 1084 zile executate și câștigate, pentru a putea fi pus în discuție în Comisia de liberare condiționată având de executat încă 133 zile.
Apreciind starea de fapt conturată, în urma examinării înscrisurilor dosarului, în mod just prima instanță a constatat că cererea de liberare este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 59-60 C.pen condamnatul la o pedeapsă mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puține 2/3 din pedeapsa aplicată, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare.
Însă, recurentul D. G. nu întrunește cumulativ toate aceste condiții, întrucât nu a executat fracția minimă obligatorie, acesta executând până la data de 22.04.2013 doar 1084 zile, în condițiile în care fracția minimă obligatorie este de 1217 zile, nici la data soluționării căii de atac această fracție nu este îndeplinită.
Referitor la motivul invocat oral în fața instanței de recurs, în sensul de a se reduce pedeapsa cu 1/3, întrucât condamnatul a recunoscut fapta, instanța de control judiciar reține că dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. nu sunt aplicabile decât în faza judecății, nu și în faza executării pedepsei. Sub acest aspect, cererea ar fi inadmisibilă.
Față de cele ce preced văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. instanța de control judiciar va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 192 C.pr.pen. privind cheltuielile judiciare statului;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul condamnatului D. G. declarat împotriva sentinței penale nr. 820 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.06.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. B. R. I. D. P.
Grefier,
L.-L. P.
Red. R.I.
Tehnored. E.C.
Jud. fond C.E. M.
3 ex./.26 Iunie 2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
