Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 431/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 19638/318/2013/a2
Dosar nr._ Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 431/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I.
Judecător D. P.
Judecător T. B.
Grefier A. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. Părăușeanu
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul P. F. B. împotriva încheierii din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat P. F. B., personal, aflată în stare de deținere și asistată de avocat A. C., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, a fost ascultat recurentul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar după care, nemaifiind alte cereri și excepții de formulat și constatând recursul în stare de judecată, potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen.. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat A. C., pentru recurentul inculpat P. F. B. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute în art. 5 paragraful 3 din CEDO așa cum a reținut instanța de fond în motivarea respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă așa cum a fost descrisă în actul de inculpare, este la primul impact cu legea penală, are o familie bine organizată ca îl va primi cu brațele deschise.
Reprezentantul Ministerului Public, față de actele de la dosarul cauzei, a apreciat că încheierea instanței de fond prin care s-a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este temeinică și legală și a formulat concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat.
Recurentul inculpat P. F. Bogdanu, având cuvântul, și-a însușit concluziile apărătorului ales solicitând admiterea recursului și liberarea sa sub control judiciar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, a fost în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen. respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. F. B., fiul lui F. și C., născut la data de 16.02.1993 în Tg-J., domiciliat în . nr. 157, județ Gorj. C.N.P_.
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 19.12.2013, în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Tg J., inculpatul P. F. B., a solicitat să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele legale.
În motivare, inculpatul a arătat că este cercetat pentru o infracțiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege nu depășește 18 ani închisoare, iar pe de altă parte, nu există date din care să rezulte că ar mai putea săvârși și alte infracțiuni, iar față de stadiul cercetării judecătorești, chiar aflat în libertate, nu ar mai putea zădărnici aflarea adevărului sau influența în vreun fel probatoriul administrat în cauză, acesta recunoscând și regretând faptele comise.
A mai precizat inculpatul că, în conformitate cu disp. art. 5 CEDO, menținerea arestării poate părea ca abuzivă, raportat la caracterul excepțional al acestei măsuri, iar cu privire la disp. art. 148 lit. f C.pr.pen., ce au stat la baza arestării preventive, disp. art. 160 ind. 2 alin. 1 si 2 C.pr.pen. nu prevăd ca impediment legal la acordarea liberării provizorii, natura infracțiunii întrucât instanța ar fi pusă în situația unei antepronunțări asupra existenței faptei și vinovăției, apreciind că nu se poate justifica menținerea arestării preventive numai pe oprobiul public, un argument subiectiv, necontrolabil.
Prin încheierea din data de 20.12.2013, a fost admisă în principiu cererea, constatându-se întrunite cerințele dispozițiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 141/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. F. B., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 22.11.2013 până la data de 20.12.2013.
Prin încheierea nr. 71/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins recursul formulat de inculpatul P. F. B. împotriva încheierii nr. 141/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2013.
Analizând, în temeiul art.3001 C.pr.pen., măsura arestării preventive luată față de inculpat, prin încheierea nr.141/22.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătorie Tg-J., instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând menținerea acesteia prin încheierea nr. 157 din 16.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, formându-se dosarul nr._ 13/a1 al Judecătoriei Tg J., ce a fost înaintat Tribunalului Gorj în vederea soluționării recursului. Prin Decizia nr. 422/18.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13/a1, Tribunalul Gorj a respins ca nefondat recursul inculpatului.
Că potrivit art. 160 ind. 1 C.pr.pen., inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune în tot cursul procesului penal.
Liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani, dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Îndeplinirea acestor condiții nu creează pentru inculpat un drept la acordarea liberării provizorii sub control judiciar ci doar o vocație, instanța având posibilitatea să decidă, raportat la probele existente la dosar, la circumstanțele cauzei și datele care caracterizează persoana inculpatului și care conturează pericolul social reprezentat de inculpat, dacă scopurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pot fi îndeplinite prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligații fixate de lege sau este necesară menținerea stării de arest, ca efect al subzistării temeiurilor ce au determinat luarea acesteia.
Din jurisprudența Curții Europene se desprind patru motive pentru care se poate refuza liberarea în cursul unei produceri judiciare în condițiile art. 5 par. 3 din Convenție: - riscul ca persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni să nu se prezinte la proces; - riscul ca acuzatul, odată eliberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției, - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; - apărarea ordinii publice.
Procedând la analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar, în raport de motivele pentru care inculpatul a fost privat de libertate, conform art. 148 lit. f C.pr.pen. și de necesitatea ca scopul acestei măsuri preventive, să fie realizat inclusiv prin intermediul aplicării liberării provizorii, după cum cere imperativ art. 136 alin.2 C.pr.pen., instanța a apreciat că o astfel de cerere este neîntemeiată.
S-a reținut că, în raport de natura și fapta gravă pentru care este trimis în judecată inculpatul, modul, mijloacele si împrejurările concrete comiterii acesteia, numărul de acte materiale săvârșite în cursul unei singure nopți, după stabilirea unui plan și achiziționarea instrumentelor cu ajutorul cărora sa isi atingă scopul de sustragere de bunuri din autoturisme, întrevăd posibilitatea ca odată lăsat în libertate, inculpatul să încerce să continue activitatea infracțională.
Astfel, buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului, iar punerea in libertate, chiar subsumata unor obligații sau garanții provoacă o reală tulburare a ordinii si liniștii publice.
Aspectele personale, de natură familială și sociale invocate de inculpat, nu sunt de neglijat, însă, raportat la necesitatea protejării ordinii publice - prin prisma reacției publice la modul în care autoritățile judiciare răspund unor astfel de manifestări, motiv care primează față de celelalte elemente personale ale inculpatului, în scopul asigurării desfășurării procesului penal în bune condiții, se apreciază că la acest moment nu se justifică încă, punerea inculpatului în libertate, chiar prin impunerea respectării anumitor obligații de către inculpat.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar punerea în libertate a inculpatului ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere rezonanța negativă a faptei pentru care acesta este cercetat, în comunitatea din care acesta face parte.
În ceea ce privește termenul rezonabil de privare de libertate, se constată că inculpatul este în stare de arest preventiv din data de 22.11.2013, măsură luată prin încheierea nr. 141/2013, de Judecătoria Tg J., însă față de gravitatea faptei și impactul social al faptei, relațiile sociale nesocotite, instanța apreciază că durata arestării preventive respectă limitele impuse de art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În plus, în virtutea deciziei nr. 17/2011 a ÎCCJ, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, și apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată de punerea în liberare provizorie a inculpatului.
S-a adăugat observația că prin decizia penală nr. 422/18.12.2013 a Tribunalului Gorj s-a respins recursul inculpatului față de încheierea nr. nr. 157 din 16.12.2013 a Judecătoriei Tg J. prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunându-se menținerea acesteia.
Ori, față de această situație, a apreciat instanța de fond că nu se poate aprecia după 2 zile, că s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura, iar judecata s-ar putea desfășura în aceleași condiții, cu inculpatul în stare de libertate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen, instanța de fond a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, iar în baza art.192 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. F. B., iar prin motivele scrise și dezvoltate oral în instanță a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât a recunoscut și regretă faptele reținute în sarcina sa pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute în art. 5 paragraful 3 din CEDO.
A arătat că a recunoscut și regretat fapta comisă așa cum a fost descrisă în actul de inculpare, este la primul impact cu legea penală, are o familie bine organizată ca îl va primi cu brațele deschise și consideră că nu are cum ă mai influențeze în vreun fel martorii sau să efectueze alte acte materiale care să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului sau desfășurarea procesului penal, că nu există nici un fel de indiciu că ar putea săvârși în continuare infracțiuni .
În motivele scrise a mai arătat că dorește să își continue studiile liceale fiind elev în clasa a X-a susținând că ar fi fost influențat de anturajul cu inculpatul C. C..
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856, art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat din considerentele ce succed:
Încheierea pronunțată de judecătorul fondului este temeinică și legală.
Astfel, prin încheierea prin încheierea nr.141/22.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătorie Tg-J. pentru săvârșirea infracțiunea prev. și ped. de art. 26 Cod Penal rap la art. 208 alin. 1, 2-art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, și i Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal ( 12 acte materiale).
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în mod corect instanța de fond a constatat că este admisibilă întrucât sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, fiind admisă în principiu prin încheierea din 19 decembrie 2013, însă a apreciat că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1601 C.pr.pen. inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate sub control judiciar pe tot parcursul procesului penal, iar conform textului următor liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărul prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
Analizând probatoriul cauzei administrat până în această fază, instanța de control judiciar reține că, în raport de natura și fapta gravă pentru care este trimis în judecată inculpatul, modul, mijloacele si împrejurările concrete comiterii acesteia (numărul de nouă acte materiale săvârșite în cursul unei singure nopți, trei acte materiale săvârșite după trei zile în cursul unei singure nopți), după stabilirea unui plan și achiziționarea instrumentelor cu ajutorul cărora să își atingă scopul de sustragere de bunuri din autoturisme, întrevăd posibilitatea ca odată lăsat în libertate, inculpatul să încerce să continue activitatea infracțională.
Întrucât de la data arestării preventive și până la pronunțarea încheierii recurate a trecut un interval de timp scurt, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, instanța de control judiciar apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv și nu este oportună punerea în libertate a inculpatului, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei.
Faptul că inculpatul recunoaște infracțiunea și că este elev, constituie împrejurări atenuante ce vor fi avute eventual în vedere la individualizarea pedepsei în situația în care inculpatul va fi găsit vinovat.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. pr. pen. privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul P. F. B. împotriva încheierii din 20.12.2013pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, ca nefondat.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. I. D. P. T. B.
Grefier,
A. A.
Red. R.I.
Tehnored. A.A.
Jud. fond L. B.
3 ex/23.12.2013
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
