Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 9681/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 40/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. Ș.
Judecător C. C.
Judecător A. S. N.
Grefier I. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat B. G. împotriva sentinței penale nr. 2290 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-jiu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații părți civile E. I. și S. Județean de Urgență Tg-J..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat B. G., asistat de avocat D. C., apărător ales și intimatul parte civilă E. I., lipsă fiind intimatul parte civilă S. Județean de Urgență Tg-J..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, a fost ascultat recurentul inculpat B. G., declarația consemnată în scris este depusă la dosar, după care, nemaiexistând alte cereri s-a constatat recursul în stare de judecată, acordându-se cuvântul:
Avocat D. C. pentru recurentul inculpat B. G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală întrucât a comis fapta în legitimă apărare.
Intimatul parte civilă E. I. a susținut că nu avea cum să-l lovească pe inculpat, întrucât ceilalți copii care se aflau în fața blocului au dat cu mingea în balcon și nu copii săi, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public a susținut că sentința recurată este temeinică și legală solicitând respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.2290 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 180 alin.2 C. pen., cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a II-a C. pen, a fost condamnat inculpatul B. G., fiul lui G. și E., ns. la data de 07.08.1972, în ., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud. Gorj, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 700 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 C.pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale.
În baza art. 346 C.proc.pen. și art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 1391 N.Cod.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. I. și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 800 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin(1) C.proc.pen, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
În baza art. 193 alin(1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către partea vătămată E. I..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.04.2012, în jurul orelor 20:00, fiind în balconul, proprietatea sa, situat la parter, inculpatul B. G., după ce a avut un conflict cu soția părții vătămate, motivat de refuzul de a-i restitui acesteia mingea care cazuse anterior în balconul său, la apariția părții vătămate E. I., care i-a cerut socoteală pentru conflictul purtat cu soția sa, a lovit-o pe partea vătămată cu o coadă de mătură în zona capului și pe mână, provocându-i leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, din declarația părții vătămate E. I., instanța a reținut că, în ziua conflictului, în jurul orelor 20:00, după ce fiul său a venit acasă plângând, anunțând-o că inculpatul B. G. o lovește pe soția sa, s-a deplasat la fața locului și l-a întrebat pe inculpat pe un ton adecvat ce motive are să se lege de familia acesteia. În continuare, partea vătămată a arătat că, profitând de neatenția sa, aceasta întorcându-se către copil, pentru a-i solicita să tacă, inculpatul a lovit-o cu o coadă de mătură în cap, iar a doua oară când a încercat, aceasta s-a ferit și a lovit-o peste mână.
S-a reținut că declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor E. I. M. și D. A. A. M., care au perceput în mod nemijlocit faptele. Astfel, martorul E. I. M. a declarat că, în seara zilei de 06.04.2012, fiind în fața blocului pentru a supraveghea copiii, la un moment dat mingea fețiței sale a căzut în balconul inculpatului, iar când martora s-a dus și i-a solicitat restituirea, inculpatul a refuzat, i-a adus injurii și a luat o coadă de mătură, cu care a lovit-o peste mână. A arătat martora că, fiind chemat la fața locului de fiul acestora, soțul său, partea vătămată E. I. a fost lovită de inculpat în cap cu coada de mătură. Martorul, în vârstă de 13 ani și 10 luni, D. A. A. M., a declarat în același sens că în timp ce se juca cu alți copii în fața blocului, după ce mingea acestora a căzut în balconul inculpatului, soția părții vătămate s-a dus să ceară restituirea acesteia, a întins mâna după minge, către balconul inculpatului, dar inculpatul a lovit-o cu mătura. A mai declarat martorul minor că, fiind chemată de fiul acesteia, partea vătămată E. I. a venit la fața locului și, după ce l-a întrebat pe inculpat de ce a lovit-o pe soția sa, a fost lovită în cap cu mătura de inculpat.
S-a mai reținut că declarațiile părții vătămate și ale martorilor care au perceput prin propriile simțuri faptele se coroborează parțial și cu declarația inculpatului care a arătat că, în conflictul verbal cu partea vătămată, având în mână o mătură a lovit-o pe aceasta în zona capului.
Declarațiile părților implicate și ale martorilor prezenți la fața locului se coroborează și cu declarațiile martorilor care au ajuns la fața locului imediat după loviturile aplicate de inculpat părții vătămate.
Așadar, din declarația martorului B. I. M., instanța a reținut în esență că acesta după ce a auzit-o pe partea vătămată țipând a ieșit afară să vadă ce s-a întâmplat și i-a dat un ibric părții vătămate să își spele rana de la cap, despre a cărei proveniență i-a spus părții vătămate că a fost produsă de inculpat.
Din declarația martorului S. P., instanța a reținut că acesta a ajuns acasă după ce s-a terminat conflictul și că observând pete de sânge pe jos și pe partea vătămată care ținea la cap o cârpă cu sânge a luat-o și a dus-o la spital.
Totodată, din declarațiile martorului S. R. D., instanța a reținut în esență că sora acesteia, soția părții vătămate, i-a povestit că în timp ce se jucau copiii în fața balconului inculpatului, mingea a căzut în balconul acestuia, și că după ce partea vătămată s-a deplasat la fața locului pentru a rezolva conflictul a fost lovită de inculpat cu o coadă de mătură.
Declarațiile mai sus reținute se coroborează și cu concluziile certificatului medico legal nr. 342/09.04.2012 din al căror conținut instanța a reținut că partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din data de 06.04.2012, pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește declarația martorului M. I., instanța nu a rețin în aflarea adevărului obiectiv, întrucât acesta fiind în relații de dușmănie cu ambele părți este posibil să aibă o percepție subiectivă asupra faptelor petrecute, să nu fi observat faptele în materialitatea lor, cu atât mai mult cu cât susținerea acestuia potrivit căreia partea vătămată a venit și s-a ridicat pe balconul inculpatului și i-a aplicat un pumn este singulară în cauză, nici măcar inculpatul nesusținând o astfel de ipoteză.
Cu privire la declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a împrejurărilor în care s-au produs faptele, instanța le-a înlăturat întrucât nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, în sensul art. 69 C.proc.pen.
În acest sens, susținerea potrivit căreia partea vătămată s-ar fi urcat pe și în balconul inculpatului este infirmată și de înscrisul medical depus la dosarul cauzei, care atestă că partea vătămată a suferit o intervenție medicală la șold, astfel că, față de înălțimea balconului de 1,90m, acest lucru era aproape imposibil.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. G., care, la data de 06.04.2012, în jurul orelor 20:00, fiind în balconul, proprietatea sa, situat la parter, în urma unui conflict verbal cu soția părții vătămate și implicit cu aceasta, cei din urmă fiind în fața balconului, a lovit-o pe partea vătămată E. I. cu o coadă de mătură în zona capului și peste mână, provocându-i leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin(2) C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii săvârșite a constat în acțiunile de lovire ale inculpatului care au avut ca urmare vătămarea integrității corporale, respectiv agresarea părții vătămate prin care i s-au provocat vătămări ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Urmarea imediată a faptelor a constat în vătămarea corporală a părții vătămate, în prezenta cauză vătămarea părții fiind consecința directă a acțiunii inculpatului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, aceasta rezultă ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen.
Inculpatul a avut reprezentarea faptelor și a consecințelor vătămătoare asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social al faptei, concretizat prin modul de săvârșire a infracțiunii și anume prin, prin agresarea părții vătămate într-un loc, în care inculpatul era în siguranță comparativ cu poziția părții vătămate, urmările acesteia, constând în vătămarea integrității corporale a părții vătămate și punerea în pericol a sănătății, precum și datele privind persoana inculpatului, acesta având vârsta de 39 de ani, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, angajat la .., fără antecedente penale, atitudinea relativ sinceră din cursul urmăririi penale, atitudinea oscilantă din cursul judecății, sub aspectul faptelor reținute, dar și faptul că acesta nu a regretat fapta comisă.
Sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât fapta inculpatului nu a avut un grad de agresivitate ridicat, instanța a aplicat inculpatului o pedeasă cu amenda, apreciind că poate fi atins scopul pedepsei și în aceste condiții.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, ținând cont de gravitatea faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de atitudinea inculpatului în fața organelor judiciare, instanta a aplicat acestuia o pedeapsă de 700 lei amendă penală.
Totodată, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în procesul penal, instanța a reținut că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 C.proc.pen. cu referire la dispozițiile art. 1349 și următoarele din Noul Cod Civil, și anume: săvârșirea unei fapte ilicite; fapta să fie săvârșită cu vinovăție; fapta să fi produs un prejudiciu cert, determinat sau determinabil; să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În speță, fapta ilicită există (respectiv infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin(2) C.pen) și a fost săvârșită cu vinovăție, sub forma intenției, astfel cum instanța a reținut mai sus.
Legătura de cauzalitate s-a reținut că rezultă din însăși modul de săvârșire a faptei și conținutul ei.
Prejudiciul a fost analizat separat atât prin raportare la prejudiciul moral cât și prin raportare la cel material.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor la plata cărora inculpatul a fost obligat, instanța a avut in vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și relatările martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, instanța a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor ca partea vătămată să fie despăgubită pentru întreg prejudiciul suferit, incluzând atât pagubele efectiv suferite cât și beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilității de muncă.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța a reținut că partea vătămată a suferit leziuni, dar nu a dovedit în nici un fel efectuarea unor cheltuieli pentru vindecarea acestora și nici alte pagube suferite, în urma săvârșirii infracțiunii.
În ceea ce privește prejudiciul moral, produs prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în nașterea unei temeri în sufletul acesteia, a unei frici de acțiunile trecute și eventuale ale inculpatului.
În înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de liniște și siguranță, cum este și cazul de față.
Așadar, sub acest aspect, din declarația martorei S. A., instanța a reținut că aceasta lucrează de 20 ani cu partea civilă, că o știe drept o persoană pașnică, care nu s-a certat niciodată cu vreo persoană și că după agresiunile suferite a fost afectată psihic și a acuzat dureri de cap.
În ceea ce privește suma solicitată de partea civilă, cu titlu de daune morale, instanța a reținut că, evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare ale judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, considerând că suma de 800 lei reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Prin urmare, judecând în echitate și plecând de la faptul că despăgubirile civile reprezentând daune morale sunt în parte întemeiate, instanța a reținut că partea civilă este îndreptățită să primească suma de 800 lei, reprezentând daune morale.
Față de cele ce preced, în baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen, cu referire la art. 1349 C.civ. și art. 1391 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în procesul penal, și a obligat pe inculpatul B. G., la plata sumei de 800 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale, către partea civilă E. I..
În baza art. 191 alin(1) C.proc.pen, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
În baza art. 193 alin(1) C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către partea vătămată E. I..
Împotriva hotărâri primei instanțe a declarat recurs inculpatul B. G. pe care o critică, susținând în esență, că a comis fapta în legitimă apărare, solicitând astfel achitarea în baza art.10 lit.e C.pr.pen.
Recursul inculpatul este nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu se constată că este temeinică și legală.
În cauză, prima instanță în concordanță cu probele administrate a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise și a individualizat just pedeapsa cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art.72 C.pen.
Critica inculpatului în sensul că a comis fapta în stare de legitimă apărare nu este întemeiată, întrucât din nicio probă nu rezultă că partea vătămată a lovit pe inculpat, care să fi determinat o ripostă din partea acestuia.
Dimpotrivă probele administrate în cauză scot în evidență că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o mătură, în cap și peste mână fără să existe vreo provocare prin violență din partea acesteia.
În acest sens, sunt relevante declarațiile martorelor E. I. M. și D. A. A. care au perceput în mod nemijlocit faptele, declarațiile acestora coroborându-se în parte și cu declarațiile inculpatului prin care a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată.
În considerarea celor expuse, recursul inculpatului, urmează să fie respins ca nefondat în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b .C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul inculpat B. G. împotriva sentinței penale nr. 2290 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-jiu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații părți civile E. I. și S. Județean de Urgență Tg-J., ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ș. Ș. C. C. A. S. N.
Grefier,
I. D.
Red. Ș.Ș.
Tehnored.I.D.
Jud.fond.R.Z.N.
2ex/22.02.2013
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
